Simion și Terheș: doi melteni la Washington

A poposit pe biroul nostru un scenariu de film de acțiune. Ne-a fost trimis spre evaluare. Suntem tentați să-i acordăm o notă bună. Fiindcă pastișează, provocator și ingenios, genul de film în care un țăran ajunge în America. Și pățește acolo diverse chestii. Din care nu înțelege nimic.

Scenariul ne-a fost trimis în faza de sinopsis. Ceva între idee și o desfășurare secvențială un pic dezvoltată. Cât să-ți faci o idee cam despre ce ar putea fi vorba. Citim, pe nerăsuflate. Fiindcă ne-a plăcut titlul.

Pregeneric

Avion elegant. Pe două fotolii sforăie două personaje. Vestimentația e business deși e clar că cei doi călătoresc la economic. În jurul lor, călători casual. Așa cum se cuvine într-un film american, reprezentarea etnică indică multidiversitatea. Un diabetic hispanic. Mame asiatice cu copii eschimoși, un nene afroceva cu o chitară, un guler alb pe un gât albastru, un guler roșu pe un gât palid, lume obișnuită. Poate nu chiar obișnuită. Cei doi care sforăie, cu două sticle goale de șampanie pe măsuțele rabatabile, sunt singurii pasageri de culoare albă din avion. Sforăiturile lor deranjează. Iar râgâitura involuntară a unuia dintre ei provoacă o mică revoltă în avion. Imaginile accelerate descriu cum cei doi sunt molestați și aruncați din avion, cu câte un șut în fund.

Generic

Cei doi plutesc, dormind, printre nori fabuloși. Slow-motion. Culorile, amestecul superb de alb, azuriu și auriu, devin fundalul pe care curge genericul. Regizor și scenarist: Sergiu Nicolaescu. Scenariul: Titus Popovici. În rolul Donald Trump: Sergiu Nicolaescu. Se deschid, inexplicabil, parașutele. Cei doi se rostogolesc lin pe pajiștea din fața porților CPAC-ului din Washington, D.C. De-abia acum îi recunoaștem. Sunt George Simion și Cristian Terheș, un nene grăsuț din Sălaj. Dezmeticindu-se, își strâng nervos mâinile, apoi se îmbrățișează călduros. Au ajuns cu bine la destinație. Terheș are o sticluță cu întăritor. Filmul nu redă aromele, dar putem fi siguri că e țuică. Amândoi par, totuși, îngrijorați. În supraimpresiune, pe ecran apar cuvintele: CPAC – Conservative Political Action Conference – este cea mai mare conferință a liderilor conservatori din lume. Pe data de 24 februarie va fi prezent la CPAC și Donald Trump.

Actul I: Intriga

Intrând în clădirea grandioasă a CPAC-ului, cei doi politicieni români se simt ca niște pești pe uscat. Încearcă să intre în peisaj. Schimbă niște vorbe cu invitații. Nu înțeleg nimic, nu-i înțelege nimeni. Limba engleză le creează probleme, iar accentul lor străin atrage priviri ciudate din partea celor prezenți. În căutarea unei modalități de a se integra, George și Terheș își pun în aplicare planul ingenios de a se deghiza în ospătari pentru a se strecura printre invitați. Nu trebuie să facă mare lucru, costumele lor arată identic cu cele ale ospătarilor de eveniment. Iar figurile se potrivesc perfect. Deși toți ceilalți ospătari sunt de culoare. Ca în avion.

Actul II: Ospătari cu talente speciale

Stratagema pare să meargă. Deghizați în ospătari, cei doi încep să exploreze activ conferința, sperând să găsească o oportunitate de a-i întâlni pe liderii politici importanți. Mai ales pe Donald Trump. Fiindcă așa scrie pe toți pereții. Donald Trump, cu niște steluțe, cu niște dungi. Pare să fie important. În timp ce se strecoară printre participanți, George și celălalt profită de ocazie și încep să șterpelească portofele de la republicani, fără ca aceștia să-și dea seama. În scurt timp, au buzunarele pline. Aici poate interveni o idilă a lui Simion cu una dintre republicanele venite la ciugulit de sandwich-uri cu cremă de creveți. Idila trebuie să rămână scurtă dar să pună în lumină calitățile lui Simion în domeniul comunicării.

Actul III: Întâlnirea cu Donald Trump

Urmează o serie de întâmplări amuzante, unele cu final neașteptat. Cei doi scapă cu bine din diverse situații aparent fără ieșire. Ajung într-un dormitor și sunt exploatați sexual de câteva sute de vedete porno. Printre ele, Stormy Daniels, duduia cu scandalul. Mai mult morți decât vii, cei doi băieți nimeresc într-un birou cu casete audio pe care scrie Nixon-Watergate. Le îndeasă pe toate în buzunare. Dar echipa de securitate îi surprinde. După o luptă scurtă și inegală, îi sancționează. Regulamentar. Pe la spate. Îndelung. De aceea filmul ar putea ajunge la o durată neobișnuită. 128 de minute. Cei doi nu par foarte nefericiți, deși pedeapsa a fost aspră. În cele din urmă, Simion și ăla mai puțin important reușesc să-l întâlnească pe Donald Trump. Îl găsesc într-un birou foarte mare și foarte elegant. Trump e trist și urinează pe focul mare din șemineu. Tocmai zice ceva de un prieten de-al lui, Putin. Ăsta e un cuvânt pe care cei doi ospătari îl înțeleg. Se înfiripă un dialog. Trump recunoaște că și el și-a dorit de mic să devină ospătar. Să servească. Dar nu l-au lăsat părinții. Îi urează lui Simion să facă România greit ăghein. George Simion leșină.

Actul IV: Concluzia, în stil mare

Se dovedește că totul a fost un vis bahic. Cei doi plutesc, de fapt, printre norii frumoși. Sforăie, ca în avion. Jos e doar multă apă. Și parașutele nu se deschid. Genericul final se derulează peste imaginile unui buletin de știri în limba americană (ceva foarte aproape de limba engleză, uneori). Crainicii menționează două persoane necunoscute, în costume de ospătari, care s-au prăbușit undeva în largul coastei atlantice. Nu apar nume, fiindcă, pentru americani, George Simion sau Cristian Terheș nu reprezintă nimic.

Scenariul e bunicel. Îl băgăm în producție? Ce ziceți?