Odiseea Tezaurului României de la Moscova, povestită pe înțelesul occidentalilor

Publicația Politico a prezentat în această dimineață un material dedicat ”Tezaurului de aur al Băncii Naționale a României care a fost trimis la Moscova”.

Istoria zbuciumată a evacuării tezaurului Băncii Naționale a României la Moscova a început în timpul Primului Război Mondial. România a intrat în război în august 1916, alăturându-se ‘antantei’ compusă din Franța, Regatul Unit și Rusia. După victoriile inițiale, situația României a devenit tot mai dificilă, luptând un război pe două fronturi împotriva puterilor centrale: cu Germania și Austro-Ungaria în nord-vest și cu Germania, Bulgaria și Imperiul Otoman în sud, de-a lungul Dunării. Astfel, în decembrie 1916, armata română a fost nevoită să se retragă în Moldova și să cedeze două treimi din teritoriul țării, inclusiv Bucureștiul, capitala sa. Toate instituțiile centrale – casa regală a României, parlamentul, guvernul, Banca Națională a României – s-au relocat la Iași, în estul României. Riscul ca întreaga țară să fie ocupată de armatele puterilor centrale a determinat guvernul României să trimită tezaurul Băncii Naționale a României la Moscova. Decizia a ținut cont de faptul că Rusia era singurul aliat cu care România împărțea o frontieră comună și că familia regală a României avea legături strânse cu familia imperială a Rusiei: Regina Maria a României era verișoara primară a Țarului Nicolae al II-lea (Maria Alexandrovna, mama reginei, și Alexandru al III-lea, tatăl țarului, erau frate și soră), scrie Politico.

Rezerva de aur a Băncii Naționale a României, însumând 91,5 tone de aur fin (în monede și lingouri), bijuteriile Reginei Maria și valori istorice și culturale importante au fost transportate în Rusia în două etape, în decembrie 1916 și în august 1917. Reprezentanți ai guvernelor român și rus au semnat protocoale în care se specifica clar că aurul aparținea Băncii Naționale a României, că era transportat la Moscova pentru păstrare în condiții de siguranță și că era garantat de Guvernul Imperial Rus în ceea ce privește securitatea transportului, depozitării și returnării în România. După ce expedierea a ajuns la Moscova, reprezentanții Băncii Naționale a României și ai Băncii de Stat a Rusiei (filiala din Moscova) au efectuat un inventar complet al aurului, care a fost semnat și ștampilat de ambele părți. Când bolșevicii au preluat puterea în octombrie 1917, reprezentantul diplomatic al României a fost arestat, iar tezaurul Băncii Naționale a României și valorile culturale și istorice ale României transferate la Moscova au fost confiscate. Cu această ocazie, V.I. Lenin a declarat că „fondul de aur al României păstrat la Moscova este intangibil pentru oligarhia românească” și că el își asumă „responsabilitatea completă pentru păstrarea fondului și returnarea acestuia poporului român” (Viorica Moisuc, coordonator, Tezaurul României la Moscova. Documente, București, 1993).

În anii care au urmat sfârșitului Primului Război Mondial, au avut loc mai multe încercări de negociere pentru recuperarea valorilor românești confiscate de guvernul bolșevic. Această problemă a fost adusă în discuție și la Conferința de la Genova (1922), care își propunea, printre altele, stabilirea unei abordări comune a națiunilor europene față de noul regim bolșevic din Rusia. Conferința a hotărât că guvernul rus trebuia să restituie toate valorile depozitate la Moscova guvernului român, însă aceasta nu a dus la niciun rezultat tangibil. În timpul restabilirii legăturilor diplomatice dintre URSS și Regatul României, în 1935, autoritățile sovietice au returnat o selecție din comorile culturale și materialele arhivistice evacuate în Rusia în 1917, dar niciun gram din rezerva de aur a Băncii Naționale a României. După instaurarea regimului comunist în România, sovieticii au returnat în 1956 cea mai mare parte a comorilor culturale, dar, din nou, niciun gram din tezaurul de aur al Băncii Naționale a României nu a fost returnat. Astfel, în timp ce guvernul sovietic a repatriat o parte din valorile istorice și culturale ale României, tezaurul de aur al Băncii Naționale a României nu a fost niciodată recuperat și a rămas un subiect permanent pe agenda discuțiilor bilaterale româno-sovietice și româno-ruse.

Toate protocoalele originale încheiate când Banca Națională a României și-a trimis rezerva de aur la Moscova sunt păstrate în condiții de siguranță până în prezent la sediul Băncii Naționale a României. Dosarul care conține aceste documente a fost transferat de la un guvernator la altul timp de peste 100 de ani, ca dovadă a dreptului pe care Banca Națională a României îl are asupra Băncii de Stat a Rusiei. Autenticitatea acestor documente a fost recunoscută și de experții ruși din cadrul Comisiei româno-ruse pentru studiul problemelor ce derivă din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema tezaurului Băncii Naționale a României depozitat la Moscova în timpul Primului Război Mondial, instituită pe baza Declarației comune a miniștrilor de externe român și rus (2003).

Conștientă de faptul că problema rezervei sale de aur confiscată de ruși nu este cunoscută la nivel internațional, Consiliul Băncii Naționale a României a decis să susțină inițiativa de a aduce această problemă în atenția Parlamentului European. În acest scop, stau lucrările semnate de Cristian Păunescu, Tezaurul Băncii Naționale a României dus la Moscova și niciodată returnat, și de Ilie Schipor, Tezaurul României și destinul său. Argumente din arhivele rusești, au fost traduse în limba engleză și distribuite fiecărui membru al Parlamentului European. Mai mult, pe 5 martie 2024, a fost deschisă expoziția „Tezaurul de aur al Băncii Naționale a României trimis la Moscova și niciodată returnat — o pretenție mai veche de un secol”, prezentând odiseea aurului băncii centrale, la Parlamentul European. Documentele expuse atestă fără îndoială că „Tezaurul BNR trimis la Moscova, depus într-o țară aliată, împreună cu toate documentele relevante, în baza unui acord internațional, recunoscut și validat de istorie, reprezintă un caz singular în care rezerva de aur monetar este încredințată cu toate documentele oficiale și garanțiile de depozit conform cărora ar fi returnată oricând la cererea proprietarului, doar ca depozitarul să nu își respecte apoi aceste obligații, asumate conform tuturor normelor și obiceiurilor internaționale” (Mugur Isărescu, guvernator, Banca Națională a României).