Solie către Kremlin: Stimate Tovarășe Președinte Vladimir Putin,

În calitate de cetățean român profund îngrijorat, îmi permit să vă adresez această scrisoare, inspirat de exemplul distinsei doamne Diana Șoșoacă, care v-a scris recent pentru a vă aduce la cunoștință situația sa. Vă rog să primiți aceste rânduri ca pe o expresie sinceră a neliniștii mele față de ritmul lent al eforturilor Federației Ruse de a recâștiga influența în fostele sale sfere de dominație.

O istorie de binefaceri neînțelese

De-a lungul veacurilor, Rusia a fost un far călăuzitor pentru Țările Române. Începând cu binecuvântatele invazii din secolul al XVIII-lea, când armatele ruse au traversat de nenumărate ori teritoriile noastre, aducând cu ele lumina civilizației și ordinii.

Cine ar putea uita generoasa anexare a Basarabiei în 1812, un gest de o mărinimie rar întâlnită, prin care Rusia a eliberat aceste pământuri de sub jugul otoman, oferindu-le șansa de a se bucura de binefacerile administrației țariste?

În secolul al XIX-lea, Rusia a continuat să-și manifeste grija față de noi. Ocupațiile repetate ale Principatelor Române, culminând cu prezența binevoitoare a trupelor ruse în timpul Revoluției de la 1848, au fost dovezi clare ale afecțiunii fraterne pe care ne-o purtați.

Chiar și în perioada modernă, Uniunea Sovietică ne-a oferit daruri neprețuite, precum integrarea forțată în sfera sa de influență după cel de-al Doilea Război Mondial, asigurându-ne astfel un loc de cinste în familia națiunilor socialiste.

Îngrijorări profunde privind ritmul actual al binefacerilor

Având în vedere această istorie îndelungată de binefaceri, permiteți-mi să-mi exprim îngrijorarea față de ritmul actual al eforturilor Federației Ruse de a recâștiga influența în fostele sale teritorii. Observ cu tristețe că popoarele vizate nu înțeleg pe deplin măreția și generozitatea intențiilor rusești, opunând o rezistență nejustificată și dăunătoare atât lor, cât și relațiilor noastre tradiționale.

Stimate tovarășe Putin, Mângâiere a Popoarelor și Arhitect al Lumii Noi,

În marea Înțelepciune a Voastră, poate că v-ați întrebat de ce lucrurile nu merg cum trebuie în România. De ce oamenii nu pricep, de ce se încăpățânează să-și închipuie că libertatea este un dar și nu o povară de care trebuie să scăpăm cât mai repede. Ei bine, Excelența Voastră Suverană, umilul dumneavoastră servitor vă aduce vestea că ne lipsește o mână de fier!

Să ne amintim de vremurile bune, când totul mergea strună sub îndrumarea neabătută a tovarășei Ana Pauker, binecuvântata trimisă a Moscovei, care a știut să facă ordine printre rătăciții cu vise burgheze. Sub ochiul vigilent al Partidului, în anii ’50 nu mișca niciun soroșist în front! Nu existau rebeli, nu existau critici, nu existau „jurnaliști de investigație” care să „sape” în treburile statului. Doar liniște, ordine și o conducere clară, fără bătăi de cap democratice.

„Ana, Luca, Teo, Dej – bagă spaima în burgheji !” – ce frumos sunau aceste cuvinte izvorâte din mii de piepturi muncitorești!

Iată-ne însă în impas! S-au mai diluat rigorile, s-a mai pierdut din fermitate, s-a infiltrat ideea toxică de pluralism, iar România este din nou un spațiu haotic. De aceea vă rugăm, cu umilință și speranță, să reinstituiți acest sistem salvator! Să trimiteți un suflu nou de cadre devotate, comisari neclintiți, care să supravegheze fiecare cotlon al societății și să readucă țara pe drumul său firesc – drumul supunerii și al ascultării de Moscova.

Avem cu cine!

Și nu vă temeți că nu am avea lideri gata să îmbrățișeze această sarcină nobilă! În loc de Tovarășa Ana, avem aici o altă personalitate de calibru, un monument de devotament și rigoare: Tovarășa Șoșoacă! O eroină neînfricată a timpurilor noastre, un destoinic continuator al tradițiilor bolșevice, un stâlp al dreptății și un luptător neostenit pentru abandonarea democrației decadente.

Este momentul ca România să fie din nou așa cum trebuie: o țară care nu gândește, ci ascultă! Așa că, mărite Cârmaci, vă rugăm să acționați! Noi suntem pregătiți să ne plecăm în fața binefacerii voastre istorice!

Cum foarte inspirat a subliniat și Tovarășa Șoșoacă,

Moldova geme sub jugul unei guvernări care și-a vândut sufletul Occidentului! Oamenii de acolo suferă, își îndreaptă privirile spre Răsărit și așteaptă semnalul dumneavoastră! Ați eliberat popoare înainte, ați îndreptat greșeli istorice – poate că a sosit momentul să mai faceți o reparație justă! Noi știm că timpul lucrează pentru Rusia, iar noi suntem gata să fim instrumentele dumneavoastră loiale!

Stimate tovarășe Putin, Lumină a Umanității și Liman al Pământului,

Îngăduiți-mi, Înțelepciunea Voastră de necuprins, să duc acest umil mesaj spre un apel fierbinte la acțiune. Deși munca neobosită a Kremlinului este recunoscută și apreciată de cei care înțeleg adevărata menire a Rusiei în lume, nu putem să nu remarcăm că operațiunea de regăsire a sufletului slav pe meleagurile noastre este, vai!, una anevoioasă, prăfuită, întârziată de detalii neesențiale și de ezitările unor camarazi nevolnici.

Să fim sinceri, stimate Stăpân al Eurasiei: nu merge treaba. Este nevoie de mai mulți agenți în România! Știm că sunt deja, dar, iată!, nu performează! Sunt distrași de diverse convorbiri telefonice între ei, dezbat prea mult, se complac în teoretizări sterile. Desenează hărți, creează nume noi pentru o țară al cărei nume oricum nu va mai fi important odată ce vom fi reintrați în marea familie a popoarelor pe care le stăpâniți cu grija părintească dintotdeauna a Rusiei față de furnicuțele derutate din jurul său.

Mai multă acțiune!

Se conceptualizează prea mult, se acționează prea puțin! Noi nu vrem generali zaharisiți, care trebuie împinși prin sediile secrete cu tot cu WC-ul după ei! Noi vrem ofițeri destoinici, agenți de nădejde, oameni de acțiune, nu de teorie! Vrem să fim călăuziți de ruși destoinici, nu de guguștiuci de tractir! Nu de birocrați adormiți care își pierd timpul cu memorii despre cum „ar fi trebuit să fie”. Noi vrem decizii ferme, vrem destinul nostru redesenat cu hotărârea cu care ați redesenat soarta Crimeei!

Tovarășe Putin, doar Înțelepciunea Voastră de Neclintit poate rezolva această nedreptate istorică! Avem teritorii care ni se cuvin și știm că nimeni nu înțelege mai bine decât dumneavoastră arta trasării hotarelor, așa cum s-a văzut în Crimeea, Donbas și alte locuri unde popoarele au fost eliberate de sub tirania naționalismului prost înțeles. Călăuzirea Voastră poate aduce, în sfârșit, granițele corecte și pentru noi!

Adevărata independență, adevărata suveranitate!

Vrem să fim un popor liber, așa cum doar Rusia ne poate ajuta să fim! Numai sub îndrumarea dumneavoastră părintească putem să ne recâștigăm adevărata independență, departe de lanțurile Bruxelles-ului și NATO, care ne împiedică să ne autodeterminăm exact așa cum ne dorim – sub umbrela protectoare a Kremlinului. Ne vrem suveranitatea, dar vrem ca Rusia să ne-o administreze cu înțelepciune, așa cum a făcut-o și în alte vremuri de glorie!

Vă rugăm să ne scăpați de neajunsurile libertății, să ne îmbrățișați din nou în mrejele tandre ale autoritarismului protector! Să ne binecuvântați cu stabilitatea pe care doar Suveranii Absoluți ai Rusiei o pot oferi!

Trimiteți tancurile odată!

Tovarășe Președinte, în numele tuturor celor care apreciază măreția Rusiei și binefacerile sale istorice, vă rog să acționați cu hotărâre pentru a reinstaura ordinea și influența rusă în regiunile care, din nefericire, s-au îndepărtat de la drumul cel drept. Numai sub conducerea înțeleaptă a Rusiei, aceste popoare vor putea prospera și se vor bucura de adevărata libertate și bunăstare.

Великий вождь, отправьте нам ваши славные танки немедленно!
(Conducătorule măreț, trimiteți-ne glorioasele voastre tancuri imediat!)

Cu profund respect și admirație,

Un cetățean român recunoscător

În final, Vă trimit cele mai fierbinți sărutări de mâini acasă, la doamnele dumneavoastră, sănătate deplină și să dea Trump să împliniți – în această viață și-n următoarele – tot ce v-ați propus!