Saydnaya: închisoarea din inima întunecată a regimului Assad

Apar mărturii cutremurătoare din închisoarea siriană unde mii de deținuți au dispărut fără urmă. Închisoarea Saydnaya, situată pe un deal sumbru la aproximativ 30 de minute de centrul Damascului, a fost mult timp un simbol al represiunii brutale exercitate de regimul lui Bashar al-Assad. Recent, intrarea închisorii a fost vopsită în culorile verde, alb și negru ale steagului revoluționar sirian, însă această schimbare cosmetică nu poate șterge atmosfera sinistră care încă planează asupra locului.

Un loc al disperării și morții

Se estimează că peste 30.000 de deținuți au fost uciși în Saydnaya de la începutul războiului sirian în 2011, reprezentând o parte semnificativă din cei peste 100.000 de oameni – majoritatea bărbați, dar și mii de femei și copii – care au dispărut fără urmă în gulagul lui Assad. Spre deosebire de alte închisori ale regimului, unde erau permise apeluri telefonice și vizite ale familiei, Saydnaya a fost epicentrul întunecat al cruzimii, unde deținuții erau torturați și executați în secret.

Mărturii din interiorul zidurilor

După eliberarea recentă a închisorii, au ieșit la iveală detalii șocante despre condițiile inumane la care erau supuși deținuții. Celulele supraaglomerate obligau oamenii să urineze în pungi de plastic, accesul la latrine fiind sever limitat. Când lacătele au fost sparte, au fost descoperite zdrențe murdare și resturi de pături, singurele lucruri care le ofereau un minim de acoperire celor care dormeau pe podeaua rece.

Provocările reconcilierii și justiției

Deschiderea porților Saydnaya evidențiază dificultățile majore cu care se confruntă Siria în încercarea de a se vindeca după deceniile de abuzuri și teroare. Una dintre provocări este documentarea exactă a atrocităților comise de regim. Într-un semn al schimbărilor recente, voluntari s-au deplasat la închisoare pentru a conserva documentele și dovezile rămase, găsind hârtii împrăștiate în birouri și chiar în curtea interioară.

Va deveni un simbol

Saydnaya rămâne un simbol al suferinței și al nedreptății îndurate de poporul sirian sub regimul Assad. Pe măsură ce țara încearcă să-și reconstruiască societatea și să-și vindece rănile, este esențial ca adevărul despre aceste atrocități să fie scos la lumină, iar cei responsabili să fie trași la răspundere, pentru a asigura că astfel de orori nu se vor repeta niciodată.

Ce mai știm

Închisoarea Saydnaya, situată la aproximativ 30 km nord de Damasc, a fost administrată de poliția militară și serviciile de informații militare siriene, construcția sa începând la începutul anilor 1980. Primii deținuți au fost aduși în 1987, la 16 ani de la preluarea puterii de către președintele Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar al-Assad.

Într-un raport din 2017, Amnesty International a estimat că până la 13.000 de persoane au fost spânzurate în decurs de cinci ani la Saydnaya. Conform raportului, bazat pe interviuri cu foști deținuți, judecători și gardieni, grupuri de până la 50 de persoane erau scoase din celule pentru procese arbitrare, bătute și apoi spânzurate. Majoritatea victimelor erau civili considerați opozanți ai guvernului lui Bashar al-Assad.

Condițiile inumane din închisoare includeau tortura sistematică, malnutriția severă și lipsa îngrijirilor medicale. Deținuții erau adesea supuși la bătăi brutale imediat după sosire, într-un ritual cunoscut sub numele de „petrecerea de bun venit”. Un fost deținut a descris această experiență astfel: „Ești aruncat la pământ și ei folosesc diferite instrumente pentru bătăi: cabluri electrice cu capete de cupru expuse… bare de metal. După o lovitură, îți pierzi simțurile. Ești în șoc. Dar apoi vine durerea.”

În plus, deținuții erau privați de hrană și apă, iar unii erau violați sau forțați să se violeze reciproc. Amnesty International a reușit să confirme numele a 375 de persoane executate în Saydnaya, deși se estimează că numărul total al deceselor este mult mai mare.

Aceste date subliniază amploarea abuzurilor comise în Saydnaya, care a devenit un simbol al brutalității regimului sirian și al încălcărilor grave ale drepturilor omului.