Sportul urii!!!

Am ajuns să o trăim și pe asta: cel mai mare dușman al suporterului stelist e cel stelist, nicidecum tradiționalul fan dinamovist. Constatarea e mai veche, dar revărsarea de furie și de ură la care asistăm de două-trei zile de când s-a anunțat că FCSB-Dinamo se va disputa în ”casa Steaua”, e așezată la ani lumină de ceea ce s-ar putea spune o împăcare între două entități care au un trunchi comun.

Fenomenul fotbalistic de azi se trăiește cu ură, căci de patimă nu mai putem vorbi. Ruperile epice CSA-FCSB, CS Universitatea-FC U Craiova par pentru totdeauna. Să zicem că mâine Becali se împacă cu Armata, suporterii nu vor accepta neam o asemenea ipostază, ura e intensă, tot mai intensă… La fel e și la Craiova. Vine Dinamo în Bănie să joace meciul de etapă cu oricare dintre ele. Așa, și? Pai până acum zece ani vuia orașul, vuia Oltenia, vine dușmanul de moarte… Acum? A existat posibilitatea ca CS și FC să joce barajul pentru cupele europene. Arde Bănia, ia foc Oltenia, se rupe stadionul, puteai citi prin presă și pe Facebook…

Cea mai mare problemă a FCSB-Dinamo este stadionul unde se va juca partida. Menționarea sintagmei ”eternul derby” pare o adăugire făcută din instinct, sau din lipsă de alte idei. Din partea fanilor roș-albastru e și o chestiune identitară: ”noi avem dreptul să fim parte din eternul derby, nu voi”, cu arătat degetul către foștii frați de bucurii și de tristeți.

La Dinamo și la Rapid nu avem situații similare, deși se încearcă o străvezie opoziție a unor figuri fotbalistice înecate prin ligile inferioare. Aici, suporterii și-au ales dragostea. Însă acea dragoste este atacată de resentimente, orgolii, scandaluri, ură…

Mai acum o lună, conducerea lui Dinamo a fost surprinsă într-o poză antologică după meciul de la Mioveni, care a consfințit promovarea: Iacob jr., Zăvăleanu, Nicolescu, Voicu, Burcă, toți un zâmbet, toți o ispravă sportivă, toți pentru unul, unul pentru toți! Azi? O ceartă ca în șapte păcate.. O ură ce nu poate fi reparată nicicând. Au uitat cât s-au zbătut să scoată clubul din coșciug, au uitat chinurile din liga a 2, au uitat de suporteri… De fapt, n-au uitat, încearcă să-i separe, să le sădească și lor sămânța urii… Tare urât…

A plecat Mutu de la Rapid, și a început telenovela Șumudică. Patronii l-au ales pe Bergodi și de aici zarva în Giulești. Greii galeriei au declanșat războiul cu Daniel Niculae, considerat vinovatul de serviciu, și scandalul cu Șucu. Se invocă o religie a locului, o cutumă, o trăire, și se așterne subliminal ideea de sânge străin de cel alb-vișiniu. Dinamovistul Mutu a fost tolerat până la un punct, apoi din câte se pare a fost ejectat, iar oferta din Azerbaidjan a câzut la țanc. Și aici bântuie ura, calea dialogului fiind exclusă.

Fotbalul devine prea periculos! O să ne urâm om cu om, o să ne dăm cap în cap! Pentru ce? Că nu vedem căi de înțelegere? Că tu ești ”trădător” în timp ce eu sunt cel cu calea dreaptă? În virtutea a ce îmi arog eu sau tu adevărul? Nu pot să nu menționez aici fantasmagorica Unire sub tricolor, de la meciurile naționalei. De ce să arunci cu tiribombe în teren sau înspre tribune, când știi că te paște suspendarea, de ce invoci anul 27, de ce afișezi citate din mareșal, sau vii cu simboluri legionare? Ca să împrăștii iubire, floricele pe câmpii, și pacea între popoare??? Nicidecum!