Statul reînvie proiectul de 1 miliard de euro de la Tarnița! Au apărut și pețitorii

Dat ca mort până acum câteva luni, proiectul construcției hidrocentralei de pompaj de la Tarnița-Lăpuștești este readus din nou în discuție de către Ministerul Energiei.

Pe data de 1 august 2023 a fost lansat un anunț de către Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie S.A. (S.A.P.E. S.A.), pentru etapa de cercetare de piață, în vederea stabilirii valorii estimate, respectiv a prețului estimativ pentru fiecare fază de proiect solicitată, durata de realizare a proiectului, documentele necesare, identificarea prestatorilor cu experiență.

Acest anunț s-a bucurat de interes pe plan intemațional, în rândul unor companii din Coreea de Sud, Spania și Germania.

Au fost depuse 13 oferte neangajante pentru realizarea proiectului Tarnița -Lăpuștești. Acestea vor fi analizate de către S.A.P.E. S.A., urmând ca pe viitor să se treacă la următoarea etapă în care S.A.P.E. S.A., Ministerul Energiei și Hidroelectrica vor elabora caietul de sarcini privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru realizarea obiectivului de investiții ”Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarniła – Lăpuștești ”.

Ministerul Energiei dorește, astfel, să revitalizeze un proiect care a fost declarat mort. În acest an, compania de proiect Hidro Tarnița SA a fost radiată după ce timp de zece ani s-au acumulat pierderi, s-au tocat bani pe hârtii, indemnizații și nimicuri.

Investiția s-ar ridica la un miliard de euro.

Hidro Tarnița a fost închisă. Proiectul continuă

Conform unui document semnat de secretarul de stat Casian-Pavel Nițulescu, proiectul construcției centralei hidroenergetice cu acumulare prin pompaj Tarnița- Lăpuștești este prioritar pentru România. Centrala va fi situată la 30 km depărtare de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald, și se intenționează a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbină-pompă, cu o putere instalată de 4 x 250 MW, construcția fiind preconizată a se realiza în două etape, în perioada cuprinsă între 5 și 7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creșterea siguranței în funcționare a Sistemului Energetic Național, centrala putând asigura funcționarea optimă și sigură a acestuia, în condițiile creșterii considerabile a portofoliului capacităților de producție din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând servicii tehnologice de sistem pentru România și țările învecinate.

Prin realizarea acestei capacități hidroenergetice cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei și transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum și echilibrarea capacităților regenerabile de producție necontrolabile prin asigurarea unei funcționări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul se bazează pe cele două lacuri de la Tarnița și Lăpuștești, unul plasat mai sus decât celălalt. Atunci când este nevoie de producție în sistem, apa din lacul de sus trece prin turbine și produce energie electrică, iar atunci când este excedent de producție, se activează pompele din lacul de jos și, practic, se urcă apa în lacul de sus și astfel se reîntregește potențialul acestei hidrocentrale.

În acest moment, s-a încheiat consultarea de piață pentru realizarea proiectului și se trece la licitația pentru studii de fezabilitate.

Într-un  interviu pentru Agerpres, Sebastian Burduja, ministrul Energiei, a spus: “Tarnița-Lăpuștești este un proiect strategic pentru România şi asta o spune Transelectrica, nu o spun doar eu, pentru că avem probleme tot mai mari din perspectiva echilibrării sistemului, pentru că se adaugă noi capacităţi în zona de producţie de energie verde – solar, eolian – capacităţi de producţie cu o volatilitate mare, când bate soarele, de exemplu, se produce destul de mult. Avem prosumatorii, care au o putere instalată astăzi de aproximativ 900 de megawaţi, spre un gigawatt, şi cred că anul viitor ne vom îndrepta spre 1,5 gigawaţi. Şi atunci, când ai aceste vârfuri, ai nevoie să echilibrezi, pentru că nu întotdeauna consumul este în echilibru cu producţia.

Compania de proiect Hidro Tarnița reprezintă unul dintre marile eșecuri ale energiei românești, dar și al clasei politice din ultimii zece ani.

Prin Memorandumul cu tema ”Obiectivul de investiții Centrala Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj (CHEAP) Tarnița-Lăpuștești”, aprobat în ședința Guvernului din data de 4 septembrie 2013, au fost aprobate demararea procesului de realizare a obiectivului de investiție CHEAP Tarnița-Lăpuștești, prin constituirea unei societăți de proiect și declararea obiectivului de investiție ca unul de interes național și/sau strategic.

În considerarea Memorandumului mai sus menționat, la data de 4 noiembrie 2013, a fost înființată Societatea Hidro Tarnița SA, având ca scop pregătirea, promovarea, autorizarea și implementarea proiectului de investiții privind CHEAP Tarnița-Lăpuștești. Structura acționariatului este următoarea:

• SAPE SA – 99,36%
• Complexul Energetic Hunedoara – 0,64%.

Toate încercările de capitalizare și finanțare ale societății au eșuat, întrucât, pe de o parte, în cadrul derulării procedurilor de parteneriat public privat, instituțiile publice implicate nu au reușit selectarea partenerului privat, investitorului care să realizeze, împreună cu partenerul public, implementarea proiectului CHEAP SA, iar pe de altă parte, acționarii societății au fost în imposibilitate de aportare de lichidități financiare din cauza impedimentelor legale referitoare la ajutorul de stat.

În legislația română referitoare la formele de organizare a societăților nu există reglementări speciale derogatorii de la Legea societăților comerciale pentru societățile de proiect (Special Purpose Vehicule -SPV), astfel încât societățile de acest tip nu-și pot îndeplini obiectul principal de activitate (în speță, producerea de energie electrică) în lipsa unei finanțări externe (aporturi în numerar la capitalul social, împrumuturi asociate, etc.), până nu este pusă în funcțiune investiția.

Această lipsă de reglementare specială a societăților de proiect a determinat ca autoritățile de control fiscal să trateze Hidro Tarnița ca fiind o societate comercială supusă acelorași reguli și norme fiscale ca orice altă societate și să dispună măsuri de recuperare a pierderilor financiare.

Hidro Tarnița a acumulat datorii certe, lichide și exigibile de peste 6 milioane de lei, cea mai mare parte a acestora fiind mai vechi de 1 an.

Lipsa totală a fondurilor bănești a făcut și face imposibilă contractarea de către Hidro Tarnița de servicii pentru auditarea situațiilor financiare aferente anilor 2018, 2019, 2020, 2021, 2022 (societatea având obligația legală de auditare a situațiilor financiare), ceea ce a determinat imposibilitatea aprobării de către adunarea generală a acționarilor, a situațiilor financiare anuale aferente anilor amintiți, nedepunerea acestora la Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare nu pot fi depuse la organul fiscal competent, atât timp cât nu sunt aprobate de AGOA, iar acest fapt a determinat sancționarea cu amendă contravențională a societății. De asemenea, lipsa surselor de finanțare a acestei societăți de proiect a determinat și imposibilitatea menținerii personalului angajat, societatea aflându-se în situația de a proceda la disponibilizarea majorității salariaților.

Având în vedere starea economică-financiară în care se află Hidro Tarnița, determinată de imposibilitatea realizării obiectului de activitate, precum și situația juridică a socității (risc iminent de intrare în insolvență, ca urmare a cererii creditorului fiscal – ANAF sau a oricărui creditor calificat) s-a impus necesitatea dizolvării anticipate a Hidro Tarnița, prin adoptarea unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor, cu luarea în considerare a dispozițiilor din Legea societăților și din art. 30 din Actul Constitutiv al Hidro Tarnița.

Bani aruncați pe fereastră

Hidro Tarnița s-a dovedit o firmă de tocat bani: pe salarii, pe studii de fezabilitate, pe diverse documentații, pe investiții care nu și-au dovedit rostul. Conform Gazetei de Cluj, s-au plătit 4 studii de fezabilitate fără nicio finalitate. Banii s-ar fi scurs către ISPH, institutul care deține arhiva tuturor marilor investiții în hidroenergetică și care a fost vândut unei companii controlată de Dan Ioan Popescu. De asemenea, s-au plătit documentații, avize, acte de reglementare, toate fiind trecute la investiții, iar valoarea contabilă a acestora apărea în 2014 ca fiind de 13,278 milioane de lei.

De asemenea, s-au plătit 3,5 milioane de lei către Deloitte Consultanță pentru un studiu de fezabilitate care să arate că „rezultatele modelării indică un grad scăzut de fezabilitate pentru toate investiţiile în capacităţi de pompaj înainte de anul 2030”.

Salarii neplătite

Primii ani la Tarnița au fost buni pentru cei aproape 20 de angajați. Toate salariile erau în jur de 7.800-8.000 de lei, bani buni la vremea respectivă. De la finele lui 2016, încep problemele și lefurile nu mai vin. Astfel că, în martie, cei 16 angajați ai Hidro Tarnița au dat compania în judecată, reclamând că, începând cu luna decembrie 2016, societatea nu le-a mai achitat salariile de bază, orele suplimentare și alte sporuri, perioadele de neplată mergând în unele cazuri până în februarie 2018.

Salariații au câștigat procesul definitiv în iunie 2019, instanța obligând compania să le plătească salariile restante, plus dobânzi și actualizare cu inflația, iar în cazul angajaților disponibilizați – inclusiv salarii compensatorii. Suma totală de plată s-a ridicat la aproape 1,3 milioane de lei. Numai că societatea nu le-a plătit nimic pentru că nu avea bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, iar în conturi bătea vântul.

Cine a luat bani de la Hidro Tarnița

Potrivit informațiilor de pe Termene.ro, de la înființare și până azi, Hidro Tarnița a avut 25 de administratori. Printre ei îi găsim pe Radu-Aurelian Ghenoiu, avocat în cadrul Baroului București, Mihaela Sbera, consilier juridic la Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie, Luiza Maria, protejata politicianului Daniel Chițoiu, fost Ministru al Finanțelor, Rossita Gabriela Dumitru, șef serviciu financiar la SAPE, Constantin Văduva, director la mai multe instituții publice. Indemnizațiile primite de membrii consiliului de administrație din cadrul Hidro Tarnița SA erau, în urmă cu câțiva ani, de aproximativ 7.000 de lei/persoană.

Scurt istoric

Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti este un proiect foarte vechi, din anii 1970. Proiectul hidrocentralei prevedea că aceasta ar fi fost construită, pe parcursul a 5-7 ani, la 30 de kilometri de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald, cu patru grupuri de 250 MW fiecare.

În 2014, Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță care prevede ajutoare de stat pentru investitorii în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj. Ulterior, timp de doi ani, până în vara lui 2016, Hidro Tarnița a derulat o procedură de selecție de investitori privați parteneri pentru proiectul hidrocentralei. S-au arătat interesate trei consorții chineze, dar, în 2017 Guvernul a decis să întrerupă procedura de selecție și să analizeze alte modalități de atragere de investitori pentru proiectul Tarnița.

în 2019, ministrul de atunci al Energiei, Anton Anton, spunea că a discutat cu reprezentanții unei companii private din Coreea de Sud specializată în energie nucleară și hidro și le-a transmis să se înscrie la licitația care ar fi urmat să fie organizată pentru selecția de investitori care să realizeze proiectul în sistem de parteneriat public-privat.

În 2020, ministrul Energiei de atunci, Virgil Popescu, a vorbit despre abandonarea proiectului. „Ca să faci o hidrocentrală prin pompaj de 1.000 de MW, un mamut, nu se mai justifică din punct de vedere economic. Practic, s-ar fi justificat pe o echilibrare regională, dacă ar fi folosit eventual și Ungariei, poate și Serbiei. În momentul când în Ungaria se construiește o centrală nucleară, ei nu mai au nevoie de această echilibrare din partea noastră (…) Nu avem justificare economică pentru Tarnița. Și atunci pentru ce să o ținem așa cu 1.000 MW ca și proiect?”, spunea atunci Popescu, care menționa că proiectul va fi scos din strategia energetică a României.

Totuși, în iulie 2021, apărea “pe surse” informația că patru companii din Coreea de Sud, nume mari, printre care Hyundai și divizia din Coreea a General Electric au transmis statului român că sunt interesate să se implice într-o eventuală resuscitare a proiectului. Nimic nu a avansat însă.