Satul unde fermierii fac cea mai gustoasă brânză, înregistrată la OSIM

România se poate mândri cu preparate tradiționale de-a dreptul gustoase. Este și cazul brânzei produse de fermierii din satul Salcia Tudor-Gulianca, aflat la 70 de kilometri de municipiul Brăila.

În inima județului Brăila, povestea brânzei de Gulianca a captivat atenția iubitorilor de gastronomie. Gustul brânzei este dat de iarba care crește pe solul bogat în săruri minerale. Localnicii se arată recunoscători pentru acest lucru. Unul dintre cei mai renumiți producători din zonă, Cristinel Sima, a moștenit ferma de la tatăl său și se ocupă cu pasiune de creșterea a 700 de ovine.

„Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu un sol sărăturat. Datorită acestuia, iarba are un gust aparte și savuros, care face ca brânza să fie cea mai bună. Este o brânză naturală și sănătoasă, doar cu lapte produs de oile noastre, hrănite cu cea mai bună iarbă din țară”, spune fermierul.

Brânza de Gulianca este prezentă la târguri, festivaluri, dar și în piața centrală din orașul Brăila. În încercarea de a promova și proteja acest produs, autoritățile au luat decizia de a înregistra la OSIM marca „Brânza de Gulianca”. În plus, autoritățile locale organizează an de an un festival al brânzei de Gulianca chiar pe islazul de la intrarea în sat. În zonă există 23.000 hectare de pășune, iar crescătorii au în jur de 24.000 de ovine.

În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul actual al comunei, au început să apară primele așezări umane stabile, conform documentelor Primăriei. În jurul anului 1789, în partea de nord a comunei, crescători de animale au sosit cu turmele pe pășunile locului și s-au stabilit în diverse puncte precum „Moara Turcului”, Chioveanu și altele. Printre aceștia s-au numărat persoane precum Olănescu și Gulianu, care au devenit mari proprietari de animale. Numele unor sate ulterioare, precum Olăneasca și Gulianca, își au originile în acești crescători de animale și stabiliri timpurii.

„Acest fenomen de migrație de la munte spre câmpie în căutarea pășunilor a avut loc și în partea de sud-vest a comunei actuale, unde oierii coborând spre târgul Brăila au poposit pe aceste meleaguri, atunci pline de marăcinișuri, de animale sălbatice, meleaguri ce puteau oferi chiar adăpost vremelnic unor fugari în moment de restriște. În lunca Galiciei, pe locul actual al satului Ariciu, se stabilise unul din acești oieri ce probabil părăsise intenționat locul natal scăpând de urmăritori”, scrie pe site-ul Primăriei Salcia-Tudor.