Siria: Cronica regimului Assad, de la moartea tatălui până la înfrângerea fiului

Evenimentele dramatice din această săptămână, care au culminat cu fuga lui Bashar al-Assad în Rusia și prăbușirea regimului Ba’athist, marchează sfârșitul unei ere de 61 de ani de conducere autocratică în Siria.

Din 1970, familia Assad a condus țara printr-o combinație de forță brutală și manipulare politică. Această epocă, presărată cu represiune, conflicte și devastare, s-a încheiat sub presiunea rebelilor care au eliberat țara. Dar, pentru un popor zdrobit de decenii de violență, adevărata provocare abia începe, scrie Greg Palkot de la Fox News.

Moștenirea lui Hafez al-Assad: Stabilitate prin teroare

Ascensiunea familiei Assad la putere a început cu Hafez al-Assad, care a preluat conducerea Siriei în 1970, printr-o lovitură de stat. Timp de 30 de ani, Hafez a fost simbolul stabilității autoritare. Totuși, această stabilitate a venit cu un cost uriaș: represiunea feroce a oricărei opoziții.

Cel mai notoriu exemplu rămâne masacrul din 1982, din orașul Hama, unde Hafez al-Assad a zdrobit o revoltă islamistă, ordonând bombardamente și raiduri care au ucis între 20.000 și 40.000 de oameni. Această tragedie a lăsat o rană adâncă în memoria colectivă a sirienilor.

09:53, 14.12.2024 • Internațional

Sfârșitul unei ere: cum rebelii sirieni au răsturnat regimul Assad într-o operațiune istorică

06:45, 11.12.2024 • Internațional

Prezența în Rusia a lui Bashar al-Assad, confirmată de un oficial de la Moscova: „Rusia acționează așa cum este necesar într-o astfel de situație”

Când Hafez a murit, în iunie 2000, Siria părea pregătită pentru o tranziție lină. La funeraliile sale, bine organizate, o frază spusă de un participant selectat cu grijă a rămas emblematică: „Toți oamenii l-au iubit.” Această afirmație contrasta însă cu realitatea unui regim construit pe frică. Fiul său, Bashar, a preluat puterea, promițând reforme, dar, în schimb, a condus țara pe o cale și mai întunecată.

Primăvara arabă și transformarea în război civil

În 2011, ecourile Primăverii Arabe au ajuns și în Siria, unde oamenii au ieșit pe străzi pentru a cere libertate și drepturi democratice. Regimul Assad a răspuns cu o violență extremă. Protestele pașnice au fost întâmpinate cu arestări în masă, tortură și utilizarea armatei pentru a bombarda orașe întregi.

Unul dintre cele mai devastate orașe a fost Homs, unde jurnalistul Greg Palkot a relatat, în 2012, despre nivelul incredibil de distrugere. În timp ce avioanele militare siriene lansau atacuri aeriene și artileria lovea centrul orașului, Palkot comenta: „Aceasta este imaginea unei țări în război cu ea însăși.”

Interviul cu Bashar al-Assad: Un reformator fals?

În septembrie 2013, Greg Palkot a avut ocazia să-l intervieveze pe Bashar al-Assad în palatul său din Damasc. Atmosfera ostentativă a reședinței contrasta cu situația disperată a țării. În cadrul interviului, Assad a admis că deținea arme chimice, dar a negat utilizarea lor împotriva populației. Cu toate acestea, regimul său era acuzat de un atac chimic din august 2013, care a ucis peste 1.000 de civili.

Assad a susținut că războiul civil era controlat în proporție de „80-90% de Al-Qaeda,” o afirmație pe care mulți au pus-o la îndoială. Palkot l-a întrebat dacă se considera un reformator, având în vedere promisiunile făcute la începutul mandatului. „Sunt încă un reformator,” a răspuns Assad, în timp ce focurile de armă ale rebelilor răsunau dincolo de zidurile palatului.

Conflictul globalizat: Apariția ISIS și intervențiile străine

În 2014, conflictul sirian a devenit epicentrul terorismului global, odată cu apariția ISIS și implicarea grupărilor jihadiste precum Al-Qaeda. Orașe precum Kobani, aflate la granița cu Turcia, au devenit câmpuri de luptă unde forțele kurde, susținute de atacuri aeriene americane, au reușit să înfrângă ISIS.

Intervențiile străine au adâncit complexitatea conflictului. Rusia și Iranul, alături de milițiile Hezbollah, au oferit sprijin crucial regimului Assad, prevenind colapsul total al acestuia pentru câțiva ani. Totuși, pe măsură ce aliații regimului au fost slăbiți de propriile probleme interne, rebelii au câștigat teren.

Decembrie 2024: Sfârșitul regimului Assad

Pe 9 decembrie 2024, rebelii au intrat triumfător în Damasc. Bashar al-Assad a fugit în Rusia, iar poporul sirian s-a adunat în Piața Umayyad pentru a sărbători eliberarea de sub dictatură. Scenele de bucurie au fost acompaniate de momente de introspecție și suferință. Sirienii s-au întors în casele părăsite de ani de zile și au început să caute prin închisorile regimului, sperând să-și găsească rudele dispărute.

Din 2011 până în 2024, războiul civil sirian a lăsat în urmă peste 500.000 de morți, milioane de răniți și dislocați, și o economie complet distrusă.

Un viitor nesigur

Deși sfârșitul regimului Assad este văzut ca un moment de eliberare, viitorul Siriei rămâne incert. Gruparea HTS (Hayat Tahrir al-Sham), care a condus rebeliunea, este condusă de Ahmad al-Sharar (alias Abu Mohammed al-Golani), un fost jihadist cu legături strânse cu Al-Qaeda. Deși al-Sharar susține că gruparea sa s-a reformat, HTS rămâne pe lista organizațiilor teroriste din SUA.

Un contact local al Fox News a scris: „Este un moment extraordinar… dar sunt precaut cu privire la ceea ce va urma. Fiecare sectă și grup trebuie să lucreze împreună pentru o Sirie liberă.”

Provocările sunt uriașe. Fragmentarea politică, tensiunile religioase și lipsa unui plan coerent de reconstrucție sunt obstacole majore în calea unui viitor democratic.

Sursa: Fox News