Semnale de alarmă pentru viitorul României

România se află într-un punct critic, iar semnalele de alarmă economice devin tot mai evidente. Anterior, s-a crezut că ne aflăm pe o traiectorie favorabilă, însă, în realitate, gestionarea deficitelor și a fondurilor europene s-a transformat într-un labirint din care este din ce în ce mai greu să ieșim.

Neabsorbind la timp fondurile europene, deficitul bugetar continuă să crească, ceea ce ne obligă să punem bani din bugetul național pentru a acoperi nevoile urgente. Acest cerc vicios se amplifică: deficitul mare face ca resursele de cofinanțare să fie limitate, iar, în consecință, absorbția fondurilor se complica și mai mult. Un alt efect al acestui deficit crescător este inflația, care se răsfrânge asupra veniturilor populației. Majorarea salariului minim este o soluție inevitabilă, dar aceasta contribuie, la rândul ei, la creșterea prețurilor, generând o spirală inflaționistă care afectează puterea de cumpărare.

Privind spre sectorul privat, concurența pentru finanțare devine din ce în ce mai acerbă, atât pentru companii, cât și pentru stat. Accesul tot mai greu și costisitor la fonduri frânează dezvoltarea firmelor, iar acest blocaj are repercusiuni directe asupra activității economice. Aici se adaugă povara impozitelor crescute asupra IMM-urilor, ce diminuează capacitatea lor de a prospera și de a contribui la bugetul de stat. În loc să vedem o revitalizare a sectorului privat, ne confruntăm cu o stagnare care, în cele din urmă, va amplifica deficitul.

08:00, 25.10.2024 • OPINII

Cât mai poate suporta România?

08:00, 11.10.2024 • OPINII

Trei kilometri până la noi înșine

Pe de altă parte, veștile din sectorul industrial sunt îngrijorătoare. Deși salariile au crescut, iar presiunea pe forța de muncă rămâne ridicată, acest lucru nu se traduce într-o creștere sustenabilă a producției. De fapt, indicatorii arată o scădere semnificativă în toate cele trei sectoare industriale, ceea ce înseamnă că economia nu își poate menține ritmul de creștere a consumului în fața unei oferte interne stagnante.

Pe fondul acestor provocări, este evident că planul economic trebuie să fie radical diferit. O abordare bazată pe creșteri de taxe, în special în contextul unui deficit deja în creștere, va adânci și mai mult criza. Falsul sentiment că impozitarea mai multor sectoare va salva economia doar va conduce la o spirală descendentă, afectând deopotrivă contribuabilii și mediul de afaceri.

La orizont, semnalele nu arată bine. Proiecțiile pentru PIB sunt dezolante, iar producția agricolă riscă să fie afectată de secetă. În plus, deficitul contului curent se deterioriază, ceea ce ne poziționează într-o situație extrem de vulnerabilă. Asemenea deficite nu sunt doar simple cifre; ele reflectă o realitate economică care ar trebui să ne îngrijoreze profund.

Mai mult, datoria publică a crescut constant, iar această expansiune nu este sustenabilă. În timp ce ratele de dobândă au fost istorice scăzute, contextul actual nu promite continuitate. Odată ce condițiile se vor schimba, România va trebui să facă față unei situații extrem de delicate. Se poate spune că este crucial ca autoritățile să acționeze rapid și decisiv, fără a lăsa politica să stea în calea deciziilor economice fundamentale. Dar o vor face? Realitatea politică adesea împiedică acest lucru. Partidele politice pot prioritiza interesele proprii sau ale electoratului lor imediat, în detrimentul unor măsuri pe termen lung, iar sistemul birocratic poate îngreuna procesul decizional. Această lentoare contravine nevoii de reacție rapidă într-un mediu economic dinamic, iar lipsa unei viziuni economice clare și cultura politică axată pe câștiguri pe termen scurt pot submina încrederea în autorități.