Secretul Danemarcei: un model societal bazat pe încredere

Danemarca este adesea citată ca fiind țara cu cel mai înalt nivel de încredere din lume. Aproximativ 74% dintre danezi cred că „majoritatea oamenilor pot fi de încredere” – un procent mai mare decât în orice altă națiune. Această încredere nu se limitează doar la relațiile interpersonale, ci se extinde și la încrederea socială (încrederea într-un străin) și la încrederea civică (încrederea în autorități), unde Danemarca obține, de asemenea, scoruri maxime, alături de alte țări nordice.

Un fenomen social

Politologul Gert Tinggaard Svendsen susține că încrederea explică 25% din bogăția aparent inexplicabilă a Danemarcei. Conform calculelor sale, un sfert din această bogăție provine din capitalul fizic (mijloace de producție și infrastructură), jumătate din capitalul uman (nivelul de educație și inovație al populației), iar ultimul sfert, inexplicabil, este reprezentat de încredere: danezii nu se dau în judecată reciproc, nu cheltuiesc bani pe alarme antiefracție, iar afacerile deseori încheie acorduri verbale fără a-și face griji pentru contracte detaliate. Oamenii care dețin puterea în instituțiile daneze – guvern, poliție, sistem judiciar, servicii de sănătate – sunt considerați a acționa în interesul societății, iar corupția este extrem de redusă.

Cultura încrederii

Danemarca este cunoscută și ca „țara încrederii”, un exemplu relevant fiind existența vestiarelor nesupravegheate la operă. Un alt exemplu elocvent este magazinul de caritate Red Cross din Copenhaga, care are un cod QR pe ușă. Dacă magazinul este închis, poți descărca aplicația, să te lași înăuntru, să alegi ce dorești și să lași banii pe tejghea.

Un clișeu care a devenit global este faptul că danezii își lasă copiii dormind în cărucioare afară, în timp ce ei se bucură de o cafea înăuntru. Alma, o tânără de 21 de ani care lucrează într-o cafenea din Copenhaga, confirmă acest lucru cu un zâmbet: „Dacă un copil plânge afară, oamenii vor băga capul pe ușă și vor întreba: ‘Este copilul cuiva de aici?’”.

Structura urbană și implicațiile sociale

O parte din acest fenomen se datorează și ceea ce Jesse Shapins, un antreprenor urban ambiental, numește „tipologia blocului” – o serie de clădiri de apartamente construite în jurul unei curți comune. Acest stil de construcție are o istorie lungă în Danemarca și a fost îmbunătățit în ultimele trei decenii prin investiții municipale masive: demolarea structurilor de beton, plantarea de copaci și crearea unui spațiu public care să fie perceput și tratat ca propriile lor case private.

Shapins și partenera sa au locuit în mai multe locuri din SUA și Europa, dar acum s-au stabilit în Copenhaga, unde au simțit cel mai mare grad de libertate pentru a-și lăsa copilul să se miște și să opereze pe cont propriu. Fiica lor, în vârstă de opt ani, merge singură cu bicicleta de la șase ani.

Educație și încredere

Când copiii danezi ajung la vârsta de 14 ani, pot alege să meargă la efterskole (after school), un fel de internat pentru unul până la trei ani, subvenționat de stat. Acest sistem este moștenirea poetului, pastorului și politicianului din secolul XIX NFS Grundtvig, care a înființat și școlile populare (cu taxe, dar cu burse pentru familiile cu venituri mici). Un sfert dintre danezi aleg să trăiască într-una din aceste comunități intelectuale, unde urbanul se întâlnește cu ruralul și unde se amestecă grade sociale diferite. „Îți construiești caracterul, practici democrația, înveți societatea,” spune Lea Korsgaard, co-fondatoare a ziarului online Zetland.

Egalitate și încredere

Modelul de bunăstare al Danemarcei se bazează pe încrederea reciprocă și pe ideea că toți cetățenii au dreptul la anumite beneficii și servicii fundamentale. Acest model universal contrastează cu modelele „reziduale” din Regatul Unit și Statele Unite, unde beneficiile minime sunt rezervate celor mai săraci. „Cred că ideea ca oamenii să fie cât mai egali posibil stă la baza acestei încrederi,” spune Franciska Rosenkilde, liderul partidului progresist/verde The Alternative. Egalitatea a scăzut în ultimele trei decenii, dar Danemarca rămâne una dintre cele mai egale țări din OCDE.

Provocările incluziunii

Cu toate acestea, Danemarca a fost nevoită să se confrunte cu provocările migrației și integrării. Deși politicile daneze au fost criticate pentru rasism, majoritatea danezilor nu se consideră rasiști. Lista „ghetourilor”, care a început în 2010, a stabilit un prag de 50% migranți într-o zonă, declanșând evacuări și regenerări. Acest lucru arată că, deși Danemarca a avut un timp dureros de reevaluare a identității sale, pare să găsească modalități de a integra diversitatea.

Dacă trebuie să emigrăm, măcar să alegem bine…

În timpul pandemiei, Danemarca a demonstrat că încrederea socială poate contribui la o gestionare eficientă a crizei. Cu reguli de ședere acasă dar fără carantine stricte, cu puțini antivacciniști și o polarizare politică redusă, Danemarca a reușit să-și mențină un spirit comunitar ridicat.

Acest nivel de încredere, construit pe egalitate și pe un sistem de welfare robust, este un exemplu de urmat pentru alte națiuni. Într-o lume marcată de inegalități și tensiuni, modelul danez arată că încrederea reciprocă poate duce la o societate mai sigură, mai prosperă și mai coezivă.