Săptămâna politică românească: mai avem nevoie de alegeri prezidențiale?

Adică… dragi prieteni, oare e nevoie să luăm parte și la această farsă? Fiindcă, din ce avem pe tapet și cu nivelul la care se prezintă electoratul nostru, nedemn de dreptul de a vota, ne vom trezi în cel mai bun caz cu un Johannis ceva mai treaz. Pentru ce să mai alegem un Mare Paznic de Fir Roșu, cu Moscova sau cu Bruxelles sau cu Washington? Nu putem să punem acolo un țopârlete disciplinat, care să noteze cuminte într-un carnețel tot ceea ce se rostește la celălalt capăt al firului?

Ideea de ciclu electoral natural a fost deja pângărită în toate felurile. S-a instalat, în sufletele celor care aleg, sentimentul că procesul electoral nu mai are aproape nici o legătură cu voința lor ca legile să fie respectate. Nu mai avem alegeri pentru că așa zice legea, avem alegeri când și dacă le convine Lor.

Dacă suntem cuminți și nu ne obrăznicim prea tare, ne vor permite să mimăm votul democratic. Așa, ca să aibă Toni Greblă ce număra. De ieșit, vor ieși Ei, clar. Fiindcă noi nu înțelegem noțiunea de stabilitate în toate valențele ei. Noi încă ne imaginăm că e nevoie de cu totul alte persoane, de cu totul alte caractere pentru a evada din paradigma corupției endemice și a imposturii pe toate palierele administrației de stat. Așa că trebuie să fim asistați, cu blândețea sacilor de voturi preștampilate și gingășia tonelor de voturi anulate inexplicabil.

18:48 • ALEGERI

Prezență de 328% într-o secție de vot din România

18:32 • POLITICĂ

În Confederația Elvețiană au fost organizate opt secții de votare pentru prezidențiale, inclusiv în Parohia ortodoxă română Sf. M. Mc. Gheorghe

Astfel încât, data alegerilor prezidențiale se negociază. Niște cățeluși politici pricăjiți latră în pustiu la luna decembrie. Caravana calculului politic meschin îi persiflează cu nesimțirea celui care controlează politic toate instituțiile de forță și Justiția.

Reapare ciuma roșie în discursul politic românesc

Proaspăt mușcatul de nas, Florin Roman, dă glas nemuțumirii profunde a PNL față de situația neplăcută a datei privind desfășurarea alegerilor prezidențiale. Ranchiunele vechi, niciodată ostoite, revin pe tapet. E bine să ne întrebăm, totuși, care ciumă roșie? O fi aceeași ciumă roșie alături de care PNL s-a oploșit la guvernare? Aceeași ciumă roșie care le-a oferit scutierilor domnului Ciucă un mare balon de oxigen la locale și europarlamentare, prin comasare?

Fiindcă, din clipa în care Nenea Klaus a nășit Coaliția, pe baza singurului cuvânt pe care l-a reținut din conversația telefonică cu mahării de la Bruxelles – stabilitate – părea că s-a născut acel bloc politic de legendă, care va finaliza glorios toată reforma restantă. Părea că, printre nouri, s-ar fi deschis o poartă… prin care să defileze – cu patos legislativ și dedicație nemaivăzută pentru bietul popor român – un grup care să șocheze definitiv istoria noastră. Cu bună-credință, cu bune practici de guvernare, cu înțelepciune și justiție frustă. Părea că intrăm în zodia unui prieteșug pe viață între Marcel și Nicu, o amiciție politică de mare afinitate și profund sentiment. Al responsabilității, vezi bine!

Acum, ce să vezi, reapar ranchiunele. Atacurile se săvârșesc, din nou, cu lame adevărate, tăioase și provocatoare de declarații în revanșă. Adresative indemne lansate de amici politici de conivență, insulte fără perdea, nervi pustulenți și atitudini corozive își fac din nou loc în discursurile politice. Motivele reale țin numai și numai de un calcul politic care nu ia nici o clipă în seamă perspectiva noastră, a fraierilor, dorința noastră ca procesul electoral să se desfășoare în datele normalității și ale previzibilului juridic și cutumier.

Șoșoacă mai lansează o petardă

Proaspăt refuzată de AfD la tentativa de a se oploși în grupul europarlamentarilor suveraniști, călăreața noastră favorită aruncă o petardă babană în piața publică. Vrea referendum pe tema NATO. Mințișoarele ei încleiate în sirop și zahăr pudră au dus-o la concluzia că asta ne trebuie, asta ar sluji cel mai bine destinele Țării. Un referendum pe o temă majoră, care să nu aibă nici un fel de șanse de a trece dar care să-i consolideze poziția privilegiată la casieria ambasadei rusești.

O trecem, din nou, la categoria ridicol absolut. De fapt, v-am promis că așa vor sta lucrurile și suntem convinși că vor urma și alte znamenii, izvorâte din adâncurile gândirii unei persoane grav deranjate mintal.

Nea Mircică

Nea Mircică Geoană confirmă că vrea la prezidențiale. E din nou curtat. Negociază de zor. Și într-o parte, și în cealaltă. E susținut de „Mișcarea România Renaște”, un cor de glasuri binevoitoare cu profil civic, fiindcă mișcarea nu are statut de formațiune politică. Deocamdată!

Geoană a fost măsurat constant de toate sondajele ultimelor șase luni. Ocupă invariabil poziția fruntașă, și la încredere, și la intenție de vot. Interesant este, poate, că nu pare dispus să-și vândă statutul de independent. Știe că ăsta e hazul lui, să rămână neafiliat, cel puțin la vedere. Are avantajul că este văzut ca o garanție a atlantismului românesc, o ancoră solidă în NATO. Mircică e o variantă curățică de prezidențiabil. Mulți se întreabă, totuși, cine va numi cu adevărat viitorul prim-ministru: el însuși sau Mihaela, dragostea lui.

Prezența lui Geoană în cursa pentru Cotroceni garantează, la cifrele înregistrate până acum, că unul dintre candidații separați ai Coaliției nu va accede în turul doi al prezidențialelor. De aceea, ne așteptăm la multe gândiri și răzgândiri în cele ce urmează.

Georgică – un paria absolut

Am mai fi spus câte ceva și despre Georgică Simion. Dar nu prea avem ce. Bătălia pentru Cotroceni îl depășește total. Nu va sta deoparte și, probabil, își va negocia votulețele la turul doi. Ce preț va obține… zău așa, nu interesează pe nimeni. Pentru Georgică e esențial să învețe să facă diferența între furculița de friptură și furculița de pește, în speranța că-l va invita cineva, vreodată, la o masă mai acătării.

USR – dileme, trileme și nevoia de un stilist

Ar fi niște mișcări interesante și pe la USR. Doamna Lasconi a preluat frâiele partidului. Va pune în operă o reformă, cel puțin așa promite, cu aplomb și discurs foarte direct. Rămâne de văzut dacă va reuși să elimine sabotorii interni și dacă va înțelege că USR are mare nevoie de prezență în România profundă, acolo unde legea o fac băieții care tocmai au colorat harta Țării în muuuult roșu și nițel galben.

Misiune grea pentru Elena. În loc să piardă vremea cu desemnarea unui candidat gata leșinat pentru prezidențiale, USR ar trebui să construiască o rețea solidă de filiale rurale. Iar doamna Lasconi ar face bine să-și angajeze un stilist bun. Arată ca o mătușică excedată de corvezi, care nu mai are timp să treacă și pe la coafor.

Cam așa, dragi prieteni. Ne pregătim de o nouă săptămână de caniculă politică. Vă dorim freon suficient (dar nu de contrabandă!) și Puterea de a trece cu calm peste această vară infernală. Și la mulți ani Petrică, la mulți ani Păvăluț!