Scoaterea amigdalelor în copilărie crește riscul de anxietate!
Scoaterea amigdalelor în copilărie mărește riscul dezvoltării unor tulburări legate de anxietate chiar și după 20 de ani de la această intervenție chirurgicală, susține un recent studiu.
Amigdalectomia (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor) ar putea fi asociată cu un risc de peste 43% pentru unele afecțiuni precum tulburare de stres posttraumatic (PTSD), depresie și anxietate.
Este concluzia la care a ajuns o echipă de cercetători de la Universitatea Guangxi (China) și Institutul Karolinska din Suedia, care au analizat date ce aparțin unui număr de peste un milion de persoane.
Amigdalele palatine sunt perechea de masă de țesut moale plasată în partea din spate a gâtului.
Cu toate că este un studiu observațional, totuși acest risc s-a verificat și atunci când s-a ținut seama de sexul participanților, vârsta la care a avut loc amigdalectomia, antecedentele familiale de tulburări de stres și nivelul de educație al părinților.
Acest studiu a fost publicat în revista JAMA Network Open.
Potrivit Science Alert, PTSD a prezentat cea mai mare creștere a riscului: la persoanele care au suferit amigdalectomii în copilărie s-a observat o creștere de aproximativ 55% de PTSD, comparativ cu persoanele care nu au trecut prin această intervenție chirurgicală.
Autorii acestei cercetări precizează că „deși creșterea riscului părea mai mare în primii ani după operație, un risc crescut de tulburări legate de stres a fost observat și după 20 de ani de la intervenția chirurgicală”.
Numeroase studii au subliniat faptul că eliminarea amigdalelor poate provoca multe probleme de sănătate: vulnerabilitate mare în fața infecțiilor, unele boli autoimune, chiar cancer. Acum, la acestea se adaugă anxietatea, PTSD, depresia.
Anual, în Statele Unite, peste 300.000 de copii trec printr-o operație de eliminare a amigdalelor, cu scopul de a respira mai bine în timpul somnului sau a reduce riscul de infecții recurente.
Amigdalele reprezintă prima linie de apărare a sistemului imunitar împotriva bacteriilor și virusurilor care pătrund în cavitatea bucală. Această funcție poate face amigdalele deosebit de vulnerabile la infecții și inflamații.