Sindromul Müller-Weiss , adversarul cel mai puternic al lui Nadal

Nadal, 38 de ani, a făcut istorie în tenisul mondial, deși suferă de un sindrom incurabil și devastator pentru un sportiv: sindromul Müller-Weiss care i-a fost poate  adversarul cel  mai greu de înfruntat.

Sindromul Müller-Weiss își ia numele de la cei doi medici, unul german, celălalt vienez, care au descris această boală, în premieră, în 1927. Este o patologie degenerativă rară și incurabilă a cărei origine este necunoscută. Acest sindrom afectează oasele situate în spatele piciorului (de multe ori ambele picioare), atunci când a fost supus unui stres semnificativ – așa cum este cazul în tenisul de nivel înalt.

Excesul de greutate, o fractură  sau picioarele plate pot contribui și ele la apariția acestui sindrom. De asemenea, sportul de performanță tinde să agraveze simptomele.

Încetul cu încetul, osul navicular (os scurt, turtit, situat în partea medială, interioară a piciorului) dezvoltă „osteonecroză”, adică își pierde vascularizația și devine necrozat.

În cele mai severe cazuri, osul se poate fragmenta și piciorul se deformează. Acest sindrom este mai frecvent în cazul femeilor cu vârste între 40 și 60 de ani.

Sindromul Müller-Weiss a fost mediatizat pe scară largă cu referire la  Rafael Nadal.  El a povestit  că acest sindrom i-a afectat piciorul stâng de la vârsta de 18 ani și că are nevoie de multe  medicamente pentru a depăși durerile.

Viața lui Nadal cu acest sindrom este dificilă. El spunea în urmă cu doi ani, la Roma,  că ”trăiește cu tone de anti-inflamatoare fără de care nu s-ar putea antrena”.

Simptomele pot apărea după luni sau ani de la instalarea bolii. Printre aceste simptome , durerea este cea mai frecventă.

Durerea este localizata pe partea dorsală a piciorului. Inițial, durerea este intermitentă și este agravată de activitatea fizică. Ea apare fără a exista un traumatism direct la nivelul piciorului. Odată cu progresia bolii, durerea poate deveni invalidantă. Afectarea poate fi unilaterală (la un picior) sau bilaterală (la ambele picioare).

Alte simptome:

• Tulburările de mers
• Edemul, în stadiile avansate
• Eritemul (roșeața pielii din zona respectivă)
• Durerea poate fi resimțită și la examinarea clinică prin palparea zonei.

Boala este degenerativă și incurabilă. Cel mult poate fi ținută sub control cu anti-inflamatoare, infiltrații sau branțuri ortopedice.

Pentru pacienții afectați de această boală în fază avansată,  se are în vedere intervenția chirurgicală. În cazul în care osul navicular s-a degradat, se poate proceda la o grefă osoasă pentru a se restabili arcul intern al piciorului, precizează Denis Mainard, președintele Asociației franceze de chirurgia piciorului. ”A face sport de înalt nivel după o asemenea operație se pare că este dificil”, a spus acesta.