În Duminica dinaintea Naşterii Domnului a fost citit textul evanghelic de la Matei care prezintă Genealogia Mântuitorului. „Această Evanghelie ne arată că mai avem câteva zile până la Crăciun și ne îndeamnă să vedem cum s-au pregătit generațiile de-a lungul istoriei și în mod desăvârșit, Maica Domnului, pentru primirea Mântuitorului”, a spus Patriarhul Daniel.

„Noi, în zilele care au mai rămas, trebuie să ne pregătim pentru a primi pe Mântuitorul Iisus Hristos cu multă bucurie și cu multă dărnicie”, a mai afirmat Patriarhul Daniel, potrivit basilica.ro. „De aceea, în aceste zile se fac daruri, nu numai copiilor, ci și bătrânilor, bolnavilor, săracilor și celor însingurați. Astfel, noi simțim iubirea milostivă a lui Dumnezeu care vine și care înalță pe om în comuniunea Preasfintei Treimi și a tuturor sfinților”, a spus Preafericirea Sa în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală. Părintele Patriarh a spus că, în esență, Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu Care S-a făcut om este Mântuitorul lumii. „Genealogia Mântuitorului ne arată generațiile care așteptau mântuirea și faptul că Iisus Hristos s-a născut ca om în lume, descendent din oameni. El, după dumnezeire este veșnic, dar ca Om s-a născut plinirea vremii, potrivit unui plan al lui Dumnezeu de mântuire a lumii”.

Genealogia Mântuitorului

Prin prezentarea genealogiei, începând cu Avraam, Sfântul Evanghelist Matei arată că generațiile au așteptat prin credință venirea lui Mesia, a explicat Patriarhul. Evanghelistul Matei împarte Cartea neamului lui Iisus Hristos în 3 grupuri de 14 generații: De la Avram până la David; De la David până la strămutarea în Babilon; De la strămutarea în Babilon până la Nașterea lui Hristos. „Acest de trei ori câte paisprezece are o semnificație deosebită, anume că în mod tainic, discret dar efectiv, Sfânta Treime a lucrat iconomia sau rânduiala mântuirii neamului omenesc prin oamenii deosebiți aleși de Dumnezeu”, a mai spus Patriarhul României.

„Paisprezece este o cifră formată din de două ori câte șapte, iar în tradiția ebraică, cifra șapte înseamnă perfecțiunea posibilă în lumea aceasta pământească. De două ori câte șapte înseamnă că generațiile acestea, paisprezece, au avut de împlinit două condiții: credința în făgăduința lui Dumnezeu că va trimite un izbăvitor și așteptarea cu speranță, cu pregătire, a venirii Mântuitorului Iisus Hristos. Este vorba de credință și speranță”. „Persoana care în mod deplin a împlinit aceste două condiții și a devenit simbolul umanității receptive a tainei întrupării lui Hristos este Maica Domnului. Ea a avut credință puternică și s‑a pregătit din copilărie să primească pe Dumnezeu Cuvântul în ființa ei pentru ca El să‑și creeze umanitatea prin lucrarea Duhului Sfânt asupra Fecioarei Maria”, a mai subliniat Părintele Patriarh.

Numele Iisus

Patriarhul a făcut referire și la numele „Iisus” care arată scopul venirii Lui în lume și a fost fixat de Dumnezeu apoi transmis prin Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria. În ebraică Ieshua (transcris în greacă Iisus) înseamnă Dumnezeu mântuiește sau Dumnezeu este Mântuitorul. „Deci când spunem noi Mântuitorul Iisus este un pleonasm”, a spus Patriarhul. El a precizat că „aceasta s-a făcut pentru a sublinia și mai mult că numele Lui este acela de Mântuitor”.

Patriarhul a evidenţiat că sunt enumerate generațiile pe linie bărbătească, dar există menționate și patru femei, de alt neam care „sunt pomenite cu înțeles duhovnicesc”. „Tainic, ni se spune prin prezența acestor patru femei în genealogie că Hristos nu vine în lume să mântuiască doar pe bărbați, ci și pe femei. Și nu doar pe evrei, ci și neamurile diferite. Pentru că cele patru femei sunt Tamara și Rahab, care sunt cananeence, Rut este moabiteancă și Batșeba, soția lui Urie, este hitită”. „Prin aceasta, vedem că genealogia Mântuitorului Iisus Hristos este o deschidere spre mântuire universală în care toate generațiile, dar și toate neamurile sunt chemate la viață prin credință în Iisus Hristos Mântuitorul”, a afirmat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul a mai spus că Sfântul Ioan care a scris mai târziu Evanghelia sa, a sintetizat înțelesul nașterii și lucrării lui Iisus Hristos în lume în cuvintele: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16) ”. „Aceasta este motivația principală: iubirea milostivă a lui Dumnezeu care nu putea răbda ca, la nesfârșit, umanitatea creată de El să meargă spre moarte. Deci, Fiul Său cel veșnic, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor s-a făcut tocmai ceea ce iubea, cum spun Sfinții Părinți, adică om”.