Supermax și alte comori muzicale uitate: trupe excepționale care merită redescoperite

În uluitorul peisaj muzical al decadelor trecute, numeroase trupe de excepție au rămas în umbra marilor nume, deși au adus contribuții semnificative la evoluția diverselor genuri. Una dintre aceste comori ascunse este Supermax, alături de alte șase formații care, deși nu au ajuns la faima pe care o meritau, au lăsat o amprentă de neșters în istoria muzicii.

Supermax: pionierii fuziunii disco-rock

Supermax a fost un proiect al muzicianului și producătorului austriac Kurt Hauenstein, activ între 1975 și 2011. Trupa a devenit cunoscută pentru hituri precum „Lovemachine” și „It Ain’t Easy”, care au îmbinat elemente de disco, rock și reggae, creând un sunet unic și inovator. În 1981, Supermax a devenit prima trupă multirasială care a concertat în Africa de Sud și Venda, susținând 21 de spectacole în ciuda amenințărilor cu moartea și a tensiunilor politice din acea perioadă. Această decizie curajoasă a dus la interzicerea accesului trupei în anumite țări și la includerea lor pe liste negre ale unor organizații politice.

Big Star: precursorii power pop-ului

Originară din Memphis, Tennessee, Big Star a fost activă în anii ’70 și este adesea considerată una dintre cele mai influente trupe ale genului power pop. Deși albumele lor nu au avut succes comercial la momentul lansării, piese precum „September Gurls” și „Thirteen” au devenit ulterior clasice, influențând numeroși artiști și trupe din deceniile următoare. Criticii și muzicienii deopotrivă recunosc acum impactul semnificativ al trupei asupra muzicii rock.

… și mulți alții

Sparks

Sparks este o formație americană de pop și rock, fondată în Los Angeles în 1970 de frații Ron (clape) și Russell Mael (voce). Cunoscuți pentru abordarea lor excentrică în compoziție, muzica lor este adesea însoțită de versuri sofisticate și acide, cu referințe literare sau cinematografice, și o prezență scenică idiosincratică, evidențiată de contrastul dintre energia debordantă a lui Russell și atitudinea impasibilă a lui Ron.

De-a lungul carierei, Sparks a explorat diverse genuri muzicale, de la glam rock și new wave la synth-pop și art pop, menținându-și totodată un stil distinctiv. Printre piesele lor notabile se numără „This Town Ain’t Big Enough for Both of Us”, care a ajuns pe locul 2 în topurile britanice în 1974, și „The Number One Song in Heaven”, o colaborare cu Giorgio Moroder din 1979, care a marcat o tranziție stilistică către synth-pop.

Influența lor asupra muzicii pop și rock este semnificativă, inspirând numeroși artiști și trupe de-a lungul decadelor. În ciuda schimbărilor constante de stil și imagine, Sparks a reușit să rămână relevantă și inovatoare, continuând să lanseze albume și să susțină concerte în întreaga lume.

Tom Waits: poetul nocturn al muzicii americane

Născut pe 7 decembrie 1949 în Pomona, California, Tom Waits este un compozitor, poet și actor american. Vocea sa distinctivă, descrisă ca fiind „înecată într-un butoi de whisky, atârnată la afumat pentru câteva luni și apoi călcată de o mașină”, combină elemente de blues, jazz, rock și muzică alternativă. Muzica sa evocă adesea atmosfera cluburilor de noapte și a personajelor marginale, oferind o perspectivă unică asupra vieții urbane. De-a lungul carierei, Waits a compus coloane sonore pentru filme precum „Night on Earth” și a jucat în producții cinematografice notabile, inclusiv „Down by Law” și „Bram Stoker’s Dracula”. În 1980, s-a căsătorit cu Kathleen Brennan, care a devenit colaboratoarea sa principală în majoritatea proiectelor muzicale.

J.J. Cale: arhitectul sunetului „Tulsa”

John Weldon Cale, cunoscut sub numele de J.J. Cale, a fost un cântăreț, compozitor și chitarist american, născut pe 5 decembrie 1938 în Oklahoma City. Este adesea creditat ca pionier al sunetului „Tulsa”, un amestec de blues, rockabilly, country și jazz. Cale a fost un artist retras, preferând să stea departe de lumina reflectoarelor, dar influența sa asupra muzicii rock este profundă. Piese precum „After Midnight” și „Cocaine” au devenit cunoscute la nivel mondial prin interpretările lui Eric Clapton, iar „Call Me the Breeze” a fost popularizată de Lynyrd Skynyrd. Stilul său relaxat și tehnica de chitară subtilă au influențat numeroși muzicieni, consolidându-i statutul de legendă a muzicii americane.

Fred Frith: Exploratorul sonor al avangardei

Jeremy Webster „Fred” Frith, născut pe 17 februarie 1949 în Heathfield, Sussex, Anglia, este un multi-instrumentist, compozitor și improvizator englez. Cunoscut în principal pentru abilitățile sale la chitară, Frith a fost membru fondator al grupului englez de avant-rock Henry Cow. De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroși muzicieni proeminenți, inclusiv Robert Wyatt, Brian Eno și John Zorn. Frith este recunoscut pentru abordarea sa inovatoare a muzicii, combinând elemente de rock, jazz și muzică experimentală pentru a crea compoziții unice și provocatoare.

https://www.youtube.com/watch?v=-Mz1trIryUQ&ab_channel=MusicAvant

Uite că vine și din Franța ceva special!

În 1983, Axel Bauer a cunoscut faima cu single-ul „Cargo”, o piesă inovatoare care a combinat influențe rock și new wave. Clipul alb-negru al piesei, regizat de Jean-Baptiste Mondino, a fost primul videoclip francez difuzat pe MTV, contribuind la succesul internațional al melodiei. „Cargo” s-a vândut în peste un milion de exemplare, obținând un disc de aur.

După acest succes inițial, Bauer a continuat să experimenteze muzical. În 1990, a lansat albumul „Sentinelles”, care include hitul „Éteins la lumière”, o piesă ce a consolidat reputația sa în scena rock franceză. De-a lungul anilor, a colaborat cu artiști precum Zazie, alături de care a înregistrat duetul „À ma place” în 2001, piesă care a devenit un alt succes major în cariera sa.

Cu o carieră ce se întinde pe mai multe decenii, Axel Bauer a vândut aproape trei milioane de discuri și a susținut peste 700 de concerte în Franța și Europa. Stilul său distinctiv și capacitatea de a se reinventa continuu l-au transformat într-o figură emblematică a muzicii franceze.

Mai găsim, că avem de unde!

Fiecare dintre acești artiști a contribuit semnificativ la diversitatea și evoluția muzicii contemporane, explorând noi teritorii sonore și influențând generații de muzicieni.

Și stați liniștiți, mai găsim!