Scumpiri la energie: Burduja vorbește despre dezinformare, dar cifrele spun altceva
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2024/08/burduja-1.jpg)
Sebastian Burduja, ministrul Energiei, a lansat zilele trecute o „alertă de dezinformare”, acuzând că informațiile vehiculate în spațiul public privind scumpirea facturilor de energie de la 1 iulie ar fi alarmiste și nefondate. Cu toate acestea, o analiză obiectivă a situației arată că, departe de a fi fake news, estimările privind creșterea prețurilor reflectă realitatea matematică a înlocuirii unei plafonări fixe cu un sistem mai puțin predictibil și, inevitabil, mai scump pentru o parte semnificativă dintre consumatori.
Schimbarea mecanismului: de la plafonare pentru toți la sprijin țintit
Potrivit OUG 6/2025, sistemul de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale va fi înlocuit, începând cu 1 iulie, cu un mecanism care vizează sprijinirea doar a consumatorilor vulnerabili. Deși această trecere este prezentată de oficiali drept o „ajustare responsabilă”, în termeni financiari înseamnă că milioane de gospodării care plăteau până acum 0,68 lei/kWh (preț stabilit de stat pentru cei cu consum sub 100 kWh/lună) vor plăti semnificativ mai mult.
Diferența nu este una teoretică. Conform celor mai recente oferte de pe piața concurențială, prețurile facturate ajung în prezent la 1,4–1,5 lei/kWh, adică mai mult decât dublu față de tariful plafonat pentru consumatorii mici. Chiar și pentru cei care beneficiau de un plafon de 0,8 lei/kWh, saltul până la 1,4 lei/kWh înseamnă o creștere de 75%. Aceste creșteri nu sunt „dezinformări”, ci calcule simple, de școală primară.
Oferta-energie-electrica-piata-libera-clienti-casnici-15.04.2025
Hidroelectrica și excepția care confirmă regula
Ministrul invocă frecvent exemplul Hidroelectrica, care oferă în continuare tarife avantajoase, între 1,04 și 1,12 lei/kWh. Însă această companie deservește puțin peste 600.000 de consumatori casnici, într-o piață de circa 8 milioane de clienți. Majoritatea covârșitoare a românilor nu beneficiază de aceste tarife și sunt nevoiți să aleagă din ofertele mai scumpe ale altor furnizori.
În realitate, comparatorul ANRE relevă faptul că prețurile din ofertele standard, fără reduceri promoționale sau condiționări contractuale, sunt acum peste plafonul de 1,3 lei/kWh. Așadar, afirmația că „românii pot beneficia deja de prețuri corecte prin piața concurențială” este parțial adevărată doar pentru o minoritate.
Cine este „în spatele” mecanismului?
Responsabilitatea pentru definirea categoriilor de beneficiari și a criteriilor de eligibilitate revine Ministerului Muncii, conform Articolului 22 din OUG 6/2025. Acesta are termen până la 15 iunie pentru a stabili cine va beneficia efectiv de noul sprijin. Până atunci, incertitudinea planează asupra milioanelor de gospodării care nu se încadrează în categoria „vulnerabililor” în sens strict, dar care vor resimți scumpirile.
În ciuda participării la grupuri de lucru interinstituționale, Ministerul Energiei nu este responsabilul principal al acestui sistem, ceea ce face cu atât mai discutabil tonul categoric cu care Sebastian Burduja etichetează drept „dezinformări” orice avertismente legate de facturile viitoare.
Mesaj politic într-un ambalaj tehnic
Tonul comunicatelor venite de la Ministerul Energiei, însoțit de sintagme precum „habarniști”, „panică artificială” sau „blackout inventat”, aduce mai degrabă a replică de campanie decât a comunicare instituțională. În contextul în care creșterea facturilor este confirmată de simple comparații între ofertele comerciale și actualul plafon, este greu de susținut ideea că suntem în fața unei campanii de dezinformare.
În final, poate că nu toți românii înțeleg mecanismele pieței de energie, dar cu siguranță pot face diferența între o factură de 70 lei și una de 140 lei. Iar asta nu este dezinformare, ci realitate.
Prin urmare, Guvernul are dreptul să comunice politic măsurile luate, dar în încercarea de a calma spiritele, este esențial să nu califice adevăruri inconfortabile drept „dezinformări”. Pentru că altfel, riscă să submineze tocmai încrederea în instituțiile care ar trebui să ofere claritate și transparență.