Trântit de pe scaunul culturii: Mihail Neamțu trebuie înlocuit în 48 de ore

După ce-a erupt într-un videoclip demn de o seară proastă în Vama Veche, cu înjurături, tupeu și bășcălie la kilogram, Mihail Neamțu pierde, iată!, scaunul călduț de la Comisia de cultură. Nu pentru că ar fi spus prostii – asta face de ani buni –, ci pentru că de data asta a spus-o prea vulgar ca să mai poată fi ignorat. Golănașul politic se poate dedica, din nou, lecturii preferate: ”Cărticica șefului de cuib”.

Un „om de cultură” cu gura slobodă și capul prins în balamale politice

Să nu ne facem iluzii: Mihail Neamțu n-a fost niciodată un reprezentant al culturii române. Nici măcar al culturii AUR. A fost un accident politic cu accent literar, un ”eseist de șopron” care și-a rătăcit bruma de citate între lozinci suveraniste și deliruri de Dâmbovița. Numirea lui la șefia Comisiei pentru cultură a fost, de la început, o glumă proastă. Dar în Parlamentul României, glumele proaste nu se termină cu hohote de râs, ci cu mandate și indemnizații.

Acum, însă, farsa a luat foc. După ce Neamțu a apărut într-un videoclip plin de limbaj suburban, în care își înjură criticii și se laudă cu banii primiți de la Bogdan Peșchir (un nume devenit deja sinonim cu scandalul Georgescu – suveranistul cu funde albastre), întreaga clasă politică s-a trezit din amorțeală.

USR, prin vocea deputatului George Gima, a cerut demiterea lui Neamțu din fruntea Comisiei pentru cultură, acuzându-l de comportament inadecvat și dispreț față de Parlament. Nici nu era nevoie de prea multă analiză: clipul cu înjurături a vorbit singur.

Bun simț?

Pentru AUR, cultura nu e despre educație, diversitate, tradiție sau rafinament. Cultura, în accepțiunea lor, e o tropăială pe câmpul naționalismului de weekend, cu fum de grătare, lozinci urlate și videoclipuri în care se confundă suveranismul cu lăutărismul. Neamțu s-a adaptat perfect acestui „vibe”: a aruncat cravata și și-a tras o șapcă ideologică marca „Noi suntem români și ne doare la bască!”

Problema e că, în delirul lui autoprofețit, a uitat că are o funcție publică. Că e șeful unei comisii care, măcar în teorie, ar trebui să apere cultura română de kitsch, de vulgaritate, de impostură. Nu să o legitimeze exact prin aceste abjecții.

Când te înjură „președintele culturii”

În clipul care a detonat scandalul, Neamțu răspunde acuzațiilor de „putinism” într-o manieră de gang stradal: cu înjurături, gesturi grobiene și o mândrie de parcă tocmai a câștigat finala Champions League a decăderii morale. A confirmat inclusiv primirea unor bani de la Peșchir, fost susținător al lui Călin Georgescu, azi reținut pentru finanțare ilegală.

Asta nu e doar jenant. E penibil și periculos. Când liderii de opinie ai unui partid parlamentar normalizează insulta și își transformă funcțiile în platforme personale de revărsare nervoasă, e clar că nu mai avem un Parlament, ci o rețea de live-uri prost filmate cu filtre galbene.

Biroul Permanent zice: „AUR, schimbați-l până miercuri. Sau vi-l schimbăm noi.”

După presiunea publică și reacțiile instituționale, Biroul Permanent al Camerei Deputaților a dat un ultimatum partidului AUR: până miercuri, 2 aprilie, să-l înlocuiască pe Mihail Neamțu de la șefia Comisiei. Altfel, conducerea comisiei va fi preluată de alt partid.

AUR se află acum într-o dilemă pe cât de penibilă, pe atât de previzibilă: să-și sacrifice bufonul sau să piardă controlul simbolic asupra culturii. Să arunce limbricul din funcție sau să înghită rușinea publică și să demonstreze că nu doar îl tolerează, ci îl consideră relevant.

O cultură batjocorită

Adevărata tragedie nu e că Neamțu a înjurat. Sau că a recunoscut că a primit bani de la un personaj dubios. Sau că a jignit o instituție întreagă prin comportamentul său. Adevărata tragedie e că n-a existat niciun filtru real care să-l oprească din a ajunge acolo.

A fost pus la cultură exact pentru că putea livra spectacol. Un spectacol grotesc, dar spectaculos pentru baza electorală a AUR. Nu trebuia să construiască, nici să înțeleagă patrimoniul național, nici să susțină instituțiile. Trebuia să „dea bine” pe Facebook și să urle cât mai tare „soroșism” și „globalism”. Ceea ce a și făcut.

Finalul? Un mic pas înapoi pentru el, un semnal tardiv pentru noi

Demisia sau demiterea lui Mihail Neamțu din funcția de președinte al Comisiei pentru cultură nu va repara ce s-a întâmplat. Dar măcar ne arată că există o limită, chiar și într-un Parlament bătut de vânturi populiste.

Poate n-ar strica, totuși, ca data viitoare să nu mai alegem „patrioți de podcast” în funcții care presupun minimă decență, o fărâmă de gândire și, eventual, câteva lecturi fără Google Translate.

Pentru că, la urma urmei, cultura nu e banc de glume groase. E ce ne mai poate salva din băltoaca în care ne-au băgat băieți ca Neamțu.

Din lacul limbajului în puțul gândirii

Partea cea mai sinistru-amuzantă din toată această piesă ieftină? Locul lui Mihail Neamțu va fi luat de… un alt membru AUR. Pentru că, vezi bine, așa e algoritmul parlamentar. Comisia pentru cultură rămâne în „custodia” partidului care a preferat să populeze Parlamentul cu recitatori de bancuri de gară, conspiraționiști fără diplomă și nostalgici ai „valorilor tradiționale” care nu știu diferența dintre Brâncuși și Brânzoi.

AUR, partidul care confundă cultura cu TikTok-ul ”ortodox” și teatrul cu live-urile de pe Facebook, va decide în continuare direcțiile culturale ale țării. Să nu ne mirăm, deci, dacă următorul program național de lectură va fi „Biblia explicată de Gigi”, iar festivalurile de film vor începe cu un moment de reculegere pentru valorile pierdute în bătălia cu soroșismul.

În esență, am schimbat bufonul, dar circul rămâne. Și în continuare se joacă pe banii și imaginea României.