Statul român pierde definitiv la CEDO primul proces de hărțuire sexuală

Statul român a pierdut definitiv la CEDO procesul intentat de o femeie de serviciu, hărțuită sexual de șeful gării Timișoara Est. Este primul caz de acest gen iar daunele stabilite sunt la nivelul a 7.500 de euro. Decizia a fost publicată vineri.

O femeie de 52 de ani din localitatea Fibiș, județul Timiș, a reclamat faptul că e hărțuită sexual de șeful gării Timișoara Est, unde lucra ca femeie de serviciu, angajată a unei firme private.

Cum autoritățile române nu au făcut mare lucru, clasând dosarul, ea s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului unde a avut câștiga de cauză în primul proces de hărțuire sexuală intentat statului român.

Scurt istoric al unei hărțuiri repetate

În 2014, aceasta a fost repartizată să lucreze la Gara Timișoara Est, care aparținea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători”, unde a rămas până la 25 octombrie 2017.

Pe 3 noiembrie 2017, reclamanta, asistată de un avocat, a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva șefului de gară, acuzându-l că ar fi încercat în mod repetat să o forțeze să întrețină relații sexuale cu el timp de doi ani. Aceasta a propus mai mulți martori și a prezentat înregistrări audio făcute de aceasta cuprinzând mai multe discuții de natură sexuală. Situația a fost descrisă după cum urmează în plângerea penală:

„Reclamanta și-a îndeplinit sarcinile în ultimii cinci ani, însă în urmă cu doi ani șeful gării și-a schimbat atitudinea inițială (care fusese corespunzătoare), solicitând ca reclamanta să întrețină relații sexuale cu el.

Deoarece ea a refuzat în mod constant [avansurile acestuia], șeful gării a întreprins o serie de acțiuni destinate să-i creeze victimei disconfort la locul de muncă, terorizând-o.

Acesta a încercat în mod repetat să o dezbrace atunci când o găsea singură sau în locuri izolate; i-a descheiat nasturii la jachetă în mai multe ocazii și a rugat-o să stea liniștită deoarece el îi va face ceva «frumos».

Evitări inutile

Acesta a fost foarte insistent și, cu timpul, a devenit tot mai agresiv… atunci când reclamanta i-a refuzat avansurile — și aceasta l-a refuzat mereu.

Pentru a nu-și periclita locul de muncă, l-a evitat pe făptuitor, însă acesta din urmă o urmărea atunci când era singură sau în locuri în care putea săvârși faptele prejudiciabile.

Acesta și-a schimbat de asemenea comportamentul atunci când reclamanta a opus rezistență, refuzând să îi ofere produsele de curățenie de care aceasta avea nevoie pentru munca sa și apoi acuzând-o că nu își îndeplinește corespunzător atribuțiile de serviciu.

Acesta a susținut, de asemenea, în mai multe ocazii, că o va «lua în șuturi» și a subliniat întotdeauna poziția sa de șef în comparație cu poziția acesteia de simplă femeie de serviciu, iar comportamentul său degradant și jignitor față de reclamantă era notoriu.”

Reacția șefului de gară

Pe 27 noiembrie 2017, parchetul a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptele invocate de reclamantă.

La 19 octombrie 2018, șeful de gară care nu fusese încă pus sub acuzare de parchet a fost audiat ca martor.

Acesta a declarat că a întreținut o singură dată relații sexuale cu reclamanta în 2014 și că ulterior a evitat-o, de teamă că va afla soția lui. A afirmat de asemenea că a auzit că, după scurta lor relație, întrucât nu a mai arătat niciun interes față de reclamantă, aceasta ar fi avut relații sexuale cu un alt angajat de la stația de cale ferată și a intrat într-un conflict cu acesta și cu soția acestuia, conflict care a durat până în 2016.

Acesta a explicat, de asemenea, că, din 2016, reclamanta începuse să îi facă avansuri și să se îmbrace „sexy” la locul de muncă pentru a-l provoca; acesta o pipăia adesea pe sâni în biroul său, dar întotdeauna cu consimțământul femeii. Declarațiile acestuia referitoare la interacțiunile sale cu reclamanta au fost consemnate după cum urmează:

„… uneori, când venea la mine în birou, o pipăiam, cu consimțământul ei, pe sâni, dar niciodată în zona genitală. De fiecare dată când am pipăit-o pe sâni, a consimțit și nu s-a opus; aceasta râdea și venea la lucru îmbrăcată «sexy», și anume fără sutien și ciorapi. În ianuarie 2017 mi-a spus că ne-a înregistrat atunci când «ne jucam», adică atunci când o pipăiam. Când am auzit acest lucru, am crezut că e o glumă, nu am luat-o în serios.”

Reacția pachetului: închide dosarul

Parchetul a obținut de asemenea transcrieri ale înregistrărilor private realizate de reclamantă în interacțiunile sale cu șeful de gară. În prima conversație, a fost auzit cerându-i reclamantei să stea liniștită deoarece voia să o pipăie pe sâni; aceasta a refuzat și i-a cerut să îi dea măturile de care avea nevoie pentru curățenie.

În a doua înregistrare, reclamanta a fost auzită cerându-i să îi dea pungile pentru a colecta gunoiul, dar el o tot întreba ce era în neregulă cu ea și de ce era nervoasă.

Parchetul a decis în 2019 să nu îl trimită în judecată pe șeful de gară și să pună capăt urmăririi penale, pe motiv că actele comise nu constituiau o infracțiune interzisă de lege.

Reclamanta a contestat ordonanțele procurorilor la Judecătoria Timișoara. Printr-o hotărâre definitivă din 11 iunie 2020, Judecătoria a constatat că s-a stabilit că șeful gării a cerut favoruri sexuale din partea reclamantei, dar a considerat că aceasta nu se simțise amenințată în libertatea sa sexuală sau umilită, elemente impuse de lege pentru ca faptele să constituie o infracțiune.

Urmarea, femeia de serviciu s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului care i-a dat câștig de cauză.