Săptămâna politică românească: la ce se vede în jurul nostru, ne cam este teamă

Privim peste umăr. Nu ne urmărește, de fapt, nimeni. Poate doar senzația că, totuși, acolo, în spatele nostru, e cineva. S-ar putea să aibă pistol, dacă ne caută pentru datorii la Stat. S-ar putea să ne legitimeze doar pentru că scrie pe el Poliția Română. S-ar putea să ființeze doar în imaginația noastră. Și să ne tortureze cu acest sentiment doar fiindcă știe că ne este teamă. La ce se vede în jurul nostru, ne cam este teamă.

Boloș propune pistoale pentru ANAF

Ei bine, Marcel Boloș, ministrul bleguț al Finanțelor, a făcut o declarație ce a făcut valuri. Anunțul său privind dotarea inspectorilor cu arme a stârnit controverse, sugerând că această măsură drastică ar putea rezolva problema evaziunii fiscale. Totuși, această idee nu pare să fie primită cu brațele deschise de toată lumea, mulți fiind sceptici cu privire la eficacitatea și consecințele unei astfel de decizii. Se ridică întrebarea logică: este într-adevăr necesar ca inspectorii ANAF să fie înarmați pentru a-și desfășura atribuțiile? Odată implementată o asemenea decizie, ne cam este teamă de ce s-ar putea întâmpla.

Fiindcă exact despre asta e vorba. Naivitatea manifestă a ministrului creează o foarte mare problemă. Deducem de aici, retoric, că ANAF se pregătește de lupta cu marii evazioniști. Și anume aceia care au resurse de a se opune amenzilor și altfel decât pe calea non-violentă a damigenei sau a plicului grăsunel. Se deschide calea unor confruntări armate între ANAF și toți marii infractori economici? Păi, așa se pare!

Cu toate acestea, decidenți majori, precum Marcel Ciolacu, promit că nu vor permite transformarea ANAF-ului într-un western românesc, preferând să se bazeze pe alte metode de control și supraveghere decât pe dotarea cu arme de foc.

„Cineva de la ANAF şi-a dorit să aibă pistol. Nu o să aibă nimeni niciun pistol. Au probleme, cer suportul de la Jandarmerie şi de la MAI. În ce tragi? După camioane?! Eşti John Wayne?”, a declarat Marcel Ciolacu. Hai că am scăpat cu bine!

Piedone e pe primul loc în preferințele bucureștenilor

Cristian Popescu Piedone, primarul sectorului 5, s-a impus ca o figură centrală în preferințele bucureștenilor încă de când și-a anunțat candidatura pentru funcția de Primar General al Capitalei. Popularitatea sa a crescut treptat, Piedone a reușit să atragă simpatia locuitorilor, concentrându-se mai mult pe problemele concrete ale orașului decât pe jocurile politice. Piedone a demonstrat că este în legătură directă cu cetățenii, abordându-le problemele în mod deschis și implicându-se personal în rezolvarea acestora.

În contrast, alți candidați precum Gabriela Firea și Nicușor Dan au pierdut din încrederea publicului, din cauza administrării deficitare sau a lipsei de concretizare a promisiunilor.

Cu toate că există și alte nume în discuție pentru funcția de Primar General, cum ar fi Sebastian Burduja de la PNL, popularitatea lui Piedone pare să-l plaseze într-o poziție de lider clar în preferințele electoratului.

Deși liderii Coaliției ezită încă să susțină un candidat comun, există speculații că varianta Piedone ar putea fi o opțiune acceptabilă pentru ambele părți. Din punct de vedere tehnic, o alianță electorală a partidelor din Coaliție cu PUSL, partidul lui Piedone, ar rezolva peste noapte dilema. Și s-ar solda cu o victorie. O, deloc oarecare, problemă este trambulina pe care o oferă acest fotoliu. Potențialul trambulinei politice spre Președinție este semnificativ. Și nu e clar dacă liderii Coaliției sunt dispuși să transfere acest bonus uriaș către Cristian Popescu Piedone. De aici, ezitările. De aici, decizia aproape comică de a măsura, SEPARAT, apetența bucureștenilor pentru candidații de profil intern.

Cu toate acestea, recenta mișcare a Agenției Naționale de Integritate (ANI), care a emis, pe adresa lui Piedone, un raport de presupus conflict de interese administrative legat de numirea ginerelui său într-o comisie pentru vânzarea spațiilor comerciale, poate reprezenta un obstacol în cursa sa electorală. În pofida acestor controverse, Piedone se bucură de susținerea evidentă a mulțimii, conform unui sondaj-live, recent, care îl plasează în fruntea preferințelor. În ce ne privește, am speculat suficient pe această temă. Piedone este singurul care poate câștiga PGC din primul tur. Punct.

Teodosie, mustrat blajin

Sfântul Sinod îl judecă pe Teodosie, o popeșniță slinoasă de rang înalt. Arhiepiscop al Tomisului, ditamai slujbașul Domnului. Nu mai e nici un dubiu că acesta a acceptat mită (sub forma unui comision) de la un credincios, pentru un favor nesemnificativ, de fapt. A fost filmat și expus. Pentru că înaltpreasfințenia golanului nu poate fi trecută cu vederea, se alege doar cu o mustrare. Teodosie, dragă, promiți că nu mai faci niciodată? Promit, dragul meu Sinod! Bine, rămâi pe felie și să faci în așa fel încât să nu te mai filmeze afurisiții ăștia. Preferăm să ne oprim aici, acest jeg securisto-teocrat care este BOR ne umple întotdeauna de amărăciune.

Poliția Română protejează mafia deșeurilor din Argeș

Neavând nici o altă sursă de venit în afara salariului indecent, polițiștii români au de ales între a pune botul și a se baza, în efortul de supraviețuire, pe rezultatele financiare ale partenerului de viață. De cele mai multe ori se alege prima soluție. Oferta e generoasă, n-ai mare lucru de făcut. Cum ar fi, de exemplu, să ții de șase pentru basculantele care descarcă deșeuri pe malul râului Argeș. Deșeuri din categoria nereciclabilă, resturi de borduri dizlocate, resturi de asfalt etc. Pentru acest tip de activitate legea prevede sancțiuni extrem de severe. Așa, și?

O echipă a unui canal de televiziune important descinde la Măgurele, cu intenția de a face un reportaj-anchetă pe subiectul de mai-sus. În clipa în care încep să filmeze în zonele sensibile, sunt imediat băgați în seamă de Poliția Română De Căcat Și Maximă Obrăznicie. Începe, desigur, un joc de intimidare. Polițistul, descins parcă din cel mai recent sezon True Detective, anchetează ad-hoc intențiile echipei de filmare. Apoi le cere să se legitimeze. De ce? Pentru că el e polițist. Bă! Încă o dată: pentru că el e polițist! Îl interesează și scopul anchetei. Pentru că trebuie să raporteze urgent ce-i cu ăștia, cu camera de filmat. Scandalul ia nițică amploare, fiindcă Digi24 are, totuși, forță și relevanță în spațiul mediatic românesc. Scandalul e în plină desfășurare. Ceva ne spune, din nou, că malurile Argeșului vor fi, în continuare, terenul de joacă al șmecherilor de tot felul, care trebuie, cu orice chip, să evite taxele de eliminare a deșeurilor de înalt risc biologic. Iar țiitorii de șase vor fi, ca de obicei, permutați nițel. Și mustrați, olecuță.

Despre domnul și doamna Șoșo, nici o vorbă. Bine. Hai, o vorbă, două și gata.

Fiindcă miroase mereu urât din direcția respectivă. Și am decis să ne prefacem că nu există. Pestilența vieții politice românești ne obligă să ne protejăm, cumva, de toxicitatea acestor personaje. Transpare clar intenția actuală a cuplului șoșocist de a crea un personaj bun și unul rău, care să atragă atenția prin însuși faptul că trebuie judecați, de noi toți, dincolo de cheia comică în care evoluează.

Șoșo-soțul e cel care a înființat acest scam politic numit SOS. Psihodrama, divorțul, faptul că acești chiloți se arată în public sunt trucuri ieftine de promovare gratis. Este ceea ce au înțeles, amândoi, de multă vreme. Plicul de la ambasada lui Putin nu e suficient ca să-i ducă prea departe. Plus că mai trebuie pus și deoparte, pentru vremurile post-Șoșo. Deci trebuie să facă orice pentru a se menține în atenția opiniei publice. Și o fac. Și reușesc, în bună măsură. Toți ratații media în lipsă de subiecte mușcă momelile Șoșo. În fapt, țigăneala Șoșo e ușor de citit. Face și un pic de rating, judecând după faptul că, în continuare, nimeni din presa serioasă nu evită acest contact nesănătos. Cert este că, așa cum USR a reușit să umple, parțial, un imens gol de scop electoral, când s-a inventat, exact așa procedează și alde Șoșo. Derutați analfabeți, prostănaci impregnați de irelevanță socială și resentimentarism cronic, dobitoci cu cruci golite de sens la gât, stați liniștiți. În sfârșit, aveți cu cine! Noroc că nu sunteți prea mulți.

Remaniere, pe surse

Dată fiind calibrarea europarlamentarelor/localelor funcție de regulamente interne de partid, Marcel Ciolacu va fi, curând, în situația de a remania Guvernul. E vorba despre miniștrii care vor candida, vrând, nevrând, pe la diverse primării majore. Raluca Turcan, spre exemplu, are un pact de candidatură cu PNL, prin însăși funcția de lider al organizației PNL Sibiu. Va candida la Sibiu și, foarte probabil, va câștiga. Similar, doamna Gorghiu va candida în Argeș, deși sursele zic că și-ar dori, fierbinte, o pensioară grăsunică de la Bruxelles.

De la PSD, doamna Bucura Oprescu optează pentru aceeași soluție. Nu o sperie naveta Strasbourg-Bruxelles și vede în doamna Corina Crețu un model, o inspirație. Remaniabil va fi și domnul Rafila, odată ce va ajunge în Parlamentul European, acolo unde va duce cu sine imensa experiență acumulată în vremurile grele ale pandemiei. Nu a fost direct la butoane, doar consilier prezidențial pe probleme de sănătate. Dar, în mod cert, face parte din cercul restrâns care a decis achiziționarea celor 35 de milioane de vaccinuri anti-Covid-19. Pentru care, acum, sunt cercetate, de DNA, cu totul alte persoane.

De 1 Martie, un mărțișor politic fabulos

Se aude că întreg tabloul politic românesc este dispus să renunțe la tot ce îi leagă de biata noastră țărișoară. Madagascar, Burkina Faso, Guineea Ecuatorială, Somalia și mulți, mulți, mulți, mulți alții transmit pe bandă rulantă invitații tentante de relocare. E nevoie de expertiza policianului român în domeniul tergiversării contra cost a reformelor reale. E nevoie acolo, la toți codașii Planetei, de arta comisionului instituțional. E nevoie de toți repetenții noștri triști, ajunși la butoane ca să se căpătuiască. Se cer politicieni versați, vietățile locale nu se pricep la furt instituțional generalizat. Sau, mă rog, și-ar dori să convingă și altfel decât cu AKM-ul în mână. Fiindcă, atunci când mimezi credibil un pic de democrație, se cheamă că ești foarte aproape de poezie politică.

Și… fără poezie, viața e pustiu.

Fără poezia corupției, așa cum, desigur, ați înțeles prea bine.

Dacă primim, cumva, acest mărțișor, îl vom purta fericiți, fără dubiu.