„Te binecuvântez, iubită Românie”: Alteța Sa Regina Maria, 146 de ani de la naștere (VIDEO)

Astăzi se împlinesc 146 de ani de la naşterea Reginei Maria. Cea care avea să devină, în 1914, Regina României, Maria Alexandra Victoria, principesă de Marea Britanie şi Irlanda, s-a născut în 1875, în Eastwell-Park, tatăl fiind Alfred, duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama, ducesa Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Greu de cuprins personalitatea celei nemuritor numită Regina Tuturor Românilor, într-un moment, nici măcar într-o viață! În aceste vremuri de grea opintire a tot ceea ce înseamnă sentimente înalte, onoare, patriotism devine chiar greu de crezut că EA a existat cu adevărat în istoria României. Sinceritatea, claritatea şi profunzimea unei asemenea personalități sunt unice. Nu există ofrandă care ar putea fi așternută la picioarele unei Regine, Regina României. Dacă nu ar fi de prisos, cuvintele ar fi interminabile. Tocmai de aceea crâmpeie din viața ei vă oferim, pentru a nu vă pune la încercare răbdarea prea prinsă cu zorii industriei 4.0 și oda supertehnologiei…

O nestemată de care țara avea nevoie

Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburgh (1844–1900) și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853-1920). La 10 ianuarie 1893 s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand. A fost Regina României între anii 1914 şi 1927. A venit în ţara ei de adopţie în 1893, iar calităţile remarcabile au transformat-o repede într-o figură publică inconfundabilă. Ea era nestemata de care țara avea nevoie. La venirea ei ţară, George Coşbuc îi închina o poezie în care îi ura să devină un „al doilea soare” pentru România.

Inteligentă, de o frumuseţe excepţională, plină de curaj şi de determinare, viitoarea regină participă de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de numeroase acte de binefacere. Maria devine Regină în 1914, iar Primul Război Mondial o transformă în erou naţional: participă activ pe front, încurajează răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Maria sfârşeşte prin a fi supranumită „Mama Regina”, „Mama răniţilor” şi „Regina-soldat”. Printre multe altele, a fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care i-a purtat numele şi a cărui uniformă a îmbrăcat-o, fiind şi o iscusită călăreaţă. A înfiinţat organizaţia „Regina Maria”, care a dezvoltat o reţea de spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă. Nu numai că nu s-a temut, dar a privit apropierea de poporul său ca pe un privilegiu.

S-a vorbit foarte mult, de-a lungul timpului, despre talentul Reginei Maria în politica externă, care nu a însemnat însă numai reprezentarea ţării, ci şi încercarea consolidării statutului de putere regională al României. Farmecul şi distincţia înnăscute au transformat-o pe regină într-o stea mondială. Prin celebritatea ei, Regina Maria a făcut cunoscută România în întreaga lume. La fel de mult s-a vorbit, potrivit unora dintre documentele vremii, despre faptul că Ferdinand nu era prea mulțumit de faptul că ea îl punea în umbră…Și că tocmai de aceea a „exilat-o” la Balcic, locul din care Regina Maria a făcut, după cum bine știți, un loc de poveste. După moartea lui Ferdinand I, în 1927, Maria a României îşi consacră toată energia bunului mers al ţării, sub domnia nepotului său, Regele-copil Mihai. Alături de Principesa-mamă Elena, ea îl însoţeşte pe noul rege în toate împrejurările, ocrotind copilăria celui chemat prea devreme să ia locul bunicului.
Regina Maria s-a îmbolnăvit în 1936. A plecat la tratament în străinătate, dar era prea târziu. A murit la Sinaia, la 18 iulie 1938, în vârstă de 62 de ani, după o suferinţă teribilă.

„Serbez pentru a doua oară ziua de naştere în timp de război”

Să facem un pic de arc peste timp înapoi de la momentul morții Alteței Sale. Iată cum Utima romantică – aşa cum era supranumită Regina Maria – își aminteşte în memoriile sale, „Povestea vieţii mele” (operă de referință a Reginei, oglindă a vieții ei și totodată a României acelor vremuri), despre aniversarea zilei sale de naştere din 29 octombrie 1917, de exemplu: „A 42-a aniversare a mea. Serbez pentru a doua oară ziua de naştere în timp de război. Sunt astăzi o pribeagă, departe de căminul meu, dar nu încă de ţara noastră, slavă Domnului! Poate că va veni şi aşa ceva, dar trebuie să-mi ţin fruntea sus oricare ar fi soarta. Soarta noastră în clipa de faţă e aspră şi primejdioasă (…). Azi m-am sculat pentru dejun, m-am îmbrăcat în alb şi-am primit felicitările tuturor, mari şi mici, şi nu am vorbit nimănui de ceea ce era în sufletul meu. Dacă aş fi plâns, ar fi fost un dezastru, căci ştiu că atunci toate m-ar fi făcut să plâng; era mai bine să mă prefac că nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte… Darurile ce-am primit erau cam ciudate. Ileana mi-a adus patru boboci de raţă şi copiii mei cei mari mi-au dat un porc enorm!

Toate astea pentru cantinele mele de prin sate. Nando mi-a dat bani să împart la săraci; şi alţii mi-au adus tot parale: colonelul Rosetti, Miss Woodfield, Miss Milne, Marioara Ventura, aceasta din urmă mi-a dat 7.090 de franci, pe care îi câştigase la teatru. Şi toate bietele flori ce se aflau în Iaşi mi-au fost aduse, flori aşa de anemice, aşa de triste, ultimele flori ale anului. S-au servit mâncăruri foarte bune, din care n-am gustat decât cu mare socoteală. Prinţul Stirbey, ca şef al casei noastre, rosti o cuvântare cât se poate de potrivită, în care pomeni de întâmplările trecute, ceea ce făcu să-mi curgă lacrimile, care toată vremea fuseseră atât de aproape de ochii mei”.

Moment de referință: Cum a fost întâmpinată Regina Maria în Statele Unite ale Americii

După cum spuneam, nu se pot alege acele momente „cele mai” din viața acestei Regine unice. Dar, în ceea ce privește unul anume, alegerea este de la sine înțeleasă. La 12 iunie 1926, regina nota în însemnarile sale zilnice, după o convorbire cu Maiestatea Sa, că “planul cu America prinde realmente contur”. Astfel, Regina Maria se va afla pe continentul american în perioada 18 octombrie-24 noiembrie 1926. Un moment cu adevărat istoric. Și pentru ea și pentru țară.

S-a îmbarcat pe 12 octombrie pe „metropola plutitoare“ Leviathan, în direcţia New York, fiind însoţită, printre alţii, de doi dintre copiii ei – Principesa Ileana şi Principele Nicolae. A fost întâmpinată extraordinar pe tărâm american, iar imaginile epocii vorbesc de la sine. Regina şi-a notat impresiile în jurnalul riguros ţinut în timpul vizitei: „Maria! Maria! Îmi auzeam numele strigat de mii de voci şi, după obiceiul american, de la geamuri se aruncau lungi ghirlande de hârtie şi tot felul de alte bucăţele de hârtie, de la miile de geamuri ale fantasticelor clădiri, până când tot aerul se umpluse de fâlfâiri albe, ca de milioane de păsări mari şi mici“. „Pentru a scăpa de reporteri e la fel de greu ca şi cum ar trebui să scapi de ţânţari într-o mlaştină“, mai nota Regina în jurnal.

Potrivit volumului „Regina Maria şi America“, redactat de istoricul Adrian-Silvan Ionescu, pe parcursul voiajului şi chiar şi după aceea, suveranei i s-a spus în multe feluri. „Regina radioasă“, a numit-o o monografistă americană, americanii simpli i s-au adresat asemenea unei prietene vechi şi dragi, şi mult, mult mai târziu, în 1994, Gene Smith a făcut o analiză a vizitei concluzionând: „În nebunia anilor ’20, regina Maria a fost, pentru ­scurtă vreme, cea mai populară femeie din ţară“. Indienii Sioux din Mandan, Dakota de Nord, i-au spus suveranei „Winyan Kipanpi Win“ („Femeia pe care o chemi“) şi i-au făcut onoarea de a-i dărui o coroană din pene de vultur. Câteva zile mai târziu, altă cunună din pene şi alte denumiri onorifice din partea indienilor Blackfoot din statul Montana: regina e „Morning Star“ („Luceafărul de ziuă“), Ileana e „Pretty Dove“ („Hulub frumos“), iar Nicolae – „Mountain Chief“ („Şeful munte“). După cum exclamaseră unii istorici ai vremii, „asta da vizită a unui monarh!”.

Epilog

La 18 iulie 1938, toate drapelele româneşti erau coborâte în bernă. Familia regală anunţase că Regina Maria a murit. Românii au plâns-o mult timp şi amarnic pe Regina Maria.

„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele.Frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită”....Aceste rânduri le așternea Regina Maria în testamentul său “scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933”.