Țara arde, CSM se piaptănă! „Călugăr sau magistrat?”, problema arzătoare a Consiliului

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a dezbătut zilele acestea o problemă existențială: un magistrat poate fi și călugăr sau preot? În urma unei analize detaliate, Consiliul a reușit să tranșeze spinoasa problemă…

CSM a emis un punct de vedere oficial în care stabilește că funcțiile de judecător și procuror sunt incompatibile cu apartenența la cinul monahal din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Decizia vine ca răspuns la o solicitare depusă de un auditor de justiție care a cerut clarificări privind posibilitatea exercitării simultane a funcției de magistrat și a vieții monahale.

Monahia poate fi o sursă de echilibru moral

După o analiză detaliată a reglementărilor canonice din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a dispozițiilor din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, CSM concluzionează că cele două calități sunt incompatibile. Potrivit Statutului BOR, monahii se supun unui regim strict de ascultare ierarhică, ceea ce implică o relație de subordonare față de autoritatea bisericească — un aspect considerat incompatibil cu independența necesară funcției de magistrat.

CSM subliniază că monahul nu este o simplă persoană credincioasă, ci una care trăiește într-o comunitate cu reguli stricte, cu obligații de ascultare, sărăcie voluntară și abținere de la activități lumești. Printre altele, monahii nu pot participa la procese civile fără aprobarea ierarhului și își pierd dreptul de proprietate asupra bunurilor personale odată cu intrarea în viața monahală.

CSM garantează exercitarea libertății religioase

Pe de altă parte, CSM face o distincție clară între calitatea de monah și exercitarea libertății religioase. Magistratul are dreptul să adere la o religie, să participe la slujbe sau să se roage, dar nu poate fi parte a unei structuri religioase care impune reguli stricte și o formă de conducere ierarhică. Așadar, interdicția nu vizează credința religioasă, ci o stare obiectivă de incompatibilitate profesională.