Siguranța energetică a României: Problemele ascunse ale aprovizionării cu gaze

România beneficiază de o infrastructură de transport a gazelor naturale bine dezvoltată, însă riscurile asociate aprovizionării nu sunt neglijabile.

Planul de Acțiuni Preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale identifică o serie de vulnerabilități care ar putea afecta stabilitatea livrărilor în anumite condiții.

Principalele riscuri identificate

• Riscuri legate de înmagazinarea subterană a gazelor naturale:

  Înmagazinarea subterană este o componentă esențială în asigurarea unei aprovizionări constante cu gaze naturale, în special pe timpul sezonului rece. Totuși, această activitate este expusă unor riscuri comerciale și operaționale care pot afecta stabilitatea sistemului.

  • Riscuri comerciale: Factori precum fluctuațiile prețurilor pe piața gazelor naturale și dezvoltarea surselor alternative de aprovizionare pot influența negativ procesul de stocare. De exemplu, în perioadele în care prețurile sunt scăzute, operatorii de depozite ar putea fi mai puțin înclinați să investească în stocarea gazelor, ceea ce ar putea duce la o disponibilitate redusă de gaz în perioada de vârf a cererii, cum ar fi în timpul iernii.
  • Capacitate limitată de stocare: Depozitele subterane pot fi insuficiente pentru a face față cererii în perioadele de vârf. Dacă capacitatea de stocare nu este mărită sau optimizată, România ar putea deveni vulnerabilă la întreruperi temporare ale aprovizionării.
  • Probleme tehnice: Înmagazinarea gazelor subterane presupune riscuri tehnice, precum scurgeri de gaze sau deteriorarea echipamentelor de stocare, care pot afecta capacitatea de a depozita gazul și de a-l distribui eficient.

• Dependența de producția de energie pe bază de gaze naturale:

  Producția de energie electrică din centralele pe gaze naturale reprezintă aproximativ 17% din totalul producției de energie din România, iar această dependență poate crește în contextul tranziției energetice europene, care pune accent pe surse de energie mai curate. Riscurile asociate includ:

  • Vulnerabilitatea în fața disfuncționalităților în aprovizionare: Dacă sursele de gaze naturale nu sunt livrate la timp sau cantitățile sunt insuficiente, centralele pe gaze nu vor putea opera la capacitate maximă, ceea ce ar putea duce la pene de curent sau creșterea costurilor cu energia electrică.
  • Risc de fluctuație a prețurilor gazelor: Prețul gazului natural este influențat de factorii externi, cum ar fi politica internațională, condițiile meteorologice, sau problemele legate de producția din țările exportatoare. Creșterea prețurilor gazelor naturale poate determina o creștere a costurilor de producție a energiei electrice și poate afecta siguranța energetică, în special în perioadele de iarnă sau în timpul valurilor de căldură din vară.
  • Risc de dependență sporită de gaze: În contextul politicilor europene care încurajează tranziția către un mix energetic mai curat, România ar putea rămâne dependentă de gazele naturale pentru producția de energie, ceea ce ar putea deveni o vulnerabilitate pe termen lung. Riscul major este că acest tip de energie rămâne vulnerabil la fluctuațiile prețurilor și întreruperile de aprovizionare.

• Vulnerabilitățile sistemului național de transport al gazelor naturale:

  Sistemul Național de Transport al gazelor naturale, operat de Transgaz S.A., este o infrastructură esențială pentru livrarea gazului către consumatori. Însă, la fel ca orice sistem complex, acesta este expus unei serii de riscuri:

  • Degradarea infrastructurii: Deși sistemul de transport al gazelor naturale este destul de avansat, există riscuri asociate cu uzura echipamentelor, pierderile de presiune sau defectele tehnice, care pot duce la întreruperi ale livrărilor. Aceste defecțiuni pot afecta în special zonele mai izolate sau cele care nu beneficiază de o infrastructură de rezervă suficientă.
  • Accidente și evenimente extreme: Diverse incidente, cum ar fi exploziile, accidentele sau scurgerile de gaze, pot provoca pierderi majore de gaz și pot afecta siguranța sistemului. De asemenea, condițiile meteorologice extreme, cum ar fi vânturile puternice sau înghețurile severe, pot deteriora infrastructura și pot întrerupe alimentarea cu gaze.
  • Sisteme vulnerabile la atacuri externe: Infrastructura de transport al gazelor poate deveni o țintă pentru atacuri cibernetice sau sabotorii, ceea ce ar putea avea un impact semnificativ asupra securității aprovizionării și ar putea duce la perturbarea fluxului de gaze naturale.

• Riscurile legate de interconexiunile regionale și importurile externe:

  România depinde parțial de importurile de gaze din țările vecine, precum Rusia, Ucraina, Ungaria sau Bulgaria. Riscurile asociate acestei dependențe includ:

  • Fluxuri externe nesigure: În cazul unor crize politice sau conflicte regionale, fluxurile de gaze naturale către România pot fi întrerupte sau limitate. De exemplu, în contextul tensiunilor geopolitice, cum ar fi conflictele din Ucraina, aprovizionarea cu gaze naturale din anumite surse externe poate deveni nesigură.
  • Dependința de infrastructura de interconexiune: România depinde de infrastructura de transport și de interconectare cu alte rețele europene. Dacă aceaste interconexiuni nu sunt suficient de bine întreținute sau extinse, fluxurile de gaz din țările vecine pot fi insuficiente pentru a satisface cerințele interne.
  • Vulnerabilitatea la fluctuațiile prețurilor internaționale: Prețurile gazelor naturale pe piața internațională pot fluctua semnificativ în funcție de condițiile de piață globală. Aceste fluctuații pot afecta nu doar costurile importurilor, dar și stabilitatea întregii economii naționale.

• Riscurile legate de schimbările climatice și condițiile meteorologice extreme:

  Schimbările climatice pot agrava unele dintre riscurile deja menționate, afectând atât producția internă de energie, cât și livrarea gazelor naturale:

  • Pericole legate de ierni mai severe: Schimbările climatice pot determina ierni mai reci, ceea ce va crește cererea de gaze naturale pentru încălzire. Dacă aprovizionarea nu este optimizată sau stocurile nu sunt suficiente, România s-ar putea confrunta cu probleme semnificative de aprovizionare.
  • Secete prelungite: Secetele extreme pot reduce cantitatea de apă disponibilă pentru producția de energie electrică în centralele hidroelectrice, ceea ce va pune presiune suplimentară pe centralele pe gaz și va agrava dependența de gazele naturale.

Măsuri de prevenție și dezvoltare a infrastructurii

Pentru a reduce aceste riscuri, Planul de Acțiuni Preventive propune optimizarea activității de înmagazinare subterană prin creșterea capacității zilnice de extracție și utilizarea depozitelor în regim multi-ciclu. Astfel, se urmărește asigurarea unui echilibru mai bun între consumul intern și resursele disponibile.

14:02, 23.12.2024 • Energie

Energia Guvernului Ciolacu 2.0: Cernavodă, coridorul BRUA și independența energetică până în 2027

Un alt factor esențial în menținerea securității energetice este consolidarea infrastructurii de transport a gazelor. Proiectul BRUA (Bulgaria – România – Ungaria – Austria) a fost deja implementat în prima fază, permițând fluxuri inversibile permanente între România și statele vecine. Capacitatea de transport către Ungaria este de 1,75 miliarde metri cubi pe an, iar către Bulgaria de 1,5 miliarde metri cubi pe an.

În plus, capacitatea interconexiunii Arad-Csanádpalota cu Ungaria a fost extinsă la 300.000 metri cubi pe oră, ceea ce echivalează cu un transport anual de aproximativ 2,6 miliarde metri cubi de gaze. Aceste îmbunătățiri sunt esențiale pentru consolidarea rolului României ca hub regional de transport al gazelor naturale.

România are o poziție avantajoasă pe piața gazelor naturale, având cea mai mare producție din regiune și o dependență relativ redusă de importuri. În plus, analiza formulei N-1, care măsoară capacitatea sistemului de a face față întreruperii celei mai mari infrastructuri de transport, arată o valoare de 114,9%, ceea ce indică o dimensionare corespunzătoare a infrastructurii pentru acoperirea cererii maxime.