Simbolul puternic al numelui Francisc, ales de Jorge Mario Bergoglio înainte de a deveni Papă

Este doliu în lumea creștină, după moartea Papei Francisc. Suveranul Pontif a decedat în această dimineață, la vârsta de 88 de ani, după ce s-a chinuit în ultimele luni cu o dublă pneumonie. Sunt nouă zile de doliu, după care vor urma funeraliile. Papa nu va fi înmormântat în cripta Bazilicii Sfântul Petru, ci în Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma.

Simbolul puternic al numelui Francisc, ales de Jorge Mario Bergoglio când a devenit Papă, în martie 2013. Atunci lumea a simțit că se întâmplă ceva diferit. Era pentru prima dată când un suveran pontif venea din America Latină și primul care a ales numele „Francisc” – o trimitere directă la Sfântul Francisc din Assisi, simbolul umilinței, păcii și dragostei față de cei marginalizați.

Papa Francisc nu a fost doar o noutate geografică sau simbolică, ci un suflu de aer curat într-o instituție care, de multe ori, părea prinsă într-un labirint de dogme, tăceri și ziduri groase. A fost un papă care vorbea simplu, care zâmbea sincer, care cobora din papamobil ca să îmbrățișeze un copil bolnav sau să mângâie un refugiat. Un papă care nu s-a temut să spună „Cine sunt eu să judec?”, și care a redeschis conversații despre dragoste, milă și incluziune, nu despre pedeapsă.

Pontificatul său, care a durat 12 ani, a fost marcat de eforturi consistente de reformare a Bisericii, apropiere față de credincioși, dar și deschidere față de teme sociale precum migrația, schimbările climatice, inegalitatea și incluziunea. A fost perceput de milioane de oameni drept un papă al simplității, empatiei și dialogului.

Moartea sa survine într-un moment profund simbolic, chiar în timpul Sărbătorilor Pascale, marcând sfârșitul unei epoci în istoria Bisericii Catolice. Conclavul cardinalilor urmează să fie convocat în perioada următoare pentru alegerea unui nou papă.

Simbolul puternic al numelui Francisc. Jorge Mario Bergoglio, un pastor în papalitate

Născut în Buenos Aires, în 1936, într-o familie de imigranți italieni, Bergoglio a fost mereu aproape de „oamenii simpli”. În tinerețe, a lucrat ca portar și barman într-un bar din cartier. A fost profesor de literatură, apoi iezuit. Când a devenit arhiepiscop de Buenos Aires, mergea cu autobuzul, își gătea singur și trăia într-un mic apartament. Același stil l-a păstrat și la Vatican: a refuzat luxul apartamentului papal, preferând o cameră modestă în Casa Sfânta Marta.

Francisc a fost puntea între tradiție și modernitate. A vorbit despre criza climatică cu o claritate care i-a speriat pe politicieni și i-a inspirat pe activiști. A cerut o Biserică „săracă pentru cei săraci”, în timp ce a denunțat capitalismul feroce, indiferența globală și o lume „care a uitat să plângă”. A fost criticat de conservatori, a fost aplaudat de progresiști, dar și-a păstrat tot timpul centrul: Evanghelia.

În România, a venit în 2019, al doilea papă care a pășit pe pământ românesc, după Ioan Paul al II-lea. A mers la Șumuleu Ciuc, Iași, Blaj și București, și a fost întâmpinat cu emoție de zeci de mii de oameni. A cerut iertare în numele Bisericii și a vorbit despre unitate, fraternitate, și despre puterea de a merge împreună, dincolo de bariere etnice, confesionale sau istorice.

Citește și: Ce urmează după decesul Papei Francisc. Vaticanul urmează un protocol riguros