Tarom-ul, pilotat politic și corporativ, pas cu pas, în hangarul falimentului

Anunțul potrivit căruia compania Tarom nu va mai avea curse spre Londra, după ce ar fi vândut, pe 14 august 2024, sloturile de pe aeroportul Heathrow către Qatar Airways, la valoarea necunoscută, readuce în atenție jefuirea sistematică a acestei companii simbol al României după 1989, dar mai ales în ultimii 20 de ani.

După ce, în ultimii doi ani, Tarom a anulat curse spre Viena, Munchen și Barcelona, renunțarea la cele 14 sloturi săptămânale de pe Aeroportul Heathrow, care permiteau șapte curse dus-întors București-Londra, este bomboana de pe coliva Tarom pusă de Ministerul Transporturilor, condus acum de Sorin Grindeanu. Practic, de vreo 20 de ani, adică din 2005, pe la conducerea Ministerului Transporturilor s-au perindat, atenție, 20 de miniștri, dintre care doi au avut două mandate-Radu Berceanu și Răzvan Cuc, ceea ce înseamnă că s-au schimbat mai ceva decât cămășile. Toți au promis că o să redreseze compania și o să o aducă pe profit. Dar totul a fost doar o gargară politică ieftină.

An de an, Tarom s-a înglodat în datorii, pierderile au crescut, s-au pierdut rute extrem de rentabile, flota a îmbătrânit şi nimeni n-a pus în aplicare un plan de management realist şi bine fundamentat prin care să redreseze compania. În schimb, toți miniştrii care s-au plimbat prin Palatul CFR au avut grijă să-şi impună în bordul administrativ al companiei, dar şi chiar în cel executiv, secretarele, consilierii personali şi pilele politice. Mai mult, prin 2013, ambasadorii Belgiei, Olandei şi Franţei acreditaţi la Bucureşti cereau ministrului Transporturilor de la acea vreme, Ramona Mănescu, ca belgianul Christian Heinzmann să fie menţinut în fruntea companiei Tarom pentru vreo 14.000 de euro pe lună. Astfel, sub pretextul implementării unui management corporativ provizoriu, Tarom a ajuns să fie condus de directori cu delegație, adică imputerniciți la comandă pentru patru luni, după care li s-a mai prelungit cu încă două luni, și tot așa de un an de zile. Același scenariu al provizoratului s-a repetat și la membri din consiliile de administrație.

Practic, directorii și administratorii de la Tarom, recomandați ca-n „Brigada Diverse„ de „vocea și talentul meu”, au fost schimbați mai ceva decât ciorapii. Totodată, tot de vreo 20 de ani, zi de zi, lună de lună, în Palatul CFR rulează și pentru Tarom scene din „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale, unde rolul lui Trahanache este jucat perfect de către fiecare din cei 20 de miniștri ai Transporturilor. Adică, „Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai puţintică răbdare…”.  Și ani de zile, miniștrii Transporturilor au tot avut răbdare cu Tarom-ul. Cum așa ? Foarte simplu. Datorită amatorismului managerial, dar și a incompentenței, s-a ajuns ca Tarom-ul să fie condus de directori cu delegație, fără vreo legătură cu activitatea companiei, adică imputerniciți la comandă pentru patru luni, după care li s-a mai prelungit cu încă două luni, și tot așa de un an de zile. Același scenariu al provizoratului s-a repetat și la membrii din Consiliul de Administrație, până în urmă cu vreo lună, când, în sfârșit, s-au bătut în cuie, pentru patru ani, cei șapte membri care n-au nicio legătură cu Tarom-ul, ci doar cu remunerația lunară brută de 12.500 de lei.

Practic, în ultimii 20 de ani, Tarom-ul a fost pentru cei 20 de miniștri ai Transporturilor precum a fost Tel Drum pentru Liviu Dragnea, adică o vacă de muls a politicienilor. Iar acum, Tarom-ul, avându-l la manşă pe matematicianul Sorin Grindeanu, a decolat în trombă către hangarul falimentului. Dar aşa se întâmplă când laşi biciul pe mâna maimuţelor! Şi, de-a lungul timpului, la conducerea Ministerului Transporturilor şi a companiei Tarom au fost și mai sunt mult mai multe maimuţe decât în Asia, Africa şi America de Sud! Ca atare, cum vrei să te iei la întrecere cu vulturii, când tu zbori pe curcani!