Sfânta Parascheva, ostatică a intereselor politice: Tradiție și oportunism în pelerinajul de la Iași
În fiecare an, la 14 octombrie, mii de credincioși din România și din întreaga Europă de Est se îndreaptă spre Iași, pentru a participa la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Deși evenimentul este marcat în calendarul ortodox ca o sărbătoare religioasă de prim rang, istoria Sfintei Parascheva dezvăluie o poveste mult mai complexă, în care credința se intersectează cu politica, cultura și puterea.
O sfântă din inima Bizanțului
Sfânta Parascheva, născută în secolul al XI-lea în Epivata, un mic oraș de pe malul Mării Marmara (în prezent situat în Bulgaria), a fost recunoscută de timpuriu pentru viața sa ascetică și dedicarea față de credința creștină. Încă din timpul vieții, Parascheva a fost venerată de cei din jur, iar după moartea sa, trupul ei a fost considerat neputrezit – un semn de sfințenie în tradiția ortodoxă.
Rămășițele ei au fost aduse inițial la Târnovo, capitala Țaratului Bulgar, în secolul al XIII-lea, într-o perioadă de transformări politice și religioase în Europa de Est. Târnovo era, la acea vreme, un important centru politic și cultural, iar prezența moaștelor Sfintei Parascheva acolo a contribuit la întărirea statutului orașului ca o forță în ascensiune pe scena politică și religioasă a Balcanilor. Sfânta devenea astfel un simbol nu doar de pietate, ci și de putere politică.
Vasile Lupu și Moaștele Paraschevei: legitimitate politică prin religie
Un episod esențial din istoria Sfintei Parascheva are loc în secolul al XVII-lea, când domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, reușește să aducă moaștele sfintei la Iași. În 1641, în urma unor negocieri cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, domnitorul moldovean obține relicvele și le instalează la biserica „Trei Ierarhi” din capitala Moldovei.
Această acțiune nu a fost doar un act de pietate. Într-o epocă în care domnitorii căutau permanent să-și întărească poziția pe plan intern și extern, Vasile Lupu a folosit aducerea moaștelor Sfintei Parascheva ca pe un instrument de consolidare a autorității sale politice. Obținerea acestor relicve sfinte legitima domnia lui în fața poporului său, dar și în fața altor puteri din regiune, întărind legăturile Moldovei cu Biserica Ortodoxă și cu Imperiul Bizantin, aflat pe atunci în declin.
În același timp, gestul a contribuit la creșterea prestigiului Iașiului ca centru spiritual al Moldovei și al întregii regiuni, transformând orașul într-un important loc de pelerinaj. De altfel, această mișcare poate fi privită și ca o strategie geopolitică, având în vedere competiția acerbă pentru influență în regiune între puterile ortodoxe, otomane și catolice.
Moștenirea culturală a Sfintei Parascheva
În secolele care au urmat, Sfânta Parascheva a devenit o figură centrală în viața spirituală a Moldovei, iar sărbătoarea de la 14 octombrie a atras treptat pelerini din întreaga lume ortodoxă. Prezența moaștelor sale la Iași a consolidat rolul orașului ca un centru spiritual și cultural, iar pelerinajele anuale au devenit prilejuri nu doar pentru manifestări de credință, ci și pentru întâlniri culturale și economice.
La aceste pelerinaje, Iașiul devenea un loc de întâlnire al diferitelor popoare și tradiții din Balcani, Europa Centrală și de Est. Prin prezența acestor pelerini, orașul și întreaga regiune au beneficiat nu doar pe plan spiritual, ci și pe plan economic. Oameni din diverse culturi veneau la Iași, aducând cu ei tradiții, produse și obiceiuri care au îmbogățit viața orașului. În același timp, prezența moaștelor a transformat orașul într-un loc de interacțiune între elitele politice și religioase din regiune.
De la sfințenie la modernitate
Chiar și în prezent, sărbătoarea Sfintei Parascheva rămâne una dintre cele mai importante manifestări de credință din România și întreaga lume ortodoxă. Cu toate acestea, pelerinajul modern la Iași nu poate fi separat de contextul istoric în care această tradiție a prins rădăcini. Moaștele Sfintei Parascheva au devenit un simbol de unitate spirituală și culturală, dar și un element de putere politică, capabil să consolideze regatele și să creeze legături între diferite popoare.
În plus, aducerea moaștelor la Iași sub domnia lui Vasile Lupu reflectă felul în care, de-a lungul istoriei, politica și religia au fost strâns legate. În Moldova, ca în multe alte părți ale lumii, liderii politici au folosit religia pentru a-și întări pozițiile și a-și legitima acțiunile. De la Vasile Lupu și până în timpurile moderne, Sfânta Parascheva a rămas un simbol al Moldovei, îmbinând dimensiunea religioasă cu cea politică și culturală.
Oportunități electorale în vremuri moderne
Astăzi, pelerinajul de la Sfânta Parascheva nu este doar un moment de credință, ci și o oportunitate pentru politicieni de a-și face simțită prezența în fața electoratului. De-a lungul anilor, sărbătoarea a devenit un moment strategic pentru campaniile electorale, în special pentru cei care caută să capitalizeze pe baza valorilor tradiționale și spirituale ale alegătorilor. Cu sute de mii de oameni adunați la Iași pentru a participa la pelerinaj, politicienii își văd prezența acolo ca pe o ocazie de a-și promova imaginea, de a dialoga cu publicul larg și de a-și manifesta „sprijinul” pentru valorile religioase.
Mulți lideri politici și-au făcut deja un obicei din a participa la evenimentele de la Catedrala Mitropolitană din Iași, fie că este vorba de discursuri publice, fie de interacțiuni cu credincioșii. Astfel de apariții sunt intens mediatizate, oferind politicienilor vizibilitate într-un context profund religios și tradițional, care le conferă o aură de apropriere față de popor și de valorile acestuia. Însă, aceste prezențe nu sunt lipsite de controverse. De multe ori, prezența lor este privită de unii drept un act de oportunism electoral, mai degrabă decât o manifestare sinceră de credință.
În anii premergători alegerilor locale sau parlamentare, prezența politicienilor la sărbătoarea Sfintei Parascheva capătă adesea o conotație electorală puternică. Aceștia își folosesc aparițiile la Iași pentru a sublinia legăturile lor cu tradițiile românești și pentru a-și consolida sprijinul în rândul electoratului religios. De multe ori, pelerinajul devine un prilej pentru aceștia să-și facă promisiuni politice sau să atragă simpatia maselor prin gesturi simbolice.