Sunt o fată de la… Nu, nu, nu… Asta e alta… Sunt o fată, parol, maică, talentată! Da’ talentată rău…

Băi, dacă n-am un talent… Nu-i vorbă, că am io mai multe. Pe lângă faptul că m-a făcut mama talentată, am mai şi devenit… Deci, sunt ceva de n-a văzut Parisu’, Tokio şi Istanbulu’. Luate aleatoriu oraşele astea.

Am, mereu, da’ mereu, tendinţa să pun unele lucruri bine. Adică, vezi, Doamne, să ştiu de ele, când o veni ceasul de nevoie. Pac, pac, doar le  ochesc şi gata. Ei, şi  aşa de bine le pun, că, ce să vezi, dumneata, bibicule? Nu mai dau de ele nici cu lupa, binoclu’ şi toţi ochelarii din dotare.

Bombăn. Înjur. Şi mă pun în mişcare. Încep să caut şi la dracu’ cu cărţi. Băi, şi nu e. Nu e ce caut. Îl mobilizez, dacă e acasă, şi pe al meu, că am nevoie de ajutoare. Ăsta se uită ce se uită şi începe: da’ unde mama mă-sii ai pus-o? Bine, musiu, bravo! Că, parcă, dacă ştiam, te mai solicitam pe matale la o intervenţie salvatoare.

De exemplu, azi, numa’ azi, am căutat de 107 ori mănuşile de grădinărit şi pălăria de soare. Cum ieşeam din grădină, gândul ăsta-l aveam: să le pun bine, maică! Să le pun bine, ca să-mi fie la îndemână, când intru din nou în grădină. Şi de fiecare dată, găseam cea mai genială idee.

Pe maşina de spălat de afară, pe bancă, la fântână, în târna cu care scot buruienile… De-astea. Şi, ce credeţi? Le găseam când le căutam? Nu le găseam. Că mă uitam oriunde, numa’ acolo nu.

Şi io fără mănuşi – aţi observat, da, că sunt o finuţă şi nu lucrez dăcât şi numa’ cu mănuşi… – nu intru în grădină să fac treabă. Că acu’, acu’ mă găsesc, dacă tot s-a dus pandemia și avem liber la drumuri și poteci, cu cineva şi tre’ să-i dau autograf. Sau să dau mâna cu vreun preşedinte sau ministru.

Că vorba aia, ăştia pe aci, pe la mine, pe la ţară, se învârt şi-şi fac veacu’… Fi-mi-ar talentul să-mi fie! Deci şi carevasăzică, am alocat timp special scrierii acestui text ca să vă spui că sunt al naibii de talentată.

Şi, acuma, ziceţi şi voi despre talentele voastre. Că n-oi fi io unica şi singura talentată de-asta. Băgaţi şi voi. Ca să-mi crească şi mie inima… Iar eu mă duc să caut pălăria de soare. Altminteri, rămân pe vipia asta şi fără ultimu’ neuron. Aţi reţinut, da? Sunt o fată foarte talentată.