Sub semnul penelului

Fata care a dat biroul de la mulținaționale pe șevaletul din atelier

Într-o lume tot mai grăbită, tot mai indiferentă, tot mai ahtiată după senzațional, într-o lume în care interlopii și pițipoancele sunt modele de urmat, într-o lume în care scara de valori s-a întors cu susul în jos, într-o lume în care cei de sus îi vor pe toți jos, într-o lume sulfuroasă unde cei mai mulți se pricep, teoretic, la toate și practic la nimic, când dai de un om de cultură, de un artist, de un pictor, e ca și cum, în deșert, găsești o oază.

Te bucuri de apa cristalină și vie, respiri verdele oazei, zici bogdaproste de minunăție și dai veste mai departe despre oază. Ca să știe și alții. Ca să se încarce și alții cu frumos și cu senin. Ca să încerce și alții gustul și mirosul bucuriei.

Dana Vasile, care spune, într-un mod mirific, povești cu penelul, așa e, un om-bucurie. Un om-talent. Un om-artă. Până acum patru ani, nici nu știa că e talentată, că deține arta picturii, că poate realiza atâtea lucruri și lucrări fabuloase. Lăsase acolo, în suflet, în stare latentă, pasiunea ei pentru pictură. Apoi, într-o zi, în cea mai potrivită zi pentru visuri, a dat deoparte tot ce făcea și era până atunci și a permis emoțiilor și preaplinului din ea să izbucnească. Și să înfiripeze din culori, lumini, umbre, povești. Și-a ieșit ce și cum se vede și în fotografii.

11:02, 11.11.2024 • LIFESTYLE

Mirela Vaida, despre dușmani, carieră și momentele dificile: „Eu nu am dușmani. Dacă alții mă văd așa, e treaba lor!”

„Pentru mine, arta (pictura, în mod particular) e meditație în cea mai pură formă. Unește, leagă, împământează suflete și conectează oamenii la un nivel dincolo de consumerismul de zi cu zi”, și citez din spusele Danei.

„Eu sunt Dana Vasile. Art Freelancer. Pictor.”

Într-o discuție cu talentata pictoriță, i-am spus să ne povestească de când pictează, cum a început pasiunea asta – căci, fără picurii de pasiune, nimic nu merge, nimic nu se înfiripă, nimic nu rezistă, ce pictează, pe ce suport… În plus, să ne introducă în lumea culorilor, vorbindu-ne despre lucrările ei, despre expoziții, despre stilul în care așterne povești pe șevalet. Și, cu amabilitate și deschidere, pentru care îi mulțumesc, partenera mea de dialog de azi ne-a spus povestea ei de om al pensulei și al șevaletului.

„Eu sunt Dana Vasile. Art Freelancer. Pictor.

După ani buni în domeniul marketingului, în diverse multinaționale, acum patru ani am redescoperit pasiunea pentru pictură. M-am reapucat într-un moment când simțeam că am nevoie de un element creativ și care să îmi aducă liniștea într-o lume aglomerată de task-uri, responsabilități și multe ore petrecute la birou. Mi-am dorit să pun emoție pe pânză, pe hârtie, pe orice mediu îmi permite. Apoi… a venit pandemia. În plină pandemie, am abandonat activitatea în marketing în favoarea artei, permițându-mi să mă concentrez pe pictură și să îmi las imaginația să galopeze liberă.

Am realizat devreme că trebuie mai mult, am studiat cu profesori în arte, în mod particular la Art House Bucuresti – un loc unde mă simt ca acasă, unde am crescut artistic cel mai mult. Am petrecut nopți întregi în fața șevaletului, încercând să transmit ce simțeam pe interior: că arta eliberează, că arta dă aripi, că arta este cea care îmi dă mie libertate și că pot să transmit asta și celorlalți.

Picturile mele au o varietate de influențe și tematicile variază în funcție de ce simt în ziua respectivă. Lucrez în ulei și acrilice, adeseori, în tehnica “impasto” și cu cuțit de paletă, care creează un efect tridimensional, dar și în cerneală, cărbune și creion. Îmi plac în mod special mediile fluide, care permit scoaterea luminii și eliberarea formelor din întuneric.

Deși, am adorat dintotdeauna pictorii neo-expresioniști și fauviști, printre cei care m-au influențat se numără atât Basquiat – evident, dar si Georgia O’Keefe ale cărei lucrări, deși eu nu pictez flori, m-au încurajat spre culoare și feminitate, și Frida Kahlo cu stilul său fără compromisuri, în tratarea unor teme precum identitatea și corpul uman.

Subiectele pot fi scene tradițional românești de natură statică, dar și peisaje urbane, și abstracte în culori vibrante, cu texturi groase, profunde. Arta mea este pentru fiecare suflet care are nevoie de o încărcătură creativă, care simte că trebuie să se elibereze de cotidian prin intrarea într-un microcosmos vizual.

Daca 2021 a fost un an de învățare intensă, de exercițiu și de eliberare a imaginației, în 2022 am decis că este momentul să scot “la lumină” și lucrările mele, prin participarea la expoziții. Am început cu expuneri în Elite Prof Art Gallery – o mică, dar excelentă galerie din Cotroceni, am continuat cu expunerea în cadrul acțiunii caritabile pentru Crucea Roșie la Muzeul Național al Țăranului Român – expoziția “Ceremoniale”, expunerea la Sibiu în cadrul “Fereastra spre suflete”, dar și cu prima “ieșire” internaționala în cadrul expoziției “El Ritmo del Arte Rumano” de la Madrid, centrul Buero Vallejo. Scopul principal este să împărtășesc periplul meu prin artă într-un mod care să îi facă pe ceilalți să se simtă conectați cu lucrările mele.

În 2022, sunt pe un drum de auto-cunoaștere care implică explorarea eului artistic, dar și participarea la diverse concursuri și expoziții, atât naționale, cât și internaționale.

Pentru mine, arta (pictura, în mod particular) e meditație în cea mai pură formă. Unește, leagă, împământează suflete și conectează oamenii la un nivel dincolo de consumerismul de zi cu zi. Cred cu tărie că aceasta e misiunea ei și planific să fac parte din această mișcare de uniune, de legătură mai profundă cu sinele și cu ceilalți.”

Da, arta, cultura, literatura, muzica, teatrul, sportul, astea toate aduc zâmbet, bucurie, lumină, înalturi, frumos. Și, spus pe șleau, ne salvează ca neam. Avem nevoie de ele. Alte popoare și-au dat, cu mult înaintea noastră, seama de asta. Și, ca să continue ca nații, se împărtășesc cât pot de mult cu ele. E timpul și cazul s-o facem și noi.

Vezi Galeria foto 10 Imagini