Tarifele lui Trump vor aduce concedieri în România: ce joburi sunt primele pe lista neagră

România are o economie fragilă, dar legată cu fire invizibile – și foarte subțiri – de marile motoare europene. Iar când acele motoare tușesc din cauza unei explozii comerciale provocate la Washington, Bucureștiul nu strănută. Bucureștiul cade cu tot cu joburi, exporturi și calcule de credit.

Când America strănută…

Decizia lui Donald Trump de a impune un val de tarife vamale devastatoare asupra Chinei, UE și altor parteneri internaționali nu e doar un gest de show electoral. E o redesenare brutală a economiei mondiale, făcută cu pixul unui politician pentru care consecințele se măsoară în aplauze și voturi, nu în concedieri și falimente.

14:53, 02.03.2025 • Internațional

Declanșarea unui război economic global: ce urmează după tarifele impuse de Trump

„2 aprilie 2025 va fi cunoscută drept Ziua Independenței Economice. Am impus tarife de 10% pentru toate importurile și mai mari pentru cei care abuzează de noi.”
– Donald Trump, într-o conferință pe steroizi naționaliști

Și așa începe efectul de domino.

România, prinsă între tarife și tăceri guvernamentale

În România, efectele directe sunt limitate – importurile din SUA reprezintă doar 2% din total, spune analistul Iancu Guda. Însă problema reală nu e în SUA, ci în Germania, Franța, Italia, Spania și UK, care reprezintă 70% din exporturile românești. Dacă acolo pică comenzile, aici pică liniile de producție.

„Nu avem motive de panică imediată. Dar, din semestrul al doilea al anului, putem vedea pierderi de locuri de muncă în domenii-cheie: IT, automotive, metalurgie și chiar industria medicală.”
– Iancu Guda

Adică exact sectoarele care adună salarii decente, contribuții serioase și speranța unei cariere pentru zeci de mii de români.

De la Galați la Iași: efectul real în economie

Guda mai spune că deja sunt semne de presiune. O companie importantă din Galați a intrat în pre-insolvență. Motivul? Nu mai poate face față prețurilor la oțel într-o piață distorsionată de tarife. Iar asta nu e o excepție – e un preview al viitorului apropiat, dacă nimeni nu mișcă un deget.

„Dacă partenerii noștri vest-europeni reduc comenzile, România suferă automat. Dobânzile vor crește, inflația se va adânci și vom plăti rate mai mari la bănci. De la 1.000 de lei la 1.150 de lei, ca să înțeleagă toată lumea.”
– Iancu Guda

Cine plătește prețul? Angajatul cu credit la bancă. Muncitorul din fabrică. Inginerul software din IT-ul auto. Tânărul care și-a făcut un viitor în industria medicală de export.

Trump visează la uzinele Americii, dar taie oxigenul celor din Europa

Creșterile tarifare nu vor aduce fabricile înapoi în SUA, spune același analist, și are dreptate. Costurile cu forța de muncă sunt triple în America față de China. Producția nu se mută pentru că o vrea Trump. Se mută doar dacă economia o cere.

„Trump tratează efectele, nu cauzele. Creșterea tarifelor nu rezolvă problema. Companiile nu se vor întoarce în America cu salariile de acolo. E o negociere agresivă, dar riscă să devină o cale sinucigașă.”
– Iancu Guda

Iar dacă America se sinucide economic, România moare de foame economică.

Guvernul român, absent. Iar piața va face ce știe: concedieri

În acest context tensionat, Guvernul României tace. Niciun plan B, niciun mecanism de protecție pentru angajații din industriile expuse. Nimeni nu avertizează că în trimestrul III sau IV din 2025 s-ar putea declanșa un val de restructurări. Statul e concentrat pe alegeri, sondaje și posturi călduțe. Între timp, economia reală intră în zona roșie, lent, dar sigur.

Ce ne așteaptă?

O perioadă de șoc economic lent, resimțit nu în breaking news-uri, ci în inboxul angajaților: „din păcate, poziția dvs. a fost desființată”. În facturile tot mai mari. În dobânzile ajustate. În lipsa comenzilor. În contractele care nu se mai semnează. În planurile de carieră puse pe hold.