Statul – angajatorul „suprem”: Guvernul umflă birocrația în timp ce promite austeritate

România trăiește o paradoxală expansiune a aparatului de stat, în plină perioadă de „austeritate” anunțată cu mare tam-tam de Guvern. De la începutul anului și până acum, sectorul public a scos pe piață aproape 20.000 de locuri de muncă. Statul, al treilea cel mai mare angajator din România, se află în fruntea listei cu posturi noi, în ciuda retoricii oficiale de reducere a cheltuielilor bugetare. În mod surprinzător, deși Guvernul a inventat în ultimii ani o sumedenie de instituții și agenții pentru a „controla instituțiile de control”, se pare că este nevoie și de persoane care chiar să muncească, pe lângă mulțimea de sinecuriști care împovărează și mai mult bugetul de stat.

Zeci de mii de locuri de muncă – Statul preia conducerea

Dintr-o analiză recentă publicată de platforma eJobs.ro, reiese că angajatorii din sectorul public au scos pe piață aproape 20.000 de locuri de muncă doar în primele opt luni ale anului 2024. Guvernul, al treilea cel mai mare angajator al țării, a scos la concurs nu mai puțin de 5.000 de posturi, mai mult decât dublu față de luna aprilie a acestui an. Aceste cifre ridică întrebări legitime în legătură cu politica guvernamentală de a angaja într-un ritm atât de rapid, mai ales în contextul în care se promite o reducere a cheltuielilor publice.

Sigur, e nevoie de personal în sistemele de sănătate și educație. Cele mai multe poziții deschise au fost în domeniul sănătății, cu 7.500 de locuri de muncă disponibile în spitale, clinici și alte unități sanitare. Educația urmează îndeaproape cu 5.300 de posturi. Totuși, Guvernul își adjudecă 5.000 de locuri de muncă…

Nu trebuie uitat că Bucureștiul, capitala administrativă, domină clar clasamentul, cu 3.500 de posturi disponibile, urmat de Cluj, Timiș și Iași, în timp ce județele mai mici, precum Giurgiu și Caraș-Severin, se situează la coada listei.

Austeritate cu angajări masive…

Guvernul a promis recent o serie de măsuri de austeritate menite să reducă cheltuielile bugetare. Printre acestea, se numără plafonarea salariilor în sectorul public, tăierea unor sporuri și alocații, precum și o reducere a posturilor neesențiale. În teorie, aceste măsuri ar trebui să ducă la o scădere a presiunii asupra bugetului de stat. În practică, însă, cifrele de pe piața muncii spun o cu totul altă poveste.

Această contradicție flagrantă între discursul oficial și realitate devine și mai evidentă când ne uităm la numărul imens de posturi permanente scoase la concurs. Aproape 90% din locurile de muncă oferite de stat sunt contracte permanente, asigurând astfel continuitatea pentru o armată de funcționari publici. Deși există și contracte temporare, acestea sunt într-un număr insignifiant, aproximativ 2.000.

Această situație ridică întrebarea dacă nu cumva Guvernul și-a pierdut complet busola sau dacă, în spatele măsurilor de „austeritate”, se ascunde de fapt o expansiune necontrolată a birocrației. În mod ironic, în timp ce statul promite să reducă din cheltuieli, aduce pe piață mai multe locuri de muncă decât orice alt angajator privat.

Guvernul ca „creator” de locuri de muncă – spre dezvoltare sau spre prăbușire?

Într-o țară în care sectorul privat luptă pentru supraviețuire în fața unor impozite și contribuții tot mai mari, guvernul își permite luxul de a se extinde. Această extindere a aparatului de stat este problematică nu doar din cauza costurilor uriașe pe care le implică, dar și din cauza ineficienței pe care o aduce cu sine. Nu este un secret că multe dintre noile locuri de muncă create de stat sunt, de fapt, sinecuri – poziții bine plătite, dar care aduc un aport minim la eficiența administrativă sau la îmbunătățirea serviciilor publice.

Pe de altă parte, nu putem nega faptul că anumite sectoare, cum ar fi sănătatea și educația, au nevoie de personal suplimentar. Criza de personal medical și didactic este reală și, în aceste cazuri, angajările sunt mai mult decât binevenite. Totuși, ceea ce este cu adevărat îngrijorător este faptul că, pe lângă acești profesioniști de care este nevoie, sistemul absoarbe și o masă enormă de funcționari care nu fac altceva decât să complice procesele administrative deja greoaie.

România, încotro?

În final, trebuie să ne întrebăm: este acest val de angajări în sectorul public un semn de „modernizare” a administrației românești, sau este pur și simplu o strategie de supraviețuire politică prin umplerea buzunarelor clientelei? Cu siguranță, guvernul va continua să își justifice politica de extindere a aparatului de stat prin nevoile reale din sănătate și educație. Cu toate acestea, contradicția între discursul de austeritate și expansiunea masivă a birocrației nu poate fi ignorată.

România riscă să se transforme într-o țară sufocată de un aparat de stat imens, în care o parte tot mai mică a populației lucrează în sectorul privat și contribuie efectiv la creșterea economică, în timp ce restul devine dependent de stat, fie ca angajat, fie ca beneficiar al diferitelor forme de asistență socială. Așadar, viitorul pare mai puțin despre eficiență și mai mult despre supraviețuire – un scenariu sumbru pentru o țară care are nevoie disperată de reforme reale și nu doar de ajustări cosmetice.