UE: care sunt statele cu guvern interimar sau nefuncțional. Nici CE nu are președinte cu normă întreagă

Statele membre UE se chinuie să formeze guverne. Nici măcar CE nu are un președinte cu normă întreagă. Șapte țări din Uniunea Europeană (UE) nu dispun în prezent de guverne funcționale. Și cu Ursula von der Leyen acasă, în Hanovra, suferind de pneumonie „acută”, nici măcar Comisia Europeană nu are un președinte cu normă întreagă.

Având în vedere tot ceea ce se întâmplă în Europa și în întreaga lume — de la revenirea iminentă la putere a lui Donald Trump, la escapadele Rusiei în Țările Baltice, la preluarea iminentă a puterii de către extrema dreaptă în Austria — contextul politic prin care trec anumite țări din UE, nu putea fi mai rău, se spune într-o analiza făcută pentru Euractiv.fr.

Statele membre UE cu guvern interimar (foto Euractiv)

Luarea deciziilor în cadrul UE devine complicată 

Într-un context de vid de putere, va fi practic imposibil să se decidă, din simplul motiv că guvernele interimare nu sunt în măsură să-și angajeze țările în ceva important.

Abundența guvernelor absente și fragile, dacă persistă, ar putea face mult mai dificil pentru Europa să răspundă la astfel de provocări, erodând și mai mult poziția sa în lume.

În vreme ce Donald Trump solicită deja Europei să facă mai mult pentru a se proteja, și un summit crucial al NATO urmează să aibă loc la Haga, în iunie, liderii europeni doresc un front unit pentru a galvaniza sprijinul occidental pentru Ucraina.

În plus, UE se confruntă cu atacuri hibride din ce în ce mai agresive, cum ar fi tăierea cablurilor de alimentare subacvatice care deservesc Estonia – cel mai probabil realizată de Rusia.

Noua Comisie a preluat funcția la sfârșitul anului 2024 și va începe, în curând, să depună proiecte de legislație spre aprobare de către statele membre, inclusiv o reformă a legilor care reglementează returnarea migranților în situație neregulamentară, așteptată în martie.

Franța și Germania sunt scufundate într-o criză politică

Ambele țări sunt sub presiune puternică din partea extremei drepte.

În Franța, unde guvernele de coaliție sunt neobișnuite, Emmanuel Macron a numit recent al doilea prim-ministru de la alegerile legislative indecise din vara trecută. Primul guvern a durat doar trei luni.

Germania: Presiunea unei mișcări de extremă dreaptă în creștere

Deși Germania este mai obișnuită cu coalițiile, totuși este familiarizată cu mai multă stabilitate. Cu toate acestea, țara se îndreaptă spre alegeri anticipate din 23 februarie, după retragerea coaliției tripartite a Partidului Liberal Democrat (FDP), care susținuse totuși majoritatea guvernelor germane formate de la crearea partidului în 1948.

Cu toate acestea, centrul politic este sub presiunea unei mișcări de extremă dreaptă în creștere, Alternativa pentru Germania (AfD).

Această presiune a forțat Uniunea Creștin Democrată (CDU) de dreapta a Angelei Merkel să formeze o mare coaliție cu fostul său rival, Partidul Social Democrat (SPD), în 2013 și 2018. Actualul lider al opoziției și șef al listei CDU, Friedrich Merz, ar putea fi confruntat cu o alegere similară după alegeri.

Spre deosebire de Mitingul Național al lui Marine Le Pen, AfD a început ca un partid conservator relativ moderat. S-a separat de CDU pentru a se opune euro ca monedă unică. Dar în deceniul de după, AfD a devenit din ce în ce mai extremistă și populistă, iar acum face campanie pe o platformă similară cu omologul său francez.

Negocierile de coaliție eșuate în Austria

La rândul ei, Austria s-a chinuit să formeze un guvern de la alegerile generale din septembrie. Discuțiile de coaliție s-au întrerupt vineri (3 ianuarie) după retragerea partidului liberal NEOS, din cauza unui impas legat de reducerile bugetare și reforma pensiilor.

Cancelarul conservator Karl Nehammer a demisionat sâmbătă (4 ianuarie), deschizând calea pentru ca Partidul Libertății (FPÖ) de extremă dreapta să formeze un guvern pentru prima dată în istoria sa.

Ca peste tot, principalele partide tradiționale din Austria – Partidul Popular Austriac de centru-dreapta (ÖVP) și Partidul Social Democrat de centru-stânga (SPÖ) – au fost subminate de ascensiunea Partidului Libertății (FPÖ) de extremă dreapta.

Cu toate acestea, spre deosebire de partidele de extremă dreaptă din Germania și Franța, FPÖ a fost deja un partener minor în mai multe guverne de coaliție – întrebarea este acum dacă poate conduce.

Bulgaria se îndreaptă către al optulea număr de alegeri parlamentare în patru ani

Bulgaria a avut șapte alegeri în patru ani și ar putea avea al optulea după ce negocierile de coaliție au eșuat în weekend.

Potrivit partidului conservator GERB, care a încheiat negocierile, acestea au eșuat deoarece partidul Continuăm schimbarea — Bulgaria Democrată (PP — DB) a refuzat să accepte un guvern condus de membrul GERB Rosen Zhelyazkov. Ambele partide sunt afiliate Partidului Popular European de centru-dreapta.

Dar o mare parte din tulburările recente de la Sofia se referă la un alt politician, Delyan Peevski, care este sancționat din partea Statelor Unite și Marii Britanii pentru corupție.

De ceva vreme, Delyan Peevski blochează un acord de coaliție între GERB și PP-DB, deși nu este membru al niciunui partid. PP-DB a insistat ca GERB să accepte un cordon santé împotriva sa, ceea ce liderul GERB Boyko Borissov a fost reticent să facă până acum.

Fostul om de afaceri conduce partidul Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS), care reprezintă minoritatea turcă a țării. El a preluat controlul DPS de la fostul său lider Ahmed Dogan, care a fondat apoi un nou partid.

Cazul complicat al Belgiei

Nu toate statele fără guvern sunt neapărat în criză. În anumite țări, în special în Belgia, este normal ca alegerile să nu aibă ca rezultat guverne evidente.

Discuțiile de coaliție au fost în curs de la alegerile din 9 iunie. Deși prezicerea rezultatului acestor discuții este un joc prostesc, cel mai probabil rezultatul este o coaliție „Arizona” – numită după culorile drapelului statului american – formată din cinci partide: trei flamand și două francofone, inclusiv liberali și conservatori, precum și un partid social-democrat de centru-stânga.

Belgia are și un mare partid de extremă dreaptă, Vlaams Belang. Dar extrema dreaptă nu este motivul pentru care Belgia este unul dintre statele europene fără guvern. Federalismul belgian este atât de complex și partidele sale atât de fragmentate încât ar fi dificil să se formeze coaliții naționale, chiar dacă extrema dreaptă nu ar exista.

Chiar și în Irlanda a avut loc o schimbare politică ciudată pentru UE

După alegerile legislative din 29 noiembrie, calea către un guvern de coaliție stabil este relativ clară în Irlanda. Noul guvern se va asemăna cu cel precedent, dar cu un al treilea partener diferit – probabil un grup de independenți – și ar trebui să prindă contur în săptămânile următoare.

Politica de aici rămâne liniștitoare și banală, chiar dacă nordul insulei este plin de disensiuni.

Cu toate acestea, chiar și în Irlanda, în ultimul deceniu a avut loc o schimbare politică ciudată. Până de curând, Irlanda alegea guverne conduse de unul dintre cele două partide principale de centru-dreapta, Fine Gael sau Fianna Fáil, celălalt conducând opoziția.

Dar din 2016 au lucrat împreună: mai întâi cu un acord de încredere și aprovizionare prin care Fianna Fáil a susținut un guvern minoritar Fine Gael, iar apoi într-o coaliție oficială în perioada 2020-2024.

Între timp, naționalistul de stânga Sinn Féin, considerat cândva un paria datorită legăturilor sale cu Armata Republicană Irlandeză (IRA), a devenit al doilea partid ca mărime din parlamentul național – sau Dáil în irlandeză –, după Fianna Fáil. și înaintea lui Fine Gael.

Haos în cursa prezidențială a României

O țară UE fără aproape niciun guvern de menționat este România. Deși țara a format rapid un guvern minoritar după alegerile parlamentare din decembrie, alegerile prezidențiale în două tururi s-au transformat în haos.

Curtea Constituțională a țării a anulat alegerile după primul tur, temându-se că candidatul pro-rus Călin Georgescu, care a venit pe primul loc, ar fi încălcat regulile electorale și ar fi compromis corectitudinea votului.

Întregul proces va fi reluat acum, începând cu o examinare a valabilității tuturor cererilor, inclusiv a lui Călin Georgescu.

SURSĂ: Euractiv.fr