Supraviețuitorii preistorici: cum au rezistat ”fosilele vii”

În vasta și diversificata lume a speciilor, unele creaturi par să fi găsit formula succesului evolutiv încă din primele lor zile pe Pământ. Exemplul celor care au rezistat eroziunii timpului, precum caracatița ferăstrău sau rechinul goblin, ne oferă o perspectivă fascinantă asupra forțelor naturii și a adaptabilității vieții. Și, fiți pe pace, tentația a fost mare, dar nu e vorba aici despre Ion Iliescu.

Mărturii ale trecutului în prezent

Aproximativ 99% dintre speciile care au trăit vreodată pe Terra au dispărut. Totuși, printre cele 7.7 milioane de specii de animale care există astăzi, majoritatea sunt încă prezente pentru că s-au adaptat schimbărilor climatice și ambientale ale planetei. Dar există câteva care au rămas neschimbate de-a lungul a zeci de milioane de ani, fără o necesitate aparentă de a-și modifica forma.

Fenomenul de „fosilă vie”

Rechinul goblin, cunoscut drept „fosilă vie”, și-a păstrat caracteristicile fizice nealterate timp de 118 milioane de ani. Acest fapt remarcabil ne arată că unele specii au reușit să-și mențină trăsăturile genetice intacte în ciuda schimbărilor dramatice ale mediului înconjurător. Spre deosebire de mamiferele care au evoluat rapid și vizibil, aceste creaturi marine par să fi atins un echilibru stabil între formă și funcție.

rechinul goblin

Adaptabilitate versus stabilitate

Profesorul Laurence Mueller, de la Universitatea din California Irvine, sugerează că mediul marin poate fi mai puțin volatil și mai stabil comparativ cu cel terestru, ceea ce a permis unor specii să rămână practic neschimbate. Cu toate acestea, schimbarea evolutivă poate avea loc cu o viteză uluitoare, mai ales la bacterii, care își pot modifica genele pentru a depăși provocări precum antibioticele. De exemplu, pe insula Daphne Major din Galapagos, pinzonii cu ciocuri mari au câștigat „loteria genetică” după o secetă majoră în 1977, arătând că și animalele pot suferi modificări rapide și notabile într-un timp scurt.

Păstrarea unui ”design corporal” de bază

Unul dintre motivele principale pentru care aceste animale au supraviețuit cu același plan corporal de bază este că sunt larg răspândite geografic. Chiar dacă un grup dintr-o parte a lumii dispare pentru că nu poate să se adapteze la un mediu schimbat, competitorii sau prădătorii, membrii săi înrudiți din alte părți ale globului pot continua să prospere. Această distribuție geografică extinsă le oferă o „plasă de siguranță” evolutivă.

Legea nespecializării

Mueller subliniază că animalele care nu sunt excesiv de specializate sunt mult mai puțin sensibile la schimbări și, prin urmare, mult mai puțin susceptibile de a dispărea. De exemplu, marsupialele și ornitorincul din Australia beneficiază de izolarea lor pe un continent îndepărtat, protejați fiind de competiția pentru hrană și de potențiali prădători.

Loteria genetică

Prin studiul acestor specii care au rezistat testului timpului, cercetătorii pot înțelege mai bine ce trăsături sunt cu adevărat avantajoase în lupta pentru supraviețuire. Deși unele specii par să fi câștigat „loteria genetică” din prima încercare, studiul lor continuu ne poate oferi indicii prețioase despre cum funcționează evoluția într-un spectru larg de medii și condiții. Astfel, poveștile acestor creaturi nu doar că ne fascinează, dar ne și educă în încercarea de a descifra misterul vieții pe Pământ.