Sfânta delapidare: episcopul Petroniu și milioanele evaporate din vistieria bisericii

Dacă furi un colac de pomană din curtea bisericii, ești osândit la rușine veșnică. Dacă însă delapidezi peste 3 milioane de lei din conturile unei episcopii, se pare că doar procurorii te pot judeca, căci în fața fețelor bisericești totul e tratat cu sfânta și nesfârșita îngăduință.

Când hoția e binecuvântată de tăcere

Episcopul Petroniu al Sălajului a ajuns în atenția procurorilor după ce ani de zile a închis ochii la „munca” administratorului Ionuț Pop, omul care se ocupa de banii episcopiei și care, ca din întâmplare, a făcut să dispară 3 milioane de lei. Metoda? Simplă: falsificări de documente și o lipsă suspectă de control din partea celui care ar fi trebuit să vegheze la corectitudinea treburilor bisericești.

Dar episcopul nu pare să fi fost prea îngrijorat de „milostenia” propriului administrator. De la începutul lui 2020 până în august 2024, banii au continuat să dispară, iar el a continuat să nu vadă nimic. O minune!

Preacuratul DNA și marea indulgență a BOR

Când vine vorba despre corupția de rând, BOR și-ar dori un DNA mai ceva ca focul Gheenei, ca să ardă pe oricine cutează să facă vreun rău. Dar când e vorba despre ai săi, indulgenta bisericii e infinită, iar păcatele financiare sunt tratate cu aceeași resemnare cu care clericii privesc păcatele lumești ale muritorilor de rând.

Să nu uităm că Biserica Ortodoxă Română a propus recent crearea unui „DNA bisericesc”, un corp de control care să verifice faptele murdare din sânul clerului. Dar așa cum se întâmplă de obicei cu inițiativele care ar trebui să deranjeze oameni „importanți”, proiectul a fost băgat sub sutana uitării.

Căci, în realitate, BOR nu are niciun interes să-și pună propriile fețe bisericești sub lupă. În timp ce preoții de rând sunt prăvăliți sub povara unor reguli stricte și a unei ierarhii de necontestat, episcopii și mitropoliții sunt de neatins.

Și cu banii furați ce facem?

3 milioane de lei furați, o episcopie care s-a făcut că nu vede, un episcop care încă își mai păstorește enoriașii… iar din partea Bisericii, niciun cuvânt clar despre cum se vor recupera banii și cum va fi sancționat episcopul.

Poate că, dacă ar fi fost un primar prins cu asemenea sume, am fi avut deja anateme și blesteme pe toate canalele media. Dar când un om al bisericii „greșește”, i se lasă timp să se roage, să reflecteze, să fie „judecat” de divinitate.

Oare câți alți episcopi „reflectă” în liniște, în timp ce conturile bisericii sunt secătuite cu aceeași lejeritate cu care se aprind lumânările în catedrale?