Tezaurul spiritual al României. Mormântul daco-romanului „Innocens”, cel mai vechi creștin cunoscut pe teritoriul țării

În ultimele săptămâni s-a discutat mult despre tezaurul național, despre cum ar trebui să fie făcute cunoscute în muzeele din lume și în același timp protejate artefactele din aur care compun acest tezaur, dar există în tezaurul național și piese cu o foarte mare valoare spirituală, cum este unul din vestigiile descoperite într-un mormânt din necropola de lângă „Castrul Roman” de la Bărboși – Tirighina, o fibulă din aur, de numai 21 de grame, pe care este inscripționat cuvântul „Innocens”, numele primului daco- roman creștin descoperit până acum.

Vestigiile romane de la „Castrul Roman” de la Bărboși – Tirighina, vestigii ale unei așezări romane care se afla la confluența Siretului cu Dunărea, au fost cercetate arheologic de istoricul Vasile Pârvan în 1919, dar o campanie temeinică de săpături arheologice s-a făcut în anii 70, când în contextul extinderii Galațiului excavatoarele au scos la iveală multe vestigii, de la sarcofage și castellum-uri cu amfore la morminte ale primilor creștini.

Cercetările arheologice efectuate în perioada 1966-1979 în „Necropola Romană” de lângă „Castrul” de la Bărboşi de arheologii de la Muzeul de Istorie din Galaţi şi de la Institutul de Istorie şi Arheologie „A D Xenopol“ din Iaşi, conduşi de istoricii Ion T Dragomir şi Mihalache Brudiu, au scos la lumină numeroase mărturii ale civilizaţiei din secolele I – IV după Hristos, dar în primul rând dovezi concrete ale trecerii la creștinism a celor care au format poporul român.

06:26, 13.02.2025 • POLITICĂ

Titlurile de stat Tezaur și Fidelis: Investiția sigură recomandată de Ministerul Finanțelor

11:35, 01.02.2025 • Cultură

Iahtul regal „Luceafărul”, din categoria „Tezaur” a Patrimoniului Național, vândut și „exportat” în timpul guvernării lui Adrian Năstase

În situl arheologic de la Bărboși-Tirighina se află vestigiile unei așezări romane din sec II-III după Hristos formată pe ruinele unei dave dacice din secolul IV înainte de Hristos. Ansambul e format dintr-un „Castru Roman”, un „Cavou Roman”, mai multe sarcofage, două Castellum-uri din pământ în care erau depozitate amfore, „Valul Roman” – o fortificație cu lungimea de peste 20 km și o „Necropolă Romană”, de 10 ha, care demonstrează trecerea populației daco-romane la creștinism, prin existența unor morminte de incinerație – de ritual roman, la care în timp s-au adăugat morminte de înhumație, de ritual creștin.

În acea perioadă, creștinii erau pedepsiți la Roma și cei mai mulți s-au refugiat la marginea Imperiului, unde au propovăduit religia creștină și astfel mulți dintre daco-romanii din așezarea de la Bărboși – Tirighina au trecut la creștinism. Această evoluție e demonstrată de unele din vestigiile descoperite în „Necropola Romană”, mai multe cruciulițe de sidef și un fragment dintr-o amforă inscripționat cu cuvântul „Hrisma”, o monogramă a numelui lui Isus Hristos.

Dar cea mai importantă descoperire din rezervația arheologică de la Bărboși – Tirighina este mormântul lui „Innocens”, singurul daco – roman creștin descoperit până acum în România.

Valoarea acestui vestigiu pentru spiritualitatea românească este reliefată în volumul „Innocens, cel mai vechi creștin cunoscut pe teritoriul României – pledoarie pentru reconsiderarea unei importante mărturii paleocreștine românești”, apărut la editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos cu binecuvântarea arhiepiscopului ÎPS Casian.

Mormântul lui „Innocens”, unul dintre primii daco-romani care au devenit creștini

Dovada trecerii la creștinism a daco-romanilor din așezarea de la confluența Siretului cu Dunărea, în perioada domniei Împăratului Claudius al II-lea Goticul (268 – 270), predecesorul Împăratului Aurelian, care a retras armata romană din Dacia, este mormântul lui „Innocens”, descoperit în necropola de lângă „Castrul Roman”.

Profesorul universitar Mihalache Brudiu, arheolog la Muzeul de Istorie din Galați, și profesorul Ioan T Dragomir, de la Institutul de Istorie şi Arheologie „A D Xenopol“ din Iași, au condus săpăturile arheologice în cadrul cărora a fost descoperit mormântul lui „Innocens”.

„În zona situată la vest de Castrul Roman, în 1966 – 1967, pe versant, a fost realizată o săpătură arheologică și s-a constatat că acolo există mărturii neașteptate. Una dintre aceste descoperiri este legată de un mormânt de înhumație, deci de ritual creștin. A fost rezervat pământul în care se găsea scheletul respectiv. Inventarul descoperit dă importanță deosebită acestui mormânt.

Trebuie să se rețină un adevăr, despre romani în special, despre mormintele romane, mai ales când acestea erau de înhumație. Trebuie să știți că într-o perioadă mai timpurie au prevalat mormintele de incinerație, de rit roman și ulterior, în secolele III – IV, a apărut ritul de inhumație, care era un ritual specific religiei creștine.

Prin urmare, putem vorbi de faptul acesta, că prin secolele III – IV, mai ales în secolul III, când nu era legalizată religia creștină, totuși s-au putut răspândi o serie din practicile acestei religii, încât a prevalat ritualul înhumării creștine”, ne-a declarat regretatul profesor Mihalache Brudiu în cadrul unui interviu.

Potrivit profesorului Brudiu, artefactele găsite în mormânt dar și mai multe detalii ale ritualului înmormântării au clarificat identitatea defunctului: un dac care trecuse la civilizația și cultura romană, dar și la creștinism:

„Orientarea mormântului era est – vest. Apoi, mâinile erau poziționate pe piept. În mormânt erau o serie de obiecte, cum ar fi un opaiț roman, o cățuie dacică, tot cu funcție de opaiț, un cuțit, catarame de la încălțăminte și trei amfore, pentru uleiul de măsline pe care trebuia să îl folosească pe lumea cealaltă, pentru iluminat. Mai erau trei monede, una pe umăr, alta pe stern și o a treia monedă în gură.

Cu aceste elemente, dacă le analizăm pe fiecare în parte, putem descifra o serie de atribute specifice celui care era înmormântat. Prin prezența cățuiei dacice, care arată că el sau rudelele lui au respectat o tradiție mai veche, el era un dac. Celelalte piese din inventarul mormântului sunt de factură romană, iar asta înseamnă că el a suportat acest proces al romanizării, al integrării lui în civilizația și cultura romană.

De aici putem să îl și legitimăm din punct de vedere al originii etnice. Era un dac, romanizat. Prin monedele care s-au găsit, cele trei monde erau din perioada Împăratului Claudius al II-lea Goticul, predecesorul Împăratului Aurelian, putem stabili momentul înmormântării în perioada între anii 268 și 270, în care  Împăratul Claudius al II-lea a condus Imperiul Roman.

Dar acest dac romanizat avea și un obiect care strălucea a 24 de carate, o fibulă de aur, pe a cărei corp era înscris un cuvânt <<Innocens>>, care ar însemna <<Nevinovatul >>, acesta fiind un concept folosit în mediul religiei creștine, al spiritualității creștine”,

a mai precizat profesorul Mihalache Brudiu.

Prin anii 90 s-a lucrat la „design”. Osemintele lui „Innocens” au fost scoase din mormânt și așezate pe zgură de furnal

Arheologii au ridicat mormântul lui „Innocens” cu tot cu pământul din jurul osemintelor pentru a păstra intacte vestigiile. A fost destul de complicat să se facă săpătura arheologică și pe sub mormânt, pentru ca acesta să fie inclus într-o casetă, astfel încât să fie prelat și dus la muzeu întregul ansamblu arheologic.

Dar, potrivit profesorului Brudiu, după 1990, s-a găsit cineva care s-a gândit să lucreze la „design”, care a scos osemintele din pământul din mormânt și le-a așezat pe un strat de zgură de furnal:

„Noi l-am adus la muzeu cu tot cu pământ și ulterior, în 1996, acest complex al mormântului a fost demontat și osemintele au fost așezate pe un strat de zgură, într-o vitrină de sticlă. S-a distrus tocmai ceea ce înseamnă pentru un document, pentru un vestigiu istoric, autenticitatea. Valoarea unui vestigiu constă în autenticitatea lui”.

Dar chiar și în aceste condiții, osemintele lui „Innocens” și artefactele descoperite în mormântul său, care au fost fotografiate și prezentate în mai multe lucrări științifice, dar și celelalte vestigii descoperite în cele 97 de morminte din „Necropola Romană” dovedesc trecerea la creștinism a daco-romanilor din așezarea romană de la confluența Siretului cu Dunărea și demonstrează trecerea la creștinism a celor care au format poporul român.