Secretele lui Cuza – domnitorul care se deghiza. Cine i-a fost amantă

Primul domnitor al statului național România este Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui s-au pus bazele dezvoltării moderne a națiunii române din punct de vedere economic, social, politic și cultural. Ca orice om, chiar dacă domnitor, a avut și slăbiciuni: Secretele lui Cuza – domnitorul care se deghiza. Cine i-a fost amantă…

Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) și al statului național România (1862-1866). Domnitorul a participat la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, iar după aceea, la mișcarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel Unirea celor două țări.

Secretele lui Cuza – domnitorul care se deghiza

Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoașterea Unirii din partea marilor puteri. Puțini sunt cei care știu însă că, pe lângă documentele istorice despre domnitor, există și cărți de anecdote.

În cartea lui D. Teleor, „Anecdote din viața lui Cuza-Voda”, sunt scrise texte ce explică, poate, viața lui Cuza, felul lui de a fi. În volum se spune: „Cuza Vodă avea obiceiul de a ieși foarte des ziua și chiar noaptea deghizat cum i se părea mai bine, și se plimba prin oraș singur sau cu vreun prieten, deghizat și el. De multe ori intra în cârciumi și bea cu oamenii de rând, cerând cu insistență să i se dea vinul cu ocaua lui Cuza.

Într-o zi, trecând pe lângă o santinelă, se oprește pe loc și înfiripă următorul dialog cu soldatul care mânca o ridiche cu pâine: „Mă cunoști?/Nu, domnule/ Sunt și eu în armată/ Bucătar?/ Nu, mai mare/ Căprar?/ Nu, mai mare/ Sergent?/ Mai mare/Sublocotenent?/ Sunt mai mare!/ Căpitan?/ Mai sus ceva/ Maior?/ Mai mare/ Colonel?/ Și mai mare/ General?/ Și mai mare, baiete/ Aoleo, n-oi fi Vodă-Cuza?/ Chiar el/ Dacă e așa, să-mi ții pâinea și ridichea ca să-ți prezint arma”…

Secretele lui Cuza – un infidel

Elena Ro­setti-Solescu (1825-1909) era un ales suflet de femeie ­sortit să-şi trăiască destinul ală­turi de ­domnitorul Alexandru Ioan Cuza. I-a fost soție, dar…

Când Cuza a fost numit pârcălab la Galaţi, în 1852, au apărut primele neînţelegeri în căsnicia cu Elena Ro­setti-Solescu. Numeroasele sale infidelităţi au devenit subiect de bârfe, ajunse şi la urechile mamei Elenei. „… Nu aş fi crezut niciodată că soacra mea va îngădui cuiva să vorbească despre mine nemernicii în prezenţa ei (…). Ah! Cât este de incalificabilă o anumită lume. Mizerie şi iar mize­rie! Toate acestea nu merită căs­catul unui somnoros”, se plângea Alexandru Ioan Cuza într-o scrisoare trimisă în 1852 cumnatului său din Ga­laţi (cf. Lucia Borş – „Doamna Elena Cuza”).

Cu cât Cuza  devenea mai popular, cu atât se bucura mai mult de aprecierea femeilor. „Iubea sexul frumos”, spune Dimi­trie Bolintineanu.

Cine i-a fost amantă lui Cuza

În saloanele Palatului din Iaşi în­cepuse a se arăta regulat de câte ori se afla şi Alexandru Cuza fru­moa­sa văduvă, Principesa Maria Efrem Ob­re­no­vici, mama viitorului Princi­pe al Serbiei, Milan, şi fiica cea mai mare a antiunionistului înfocat ce fusese Cos­tin Catargi.” (Lucia Borş – „Doamna Elena Cuza”).

Mai tânără cu zece ani decât soţia principelui Cuza, Ma­ria Obrenovici a reuşit să-l seducă pe Cuza, din 1860 destinul ei intersec­tându-se cu cel al lui Cuza.

Elena a preferat să-şi gă­sească liniştea într-un exil în­de­lungat la Paris, ratând astfel pre­zenţa alături de soţul său la eve­ni­men­te majore. La insis­ten­ţele mamei sale, care îi cerea să re­vină la „locul” ce i se cuvenea, Elena răs­pun­dea: „Prinţul nu doreşte să mă întorc şi trebuie să mă supun voin­ţei lui”. Va reveni incognito în ţară în primăvara lui 1862. Încă îl iu­bea pe Cuza, în ciuda infidelităţii sale.

Prin­ci­pesa dorea să îşi recapete locul la Pa­lat şi să „obţi­nă” plecarea Ma­ri­ei. Stu­poare însă: Cuza a infor­mat-o că Ma­ria îi năs­cuse un fiu nelegitim, Ale­xan­dru. În 1865 i-a urmat un al­tul, Dimitrie. Atunci s-a gândit Elena pentru prima oară la posibilitatea unui divorţ.

I-a înfiat copiii cu amanta!

Se spune că organizatorii loviturii de stat de la 11 februarie 1866 au plă­nuit astfel lucrurile încât să îl sur­prin­dă pe Cuza în pat cu Maria Obre­novici. Conspirato­rii au avut grijă să izoleze apartamentul Elenei, care în­cerca să ajungă la soţul său, dar i s-a răspuns că nu se mai află în Palat. Acesta părăsea ţara doar cu aman­ta, fără să o mai aştepte pe soţie… Elena va afla abia la 26 februarie că ei ajun­seseră deja la Viena…

Întreaga familie i-a cerut Elenei să divorţeze, dar che­ma­rea datoriei a fost mai puternică: soţul său era acum un exilat şi ea do­rea să-i stea în preajmă. Împreună cu copiii din flori. Elena nu putea avea copii și, trecând peste re­sen­timen­te, i-a înfiat pe cei doi băieţi rod al iubirii domnitorului cu Maria Obre­novici). Apoi și-a urmat soţul în exil.

Anii de exil ai lui Cuza au fost cei mai fe­ri­ciţi pentru ea: au călătorit îm­pre­ună la Ems, Paris, Aix les Bains, Rei­chenhall, şi-au cumpărat o casă la Dabling, lângă Viena, o altă vilă lângă Florenţa, pentru a se stabili în final la Heidelberg. Îşi câşti­gase res­pectul lui Cuza, chiar dacă nu şi dra­gostea. L-a îngrijit, cât a fost bolnav, în ultima perioadă a vie­ţii, l-a ve­gheat când i-a murit în braţe…Restul e istorie și poveste.