Steluţele de pe steagul UE semnifică aura Fecioarei…

Dacă n-aţi ştiut, e bine să aflaţi acum: steluţele de pe steagul Uniunii Europene semnifică aura Fecioarei Maria!… Dar, să nu ne impacientăm, zic. S-o luăm domol, uşor, cătinel, ca la carte.

Ca la „Cartea primarilor”. Într-o agendă veche, pitulată împreună cu altele, multe, într-un sac pe care mă tot ţin să-l duc şi să-l adurc în podul casei de la ţară, dau de nişte însemnări, făcute acum vreo 17 ani, când am scris „Cartea primarilor”.

Evident, cu şi despre primarii cărora, la acel moment, le-am dedicat cartea, acele însemnări… Îi întrebam – fac o paranteză de punere-n temă – despre problemele cu care se confruntă la primărie, despre realizări, despre tradiţii, despre istorii de-ale locului, despre lucruri cu care se mândresc, despre, în fond, toată varietatea de situaţii din localitatea pe care o conduceau şi, ca discuţiile să nu rămână seci, mai îmi băgam, să zic aşa, nasul, şi în alte oale: care-i ultima carte citită, ce crede despre prietenie, chestii reprezentative pentru o ţară vecină, descrierea vreunui loc sau a vreunui personaj din viaţa publică. (De mă mir şi eu, acum, ce pretenţii aveam la bieţii oameni).

Şi, pentru că urma ca România să fie primită la sânul maicii Uniuni Europene – mă rog, se poate şi invers – m-am gândit să le adresez, la încheierea interviurilor, primarilor, şi câte o întrebare despre UE. Gen: câte steluţe sunt pe steagul UE şi ce simbolizează, care e imnul UE, populaţie, număr de parlamentari, ţări deja membre, aşa… Ziceam eu, chestiuni uşoare, despre care aleşii locali au, sigur, idee.

Desigur, fiecare primar răspundea cum ştia, cum se pricepea, cum îl ducea capul, în funcţie de ce educaţie sau cultură avea. Unii, recunosc, tipi deştepţi. Şi pricepuţi. Şi dedicaţi localităţii respective. Aleşi în cel mai potrivit loc, pentru ce şi cum se implicau. O încântare să dialoghezi cu ei. Alţii… De ferească Dumnezeu! La propriu, absolut la propriu! Şi, să mă întorc la agenda veche.

O răsfoiesc, nici nu ştiu dacă atentă sau curioasă. Pur şi simplu. Deschid la întâmplare şi dau – încrustată, acolo, în mai multe pagini – de discuţia cu primarul comunei unde s-a născut Irina Loghin. N-am să precizez, din motive lesne de-nţeles, numele respectivului. Parcurg, la întâmplare, câteva răspunsuri de-ale omului şi îmi aduc aminte, de parcă a fost ieri, de primarul acela şi de ce era de capul lui.

Lasă că nu ştia ce-i aia atestare documentară şi mi-a spus că localitatea lui există din 1999, lasă că nu auzise, în viaţa lui, de monografie şi s-a gândit că are legătură cu, aşa cum a zis, un doctor de femei, lasă că nu ştia câte sate şi câte suflete păstoreşte, lasă că nu ştia localităţile vecine cu a lui, lasă că uitase cum îl cheamă pe popa din sat – „io ştiu, aşa, că-i zic mereu părinte, s-o facem pe-aia şi p-aia, dar adică ca la carte, ca la carte, nu ştiu…”.

Nu că toate astea ar fi minore ori lipsite de importanţă. Nici vorbă, desigur! Numai că, răspunsul la întrebarea cu numărul şi semnificaţia steluţelor de pe steagul UE, a depăşit, absolut, orice imaginaţie de condeier.

„Steluţele? zice. Nu ştiu câte sunt, ce, pe cer ştiţi dumneavoastră câte e? E multe! Tot aşa şi pe steagu’ ăsta, că după cer s-a luat cu el. Dar de semnefecaţee, ştiu ce semnefecă!” Ok, mi-am zis, măcar atât, bine şi-aşa. Am fost, mărturisesc, numai ochi şi urechi. Şi a venit răspunsul: „Steluţele astea înseamnă aura Fecioarei Maria. Asta semnefecă. Haideţi, doamnă, nu vă uitaţi aşa… Că aşa e, cum spun. Că v-am spus că p-asta o ştiu. La politica externă, nu sunt bun, dar la asta mă pricep. S-a arătat Fecioara, cum s-arată şi pe la noi şi i-a făcut aura din steluţe!”

În clipa aia, am făcut ce nu făcusem la niciunul dintre cei peste o sută de primari intervievaţi, în legătură cu apariţia cărţii, deşi nu toţi au avut răspunsurile la ei: i-am spus primarului cu aura Fecioarei că nu e bine, că e grav, că a doua zi, dăm test cu nişte întrebări, adică şi alea cu locuitorii, vecinii şi restu’, să aibă răspunsurile CORECTE pregătite, că îl sun.

Lucru pe care, desigur, l-am făcut. Avea, am bănuit, scris tot, în faţă, de vreun angajat. Ar fi trebuit să zbârnâie. Numai că, primarul nostru nu desluşea aşa de bine buchiile şi a citit şi atunci, în parte, greşit. Aşa că, în „Cartea primarilor” au apărut răspunsurile pe care mi le-a dat, cu aură, cu tot. Hm… Uitasem de primarul ăsta. Şi de toţi ceilalţi care atunci mi-au spus lucruri şi poveşti cel puţin interesante.

Habar n-am câţi dintre ei mai sunt acum la cârma primăriilor. Poate viaţa, politica, interesele, cine mai ştie ce, i-au uşuit pe destui. Doar că, uite, chiar şi în patina hârtiei, unele lucruri rămân. Deci, cum am zis: steluţele – săracele! – de pe steagul UE semnifică aura Fecioarei Maria!