Se va ”relua” turul doi al prezidențialelor? Ponta încă mai speră!
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/02/Plagiatorul-Ponta.jpg)
Fostul premier Victor Ponta pare să își construiască strategia electorală pe o premisă cel puțin discutabilă: ”reluarea” turului doi al alegerilor prezidențiale. Deși Curtea Constituțională a anulat alegerile din 2024 înainte de desfășurarea turului doi, ideea reluării acestuia a fost vehiculată în diverse cercuri, alimentând speranțele unora și scepticismul altora.
Ponta și ezitările candidaturii
Într-o discuție recentă, Ponta a fost întrebat de ce nu își anunță oficial candidatura la prezidențiale. Răspunsul său a fost revelator: „Mă întreabă multă lume: de ce nu fac anunțul oficial? Și dacă se reia turul doi, eu la ce candidez? Vreau să văd că sunt alegeri și că avem voie să candidăm.”
Această declarație sugerează o așteptare precaută din partea fostului premier, care pare să își condiționeze anunțul candidaturii de clarificarea situației privind reluarea turului doi. Totuși, această poziție ridică întrebări despre realismul unei astfel de așteptări și despre modul în care Ponta își gestionează strategia politică.
Fake news și confuzia generală
În paralel, pe rețelele sociale au circulat informații false care susțineau că turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2024 se va „relua”. Aceste afirmații au fost demontate rapid, având în vedere că turul al doilea nu a avut loc niciodată, iar reluarea sa este, din punct de vedere legal, imposibilă.
În acest context, ezitările lui Ponta par să fie influențate de aceste zvonuri nefondate, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la sursele sale de informare și la capacitatea sa de a discerne între realitate și ficțiune în peisajul politic actual.
Un politician în derivă?
Victor Ponta, cândva o figură centrală a politicii românești, pare acum să navigheze în ape tot mai tulburi. Refuzul său de a-și anunța oficial candidatura, bazat pe o ipoteză improbabilă, poate fi interpretat ca un semn al unei cariere politice în declin. În loc să își asume o poziție clară și să își mobilizeze susținătorii, fostul premier pare să se agațe de speranțe iluzorii, evitând confruntarea directă cu realitatea politică actuală.
Așteptându-l pe Godot…
În timp ce scena politică românească se pregătește pentru următoarele alegeri prezidențiale, Victor Ponta rămâne într-o stare de așteptare, sperând la o reluare improbabilă a turului doi din 2024. Această strategie, bazată pe zvonuri și informații nefondate, riscă să îl izoleze și mai mult pe fostul premier, subliniind o carieră politică ce pare tot mai consumată. Într-o perioadă în care liderii politici ar trebui să ofere claritate și direcție, Ponta pare să fie prins într-un joc al iluziilor, înotând în ape din ce în ce mai tulburi.
Pe ce electorat anume se bazează o eventuală candidatură a lui Victor Ponta?
O eventuală candidatură a lui Victor Ponta s-ar baza pe un electorat extrem de fragmentat și greu de consolidat, ceea ce face ca șansele sale de succes să fie destul de reduse. Dacă analizăm profilul său politic actual și evoluția electoratului românesc, putem identifica câteva categorii de votanți care l-ar putea susține, dar niciuna dintre ele nu este suficient de puternică pentru a-i garanta un loc serios în competiția prezidențială.
1. Nostalgicii USL și fostul electorat PSD
Ponta a fost premierul României între 2012 și 2015, într-o perioadă în care alianța USL domina scena politică. O parte dintre foștii susținători ai acelei perioade ar putea încă avea o simpatie reziduală pentru el, mai ales cei care îl văd ca pe o alternativă la actuala conducere a PSD. Însă acest electorat s-a divizat puternic: o parte a rămas fidelă PSD, alta a migrat către Pro România (partidul fondat de Ponta) și s-a dispersat rapid, iar restul s-a îndreptat spre alte opțiuni.
De ce nu e suficient? Marcel Ciolacu a consolidat PSD într-un mod care nu mai lasă loc unor figuri precum Ponta să revendice autoritatea asupra electoratului social-democrat. În plus, experiența cu Pro România a demonstrat că Ponta nu mai are tracțiunea necesară pentru a atrage consistent acest segment.
2. Electoratul de stânga care respinge PSD-ul actual
Unii votanți care nu se mai regăsesc în PSD ar putea vedea în Ponta o alternativă, mai ales cei care consideră că partidul s-a compromis prin alianța cu PNL sau că și-a pierdut din radicalismul social-democrat. Totuși, acest electorat nu este numeros și, mai important, are alternative mai atractive, precum AUR sau chiar un candidat independent cu profil mai proaspăt.
De ce nu e suficient? Ponta a fost perceput ca un lider oportunist, iar trecerea sa pe la Pro România și alianțele făcute au erodat credibilitatea sa în rândul celor care caută o alternativă autentică la PSD.
3. Electoratul naționalist-moderat, dar care nu acceptă AUR
Aici ar putea exista o nișă, formată din votanți care resping atât PSD, cât și PNL, dar care nu sunt dispuși să susțină extremismul și populismul lui George Simion și AUR. Acești votanți ar putea fi atrași de un discurs moderat, cu accente suveraniste, dar fără derapaje radicale.
De ce nu e suficient? Electoratul suveranist este deja monopolizat de AUR, iar Ponta nu are nici credibilitatea, nici stilul potrivit pentru a concura eficient pe acest segment.
4. Nostalgicii anti-Iohannis
Ponta a fost unul dintre principalii opozanți ai lui Klaus Iohannis în ultimii ani, iar unii dintre cei care nu au suportat stilul prezidențial al lui Iohannis ar putea să-i ofere un vot ca formă de protest.
De ce nu e suficient? Acest vot anti-Iohannis este împărțit între multiple opțiuni, inclusiv PSD, AUR și posibile candidaturi independente. Ponta nu este perceput ca fiind suficient de puternic pentru a coagula un astfel de curent.
Ponta are un electorat prea mic și prea slab mobilizat
Fostul premier nu mai are un bazin electoral clar definit. Susținerea sa ar fi rezultatul unor voturi dispersate de la oameni care:
- nu mai au altă opțiune pe stânga,
- resping atât PSD, cât și AUR,
- votează mai degrabă din nostalgie decât din convingere.
În lipsa unei structuri solide de partid și a unei mișcări politice bine articulate, Ponta ar avea mari dificultăți să strângă voturi suficiente pentru a conta cu adevărat în competiția prezidențială. Mai degrabă, pare un candidat în căutarea unui electorat decât un politician care să fie cu adevărat dorit de vreo categorie clară de votanți.
Ar putea deveni Ponta un surogat de Georgescu dacă acestuia din urmă nu-i va fi admisă candidatura?
Nu este imposibil ca Victor Ponta să încerce să joace rolul unui surogat pentru Călin Georgescu în cazul în care acestuia din urmă nu i se va admite candidatura, dar sunt câteva obstacole majore care fac acest scenariu foarte puțin probabil.
1. Ponta și Georgescu: două lumi diferite
Călin Georgescu și-a construit o imagine de candidat „anti-sistem”, suveranist și naționalist, cu un discurs bazat pe teme conspiraționiste și pe ideea că România trebuie să iasă de sub influența Occidentului și să adopte o direcție „autonomă”. Electoratul său este format, în mare parte, din oameni care cred într-o ordine ocultă mondială, care disprețuiesc clasa politică și care văd în Georgescu un fel de „mesia” al suveranismului.
Victor Ponta, în schimb, este exact ceea ce acest electorat detestă: un politician versatil, cu o carieră lungă în „sistem”, care a fost premier, a negociat cu Bruxelles-ul și a făcut alianțe peste alianțe în ultimele două decenii. Oricât ar încerca să se reinventeze, el nu poate fi perceput ca un outsider, ceea ce îl face complet incompatibil cu profilul votanților lui Georgescu.
De ce ar putea încerca Ponta acest joc?
- Dacă simte că nu are un electorat propriu consistent, s-ar putea orienta spre baza lui Georgescu, încercând să preia mesajele acestuia.
- Este un politician experimentat, care poate adapta rapid un discurs suveranist, dacă ar simți că există loc pentru asta.
De ce ar fi foarte greu să funcționeze?
- Electoratul lui Georgescu este extrem de rigid și nu acceptă politicieni „compromiși” de sistem.
- Ponta ar trebui să își rescrie complet discursul, iar credibilitatea lui ca lider naționalist ar fi extrem de scăzută.
- Grupurile din spatele lui Georgescu (inclusiv rețelele de influență pro-ruse) nu ar avea încredere într-un personaj atât de imprevizibil și de oportunist.
2. Poate Ponta prelua mesajele lui Georgescu?
Dacă Georgescu va fi scos din cursă, este probabil că electoratul său se va diviza între mai multe opțiuni:
- AUR, care deja cultivă mesajele suveraniste, dar fără „aura academică” a lui Georgescu.
- Un candidat independent cu profil asemănător, dacă apare un alt suveranist „curat” (de ex., cineva promovat de propaganda rusă sau de cercuri naționaliste).
- Abstinență la vot, dacă acest electorat consideră că „sistemul” nu le permite să-și aleagă omul potrivit.
Pentru ca Ponta să capteze măcar o parte din acești votanți, ar trebui să adopte rapid un discurs ultra-suveranist, să vorbească despre „trădarea națională” a României de către UE și SUA și să critice explicit NATO. Dar dacă ar face asta, ar pierde orice bazin electoral moderat pe care îl mai are. Cu alte cuvinte, ar fi o mișcare prea riscantă și probabil inutilă.
3. Dacă rețelele care îl susțin pe Georgescu decid să-l folosească pe Ponta?
O variantă mai interesantă ar fi ca rețelele din spatele lui Georgescu (care par să fie conectate la propaganda rusă și la structuri neoficiale de influență) să încerce să îl împingă pe Ponta ca surogat. Dar și aici sunt probleme serioase:
Ponta nu este de încredere pentru rețelele anti-occidentale.
Deși a avut momente în care a criticat UE și SUA, el nu a fost niciodată un suveranist autentic. Mai mult, în trecut, a fost un premier care a colaborat bine cu Bruxelles-ul și Washington-ul.
Ponta este instabil politic.
Cei care caută un surogat pentru Georgescu au nevoie de un candidat care să fie predictibil, să rămână fidel liniei suveraniste și să nu își schimbe poziția la prima ocazie. Ponta este exact opusul acestui profil: un politician cameleonic, care își ajustează discursul în funcție de oportunitate.
Electoratul suveranist nu-l acceptă.
Chiar dacă Ponta ar fi împins în această direcție, votanții lui Georgescu l-ar respinge ca fiind „parte din sistem”, ceea ce ar face strategia inutilă.
Nu, Ponta nu poate fi un surogat pentru Georgescu
Deși Ponta ar putea încerca să se lipească de electoratul suveranist, acest lucru ar fi extrem de dificil. Oamenii care l-ar fi votat pe Georgescu caută un outsider, un om care nu a fost parte din establishment-ul politic. Ponta, în schimb, este exact produsul clasei politice tradiționale românești.
Cel mai probabil, dacă Georgescu nu va putea candida, voturile sale se vor împărți între AUR și alte figuri care vor încerca să capitalizeze pe această situație. Ponta, cu toată experiența lui, pur și simplu nu se potrivește în acest puzzle.