Săptămâna politică românească: proiecte și proiecții

E săptămâna puiului vopsit. Dar și a infirmării promisiunilor guvernamentale pe direcția unei reforme a aparatului de Stat. Ni se flutură pe la nas investiții emoționante. Fiindcă e nevoie să trăim cu iluzia că Țara e pe drumul cel bun. Regăsim, astfel, adevărul discrepanței dintre realitate și ficțiune. Ficțiunea e obligată să aibă o logică. Realitatea, nu.

Pedepse de un ridicol absolut

Polițiștii implicați în cazul 2 Mai se aleg cu pedepse simbolice. Exact așa cum ne așteptam și am prevăzut la vremea respectivă. Batista pe țambal este tactica preferată în toate cazurile care pun într-o lumină extrem de nefavorabilă organele. Lătrăm pe-aici, necontenit, despre nevoia de reformă onestă a instituțiilor Statului. Și mai cu seamă a celor care pretind că ne controlează spre binele comun.

Ocaziile de a demara o asemenea reformă sunt nenumărate. Trec pe sub ochii noștri și, iată, nu se întâmplă nimic. Procurorul de caz Caracal a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 20%. Pentru un an de zile. Probabil e distrus. Cam tot așa s-au dăruit și pedepsele în cazul 2 Mai. La urma urmelor, s-o recunoaștem, milițienii noștri nu prea aveau soluții. A sunat telefonul. De foarte sus. Ce erau să facă, săracii băieți. Problema este, din nou, aceea că nici unul dintre personajele sancționate cu mângâieri blajine nu dă semne că ar fi străbătut de vreun fior moral. Își vor încasa salariile puțin jumulite, fără a se simți vreo secundă autori morali ai celor investigate.

O lansare bizară

La Hala Laminor se produce lansarea candidatului Coaliției pentru funcția de Primar al sectorului 3. Dar nu acesta este în centrul atenției. Deși sosește în cârje, Robert Negoiță cedează prim-planul domnului doctor Cârstoiu. Acesta sesizează rapid problemele ortopedice ale lui Negoiță și intervine competent. Cum numai un specialist ortoped o poate face! Negoiță se simte deja mult mai bine. Toată lansarea are un aer de făcătură tristă.

Se dau și niște vorbe:

„Eu nu cred că bucureştenii îşi doresc un primar ca Nicuşor Dan”, a afirmat Cătălin Cîrstoiu joi, la Hala Laminor, întrebat care crede că sunt şansele ca Nicuşor Dan să câştige Primăria Capitalei.

Chestionat dacă bucureştenii îşi doresc un edil ca Cristian Popescu Piedone, care candidează din partea PUSL la Primăria Capitalei, Cîrstoiu a răspuns: „Nici atât”.

„Eu cred că îşi doresc un primar echilibrat care să dea sănătate oraşului”, a completat medicul Cătălin Cîrstoiu. Noi v-am avertizat că va fi o campanie centrată pe ideea de sănătate a orașului. De fapt, e destul de normal. Când nu te pricepi la administrație, vii cu stetoscopul la gât și prescrii rețete pentru problemele Capitalei. Apoi te miri un pic că stai slăbuț în sondaje. Apoi pleci în concediu, să-ți scrii Programul de viitor fost candidat la fotoliul bucureștean suprem. Fiindcă bucureștenii nu vor un edil ca Piedone, dar îl vor vota pe Piedone cu ambele mâini.

Gata cu austeritatea! Liber la angajări de șefi!

Domnul Marcel Boloș dă liber pentru noi angajări de bugetari. Nu orice fel de bugetari, ci bugetari șefi. Pentru că ne presează angajamentele față de Europa și nu avem suficienți șefi în aparatul de Stat. Vezi bine, nu e suficientă competență și, uite, rămânem în urmă. Așa că trebuie să completăm cu șefime deficitul de cadre de conducere. Nu e mare șmecherie, trebuie să urcăm de la 8 la sută la 10 procente. Calculul ne duce la o cifră simpatică.

Ne mai trebuie 26 000 de șefi. Plus, minus.

Ce e interesant aici e că acest deficit de personal extrem de calificat apare exact acum, când se negociază subteran diverse alianțe, pacte, viitoare cofăptășii politice. Moneda de schimb preferată este, ca de obicei, postul călduț la Stat. Astfel încât Bugetul nostru de fină prestidigitație va trebui să înghesuie curând și aceste noi cadre de conducere. Cu lefșoare de la 8 000 net în sus, unele în foarte sus. Cu sporulețe de zgândărit brebenelul, cu deconturi pentru mers cu capra la raze, cu bonusuri pentru doborât șapte muște dintr-o lovitură. Asta e, prieteni dragi, ne-o cere Europa!

Cine umblă cu puiul vopsit?

Izbucnește scandalul puilor prea galbeni ca să fie adevărați. Lung prilej de vorbe și de ipoteze. N-are nimic politic dar provoacă atitudini, declarații, reacții. Politicienii noștri nu ratează nici o ocazie de a se pricepe la orice. Iar poporul, ei bine, poporul demonstrează că e vigilent. Și-a dat seama de mult că puii prea galbeni n-au cum să fie de curte, sunt o manevră abilă de a li se arunca în farfurie niște pui absolut normali. În cele din urmă, vine domnul Lucian Popovici, de la Avi-Top, și ne lămurește:

“La ora actuală, pentru obţinerea acestor pui galbeni, ca să zicem aşa, se utilizează substanţe naturale, respectiv, bulion, praf de gălbenele sau betacaroten (…) Deci nu este toxic! Nu are impact asupra sănătăţii omului (…) Ce atentat?! Că puii sunt de culoare galbenă? Nu este niciun atentat! Nu este nimic ilegal! Este o practică care se întâmplă în toată lumea, nu numai în Uniunea Europeană! Nu afectează sănătatea omului. Nu sunt substanţe chimice! Nu este nicio înşelătorie a clientului. Ar trebui să mă bucur de răul altora, făcut de unii oameni care şi-au exprimat opinii total greşite, lipsite de substrat ştiinţific din punctul meu de vedere, un specialist, care evoluează în breasla asta, a crescătorilor de păsări de 20 de ani? Vă spun că este o problemă total falsă!”, a mai spus directorul din Avi-Top.

Iar domnul Horia Constantinescu, președintele ANPC, cel care a stârnit zarva puiului vopsit, părăsește funcția, devenind candidatul PSD pentru primăria Constanța. Lasă în urma sa „o instituţie funcţională, cu paşi importanţi făcuţi către digitalizare, cu sedii renovate, cu o abordare nouă şi cu performanţe notabile”. Dar și acest scandal, total gratuit.

Investiții serioase în România

Sau cel puțin de asta încearcă să ne convingă domnul Câciu. Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Adrian Câciu, afirmă că România a înregistrat investiții semnificative în ultimii doi ani, depășind suma de 35 de miliarde de euro. În contextul inaugurării noului terminal al Aeroportului Internaţional Traian Vuia din Timişoara, Câciu subliniază că dezvoltarea țării este impulsionată de aceste investiții, atât din fonduri europene, cât și din bugetul de stat. Printre aceste investiții se numără și alocarea a 400 de milioane de euro pentru infrastructura aeroportuară. Ministrul a evidențiat și eforturile pentru investiții în infrastructura majoră, precum cele din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și proiectele depuse pentru Politica Nouă de Coeziune, ce totalizează sume semnificative de miliarde de euro.

În acest gen de declarații publice nu se menționează detaliile privind alocările bugetare pentru diverse aspecte legate de investiții. Cum ar fi comisioanele, șpăgile sau alte cheltuieli asociate. Orice proiect românesc de investiții conține diverse sume ascunse, care includ comisioane pentru consultanți inutili, costuri administrative pentru angajați fictivi, precum și mari riscuri, asociate cu corupția și frauda. La o rată medie de 25-30% șpăguță ca să derulezi proiectul investițional, deducem că sunt sume frumușele care se diseminează, negreșit, în structuri decizionale mici, mijlocii și adulte.

De aici, iluzia prosperității colective. De aici, sentimentul că, vrând-nevrând, Țara merge înainte. De aici, aroganța celor care ne conduc. De aici, candidaturile obraznice ale unor indivizi cercetați pentru luare de mită, abuz în serviciu etc. De aici, dezgustul cu care privim aceste declarații triumfaliste. De aici.