Săptămâna politică românească: de ce e totul atât de comic?

Bzzzz. Pfffft. Flump. Blang. Cââââț. Sfââââârț! Ne cerem scuze, stimați cititori, ni s-a gripat mașina de găsit vorbe despre lumea politică românească. Va trebui să compunem, cu chin și lipsă totală de apetit, rezumatul unei săptămâni în care am trăit din nou sentimentul acela de amorțeală și letargie, narcoză și abandon, care ne alungă spre bule personale, plutitoare printr-un etern purgatoriu politic.

Știm sigur că trăiți aceeași depresie care ne copleșește și pe noi din cauza interminabilelor coduri de caniculă. Așa că haideți să ne înviorăm un pic, sorbind din acest cocktail dubios și răsuflat de mici giumbușlucuri românești de prin aria politicului.

Haos în coaliție cu data alegerilor prezidențiale

PNL și PSD se ceartă de zor pe data alegerilor prezidențiale. PSD vrea să împingă alegerile spre momentul în care vor putea profita de recalcularea pensiilor, sperând că pensionarii își vor aminti cine le-a mărit pensia când vor pune ștampila pe buletinul de vot. PNL, pe de altă parte, susține că această strategie este „josnică și manipulatorie” (de parcă ei ar fi niște îngeri cu harfe). Manipulatorie? Pe bune?!? Ah, câtă ipocrizie!

Klaus Iohannis renunță la candidatura pentru șefia NATO

Ne-surpriza săptămânii vine de la președintele Klaus Iohannis, care a decis să renunțe la cursa pentru șefia NATO, anunțând că România îl va susține pe Mark Rutte. Motivul? Oficial, pentru că „România are alte priorități”. Neoficial, probabil pentru că Iohannis și-a dat seama că într-o funcție NATO nu mai poți să-ți iei atâtea vacanțe la Sibiu. Bravo, dom’ președinte, măcar ești sincer cu tine însuți!

Sondaj de opinie: PSD și PNL pe primele două locuri

Așa ceva! Un nou sondaj de opinie arată că PSD și PNL rămân pe primele două locuri în preferințele alegătorilor, urmați de AUR și USR. Partidul lui Șoșoacă și UDMR fac și ei pragul. Dacă asta nu e o poveste cu tâlc, nu știm ce altceva ar mai putea fi. Românii par să aibă o afinitate pentru „the same old, same old„. Poate ar trebui să facem un referendum și să întrebăm: „Vreți o schimbare reală sau suntem ok cu ce avem?”

România donează un sistem Patriot Ucrainei

Altă ne-surpriză, pregătită îndelung și frământată în vorbe inutile. România a decis să doneze un sistem Patriot Ucrainei. Decizia a fost luată în cadrul CSAT și vine ca un răspuns la cererile NATO de a sprijini mai mult Ucraina în fața agresiunii rusești. Desigur, această decizie a stârnit valuri de critici și aplauze deopotrivă. Până la urmă, să fim sinceri, și în CSAT e ca în familie: nu toată lumea e de acord, dar decizia majorității prevalează.

USR se pregătește pentru alegeri, Lasconi declarații surprinzătoare

USR-iștii noștri, umiliți (poate nemeritat) la recentul scrutin, au hotărât că e timpul să facă ceva mișcări politice. Printre altele, doamna Lasconi a declarat că nu ar mai vota „Da” la un referendum pentru familia tradițională, afirmând că este „destupată la cap”. Se pare că liderița USR încearcă să se repoziționeze ca personaj politic modern și deschis la nou. La vremea când și-au luat avânt, USR au convins destul de multă lume că, în sfârșit, au cu cine să voteze. Apoi a părut că sunt puși pe fapte mari. Apoi au căzut pradă disensiunilor interne, conflictelor de orgolii, infiltraților și incoerenței în acțiuni. Doamna Lasconi are ceva capital politic și are și ceva timp să repare partidul șifonat. Nu ar fi rău să reușească, măcar pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Fiindcă, fără o Opoziție solidă, va fi, iarăși, vai de noi.

De ce e totul atât de comic?

Dacă reușim să trecem peste amărăciunea și greața pe care ni le provoacă constant turbionul politichiei românești, vom observa negreșit că majoritatea gesturilor săvârșite în spațiul public sunt de un comic perfect. Politica de la noi este deseori percepută ca fiind comică din mai multe motive:

1. Spectacolul politic: Dezbaterile politice românești sunt adesea pline de emoție și dramatism, semănând mai mult cu un teatru decât cu un forum serios de discuții. Politicienii se atacă reciproc cu acuzații, insulte și gesturi teatrale care amintesc de scene din telenovele.
2. Lipsa de profesionalism: Mulți politicieni par să nu aibă pregătirea necesară pentru funcțiile pe care le ocupă. Declarațiile lor publice sunt adesea pline de gafe și erori, stârnind râsul publicului. Acest lucru face ca politica să pară mai degrabă o comedie de erori decât o activitate serioasă.
3. Corupția și scandalurile: Frecventele scandaluri de corupție și abuz de putere contribuie la sentimentul de absurd. Situațiile în care politicienii sunt prinși în flagrant sau sunt implicați în scheme elaborate de fraudă sunt atât de des întâlnite încât par scenarii de film.
4. Promisiuni absurd de ambițioase: Campaniile electorale sunt pline de promisiuni exagerate și nerealiste. Politicienii promit de toate pentru toți, fără a avea un plan clar de implementare. Aceasta creează un contrast comic între promisiunile făcute și realitatea dură.
5. Apariții media și gafe publice: Aparițiile televizate și interviurile politicienilor sunt deseori surse de momente comice. De la dificultăți în a răspunde la întrebări simple până la confuzii de bază, aceste momente sunt capturate și distribuite rapid în mediul online, unde devin virale.
6. Interese personale peste interesele publice: Mulți politicieni par mai preocupați de propria imagine și beneficii personale decât de binele public. Această situație generează situații comice atunci când politicienii se contrazic sau își schimbă brusc pozițiile pentru a-și proteja interesele.
7. Personaje pittoresque: Politica românească este populată de personaje colorate și excentrice care aduc un element de farsă. De exemplu, politicieni precum Diana Șoșoacă, cu declarațiile sale tiribombastice și comportamentul său scandalos, adaugă zilnic o doză consistentă de comic involuntar. În aria pitorescului intră, din nefericire, foarte mulți actori politici, cu diplome cumpărate și nivel de exprimare ce nu depășește vocabularul și gramatica unui puști de clasa a 2-a. Hai, a treia.
8. Evoluția rapidă a evenimentelor: Scenele politice se schimbă rapid, episoadele bătăliilor se succed în iureș, alianțele se formează și se destramă cu o viteză uimitoare, făcând dificil de urmărit cine este aliat cu cine și pentru ce scop. Această dinamică rapidă și imprevizibilă contribuie la un sentiment de haos comic.

În concluzie, politica românească este văzută ca fiind comică din cauza combinației de dramatism, lipsă de profesionalism, corupție, promisiuni exagerate, gafe publice, interese personale evidente și prezența unor personaje excentrice. Toate acestea contribuie la o scenă politică plină de momente care, deși ar trebui să fie serioase, sfârșesc prin a fi hilare.

Astfel încât, săptămână de săptămână, ne vedem obligați să căutăm în coarnele acestor rumegători de banalități iar singura răsplată constă, vai, în aceste jeturi de umor involuntar. Să nu ne lăsăm doborâți, dragi prieteni. Poate ne mai scot din depresie fotbaliștii!