Studiu: Îmbunătățirea guvernanței pentru îndeplinirea obiectivelor climatice și energetice până în 2030

Un studiu realizat de Enel și The European House – Ambrosetti analizează întârzierea atingerii obiectivelor privind decarbonizarea până în 2030, dar identifică și șapte propuneri care vizează îmbunătățirea guvernanței și, prin urmare, maximizarea avantajelor economice, sociale și de mediu ale tranziției energetice la nivel italian și european.

Impact pozitiv asupra Produsului Intern Brut (PIB) și asupra ocupării forței de muncă, precum și numeroase beneficii de mediu. Gestionarea eficientă a tranziției energetice prin îmbunătățirea eficienței guvernanței este o condiție esențială nu doar pentru a asigura sustenabilitatea sistemului energetic, ci și pentru maximiza o oportunitate de neratat de a crea valoare și locuri de muncă. Aceste concluzii reies din studiul „Guvernanța Europeană a Tranziției Energetice”, realizat de Fundația Enel și The European House – Ambrosetti în colaborare cu Enel. Studiul a fost prezentat în contextul The European House – Ambrosetti Forum, într-o conferință de presă la care au participat Valerio De Molli, Managing Partner & CEO al The European House – Ambrosetti, Francesco Starace, CEO și Director General Enel, și Stefano Manservisi, profesor și membru al Grupului de Lucru Internațional Independent pentru Acțiune Climatică Creativă, Sciences Po – Școala de Afaceri Internaționale din Paris.

„Decizia UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%, în loc de 40%, până în 2030, față de nivelurile din 1990, alături de pachetul de politici ‘Fit for 55’, confirmă faptul că decarbonizarea se află în centrul construirii Europei viitorului”, a declarat Francesco Starace, CEO și Director General al Enel. „Reducerea decalajului investițional cu aproximativ 3.600 miliarde de euro’ necesari pentru atingerea obiectivului pentru 2030 în Europa, din care aproximativ 190 miliarde de euro numai în Italia, ar avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 de miliarde de euro, din care peste 400 de miliarde de euro în Italia. Cu toate acestea, în ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv pentru 2030 în materie de surse regenerabile în 2043, ceea ce ar fi prea târziu și  ar fi păcat să pierdem ocazia de a crea o valoare economică atât de mare. Prin urmare, este necesar să grăbim pasul și să ne dotăm cu un sistem de guvernanță pe măsura provocării, capabil să traducă intențiile în acțiuni concrete, și să maximizeze oportunitățile enorme care decurg din acest angajament.”

„A sosit momentul ca Europa să implementeze rapid tranziția energetică, să profite de oportunitatea de a revoluționa percepția și metodele de gestionare pentru întregul sector energetic. Acest sector are potențialul de a fi catalizatorul unei viziuni pe termen lung pentru viitor – potențial pe care instituțiile europene îl conștientizează pe deplin”, a declarat Valerio De Molli, Managing Partner și CEO al The European House – Ambrosetti. „Angajamentul Europei a fost confirmat și reiterat de recentul pachet ‘Fit for 55’, care prevede o cale foarte ambițioasă de tranziție energetică pentru continent. Europa va trebui să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare această schimbare, deoarece, în acest ritm, continentul nu ar atinge noul obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu 55% în 2030, ci în 2051, ceea ce reprezintă o întârziere de 21 de ani. În ceea ce privește energiile regenerabile, în ritmul actual, noul obiectiv de 40% stabilit pentru 2030 ar fi atins abia în 2043. Din punct de vedere al eficienței energetice, pe baza nivelurilor actuale de îmbunătățire, Europa va atinge + 36% în 2053, în loc de 2030.”

Schimbările climatice sunt cea mai mare provocare a timpului nostru, o amenințare globală care depășește granițele fiecărui stat și are consecințe directe asupra vieții noastre. Începând cu anii 1990, Uniunea Europeană a jucat rol de lider global în lupta împotriva schimbărilor climatice, adoptând politici ad hoc și stabilind obiective foarte ambițioase de reducere a gazelor cu efect de seră, de creștere a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final și de îmbunătățire a eficienței energetice. În ultimii doi ani, Comisia Europeană a ridicat standardele și, în iulie 2021, a mutat obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 40%, la cel puțin 55%, până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Acesta este un obiectiv ambițios care, în următorul deceniu, își propune să consolideze poziția UE ca lider global în tranziție energetică.

Investițiile în sectoarele implicate în procesul tranziției energetice ar genera beneficii în cascadă, atât în Europa, cât și în Italia, cu importante efecte indirecte și induse. De fapt, studiul arată că înlăturarea acestor lacune în următorii 10 ani ar putea avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 miliarde de euro, în Uniunea Europeană, și de peste 400 de miliarde de euro în Italia.

Prin urmare, Europa are o oportunitate unică de a lansa investiții în conformitate cu miza. Planul multianual Next Generation EU, în valoare de 750 miliarde de euro, care vizează crearea unei Europe mai conectate, mai durabile și mai rezistente, este piatra de temelie a strategiei europene de redresare. Italia este principalul beneficiar al Next Generation EU și a elaborat un Plan Național de Recuperare și Reziliență (PNRR) în valoare de aproximativ 235 miliarde de euro, din care 30% este dedicat misiunii ‘revoluției verzi’.

În lumina acestei mari oportunități de creare de valoare și a urgenței asociate schimbărilor climatice, studiul arată că, în ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv de reducere cu 55% a gazelor cu efect de seră în 2051, cu o întârziere de 21 de ani față de ținta din 2030. În ceea ce privește celelalte noi obiective stabilite pentru sursele regenerabile (40%) și eficiența energetică (+ 36%), Europa rămâne în mod clar în urmă și aici, deoarece, în ritmul actual, acestea ar fi atinse în 2043 și, respectiv, 2053. În Italia, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice nu a fost încă revizuit în conformitate cu pachetul „Fit for 55”. Noile obiective pentru 2030 pentru Italia ar putea fi următoarele: o reducere de 43% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o contribuție de 37,9% din energia regenerabilă și o creștere a eficienței energetice cu 46,4%. Evaluând performanța actuală a Italiei în atingerea acestor obiective, apare o întârziere medie de 29 de ani, comparativ cu 19 în Europa, cu o întârziere de 24 de ani pentru energia regenerabilă.

Prin urmare, este necesară o schimbare, care să pună Europa în situația de a face investițiile necesare pentru a compensa întârzierea acumulată de-a lungul anilor și pentru a accelera crearea de valoare economică. Pentru a debloca investițiile necesare, este esențial să depășim barierele din calea guvernanței tranziției energetice. Studiul analizează structura actuală de guvernanță, definită ca setul de roluri, reguli, proceduri și instrumente (la nivel legislativ, de implementare și control) privind gestionarea tranziției energetice, care vizează atingerea obiectivelor strategice și operaționale.

Studiul arată că există trei probleme principale privind guvernanța tranziției energetice în Europa. În primul rând, energia este o competență comună, a statelor membre și UE, apoi există o nevoie în creștere de a pune în aplicare un nou sistem de aplicare „indirect” și, în cele din urmă, este necesar să se consolideze noul mecanism de gestionare a obiectivelor ecologice. În Italia, eficacitatea guvernanței tranziției energetice este limitată de cinci factori, și anume responsabilități fragmentate între diferiți stakeholderi, la niveluri diferite, reglementări locale neuniforme și aplicarea locală a reglementărilor naționale, implicarea slabă și angajamentul instituțiilor și comunităților locale care erodează acceptabilitatea socială, privind ineficiențele în rolul organismelor publice tehnico-administrative și redactarea fragmentată a politicilor sectoriale.

Pentru a depăși provocările evidențiate mai sus, studiul s-a concentrat pe șapte propuneri, împărțite în funcție de sfera lor de acțiune: europeană (în cele două dimensiuni interne și externe) și italiană. În ceea ce privește domeniul european intern, se propune o consolidare a cooperării în guvernanța tranziției energetice, recunoscând oficial rolul său critic și adoptând o abordare regională pentru a favoriza integrarea pieței europene. În ceea ce privește domeniul european extern, studiul propune încurajarea Mecanismului de Ajustare a Frontierelor de Carbon (CBAM – Carbon Border Adjustment Mechanism) la nivel internațional și promovarea unor mecanisme mai eficiente pentru a asigura conformitatea contribuțiilor determinate la nivel național (NDC) în linie cu obiectivele Acordului de la Paris. În ceea ce privește zona de acțiune italiană, studiul propune o simplificare a procedurilor de autorizare pentru centralele de energie regenerabilă și promovarea activităților care favorizează eficiența energetică. De asemenea, studiul sugerează un mecanism de interacțiune uniform și standardizat pentru autoritățile locale, pe de o parte, și distribuitorii de energie electrică (Operatori de sisteme de distribuție, DSO) și operatorii de puncte de încărcare (CPO), pe de altă parte, pentru a încuraja dezvoltarea infrastructurii de încărcare a vehiculelor electrice. În cele din urmă, studiul propune promovarea integrării depline a districtelor industriale și a clusterelor de afaceri la nivel local, a ecosistemelor de inovare și a comunităților energetice cu rețeaua națională de distribuție.