Transparență cu forța: bătălia pentru afișarea profitului în magazine – unde se află consumatorul?

Legea care obligă comercianții să-și declare adaosul comercial a aprins fitilul: între dreptul consumatorului și frica de cartel. Pe scena economică românească se joacă în aceste zile un spectacol tensionat, cu accente dramatice, tehnice și – inevitabil – politice. În centrul disputei: o inițiativă legislativă care prevede obligativitatea ca toți comercianții să afișeze clar, pe eticheta de produs, marja de adaos comercial. Aparent, un gest de transparență. În realitate, un conflict aprins între două tabere care își apără cu înverșunare interesele.

Pe scurt: dacă legea trece, atunci pe lângă prețul final, consumatorul va putea citi negru pe alb cât din preț reprezintă profitul magazinului. Cât e pentru pâine, cât pentru ulei, cât pentru hârtia igienică. Sună bine, nu?

Ce știm oficial:

• Proiectul de lege este depus în Parlamentul României și se află în fază de analiză, urmând parcursul legislativ obișnuit (comisii, avize, voturi).
• Inițiativa vine din partea mai multor parlamentari ai PSD și PNL, potrivit informațiilor publicate de Digi24.
• Scopul declarat al legii este de a spori transparența în comerț, prin afișarea clară, pe eticheta de produs, a marjei de adaos comercial practicate de comerciant.

Mai știm și că:

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a propus un ordin prin care toți operatorii economici din România ar fi obligați să afișeze, lângă prețul produselor, și adaosul comercial practicat.

Detalii ale ordinului:

Conform proiectului, comercianții ar trebui să informeze consumatorii despre adaosul comercial aplicat, afișând această informație în imediata vecinătate a prețului produsului, utilizând aceleași caractere de font, culoare și mărime.

Retragerea temporară:

La scurt timp după lansare, ordinul a fost retras temporar pentru „îndreptare eroare materială”, urmând să fie republicat după efectuarea corecțiilor necesare.

Reacții din partea retailerilor:

Asociațiile de retaileri și confederația patronală Concordia au exprimat îngrijorări privind aplicabilitatea și impactul acestei măsuri, solicitând consultări suplimentare și clarificări

Ce urmează:

Proiectul se află în dezbatere în comisiile de specialitate, unde deja au fost formulate obiecții serioase din partea:

• Consiliului Concurenței, care avertizează că afișarea marjei ar putea duce la „alinierea” neconcurențială a prețurilor.
• Marilor lanțuri de retail, care se tem de efectul negativ asupra percepției consumatorilor și de posibile complicații juridice și logistice.

Ce urmărește legea și de ce vine tocmai acum

După ani de scumpiri în lanț, proteste, inflație și frustrări acumulate la coadă la casă, românii au ajuns să privească prețurile cu suspiciune. O pâine la 6 lei? Un litru de lapte la 9 lei? Unii se uită pe bon ca pe oracolul din Delfi, încercând să ghicească cine trage spuza pe turta lui.

Inițiatorii legii spun că este timpul ca jocul prețurilor să devină transparent, iar consumatorul să știe exact ce cumpără, cu cât, și ce parte din sumă merge în buzunarul comerciantului. În mod ideal, spun susținătorii, acest lucru ar încuraja concurența loială, ar descuraja adaosurile abuzive și ar pune presiune publică pe lanțurile care speculează haotic crizele.

Dar nu toată lumea e fericită. De fapt, nimeni din industrie nu e.

Marile rețele comerciale au intrat rapid în modul de apărare: e o măsură populistă, va crea haos, consumatorii nu înțeleg diferența între profit și costuri. Argumentul lor principal este că adaosul comercial nu înseamnă profit pur. Ei spun: „Avem chirii, salarii, energie, logistică. Dacă afișăm doar procentul, lumea va crede că ne îmbogățim dintr-un kil de cartofi.”

Dar adevărata teamă este alta. Consiliul Concurenței a spus-o direct: dacă toate magazinele sunt obligate să-și afișeze marjele, acestea se vor uita unii la alții și vor începe să se alinieze, ca niște șoferi care se uită la radar. Rezultatul? Se poate ajunge la un cartel legalizat – unde toată lumea practică aceleași adaosuri „ca să nu dea prost”, iar prețurile nu mai scad, ci rămân suspect de constante.

Exemplu concret: un litru de ulei

Să presupunem că un litru de ulei costă 10 lei la raft. Producătorul l-a vândut cu 6 lei. Pe bon, vedem 10 lei. Dar dacă eticheta ne-ar spune că adaosul comercial e de 66%, percepția s-ar schimba instant. Chiar dacă acel adaos nu înseamnă pur profit, mulți clienți vor considera că sunt furați. Și aici intervine frica: percepția bate contabilitatea.

Bătălia e și politică, nu doar economică

Inițiativa legislativă vine într-un moment în care partidele caută cu disperare teme electorale cu priză populară. E greu să promiți lapte și miere într-un buget uscat, dar e ușor să promiți că „vei pune la punct lacomii din retail”. Efectul politic e garantat. Dar efectul economic? Acolo încep discuțiile serioase.

Tabăra guvernamentală se împarte între cei care susțin legea și cei care, în privat, recunosc că ar fi un dezastru logistic și comercial. În același timp, vocile din opoziție s-au prins că inițiativa „dă bine la popor” și se bagă și ele în horă, cu amendamente, propuneri și live-uri de pe holurile Parlamentului.

Unde se află, de fapt, consumatorul în toată această poveste?

Exact acolo unde e mereu: între ciocan și nicovală. Între nevoia de a ști și neputința de a controla cu adevărat piața. Adevărul este că românii au dreptul să știe ce plătesc, dar au nevoie și de un context clar. Dacă li se aruncă niște procente pe etichetă fără să le explice nimeni ce înseamnă, se va crea și mai multă frustrare.

Final deschis…

Afișarea marjei de profit în magazine pare, la prima vedere, un gest de democrație economică. Dar este, în același timp, o chestiune explozivă. Între transparență și populism e o linie subțire. Iar între dreptul consumatorului de a ști și dorința comercianților de a-și proteja modelul de afaceri e un conflict în toată regula.

Cine va câștiga? Greu de spus. Dar cert este că jocul prețurilor a devenit oficial o arenă de luptă politică, economică și psihologică. Iar miza nu e mică: e încrederea într-o piață care oricum scârțâie, dar pe care ne bazăm cu toții zi de zi.

… sau, mult mai important, despre respectul față de consumator

Dreptul consumatorului de a ști este, fără îndoială, un pas înainte. Dar mult mai important decât a ști „cât profit face comerciantul” este ca acel consumator (tu, eu, noi) să fie protejat de abuzuri sistematice, de prețuri umflate artificial, de monopoluri mascate și de dictatura profiturilor maxime impuse de producători și retaileri deopotrivă. Transparența este necesară, dar nu suficientă. Adevărata miză este echilibrul de forțe într-o piață în care clientul final trebuie să fie respectat nu doar ca plătitor, ci și ca partener egal într-un contract economic corect. Fără acest echilibru, niciun bon fiscal nu poate ascunde adevărul: că libertatea pieței nu trebuie să însemne libertatea de a stoarce până la os.