Trump vs Putin: dialogul pe care l-am fi vrut cu toții, așa cum n-a fost

O întâlnire ipotetică în care Donald Trump nu-l perie pe Putin, nu-l admiră, nu-i caută scuze, ci îi arată exact unde îi este locul: la gunoiul istoriei.

[Scenariul: Biroul Oval, Washington D.C. – Vladimir Putin intră, fixându-l pe Trump cu privirea lui rece, calculată. Își freacă mâinile, pregătindu-se pentru obișnuitul joc de putere. Dar de data asta, Trump nu joacă. De data asta, uraganul portocaliu se dezlănțuie.]

Trump: Ah, uite cine a venit! Tipul care și-a pierdut armata prin Ucraina, economia prin sancțiuni și reputația prin crime de război. Vlad, băiete, stai jos! Nu vrei să obosești, că văd că ai început să tremuri de la toate „succesurile” tale.

Putin: Domnule Trump, am venit să…

Trump: Taci din gură. N-ai venit să faci nimic. Ai venit să-ți lingușești fundul osos în fața celui mai puternic om de pe planetă, exact așa cum ai făcut-o toată viața. Credeai că mă păcălești cu zâmbetul tău de reptilă? Păi eu i-am văzut pe alții mai mari ca tine încercând să facă scheme și ghici ce? Toți au plecat învinși.

Putin: Noi, în Rusia, avem o perspectivă diferită…

Trump: Nu mai aveți nimic! Voi, în Rusia, aveți benzinării care explodează și soldați care fug din prima linie cu tancurile voastre vechi de pe vremea lui Stalin. Aveți generali care „cad” pe scări și oligarhi care „se sinucid” cu două gloanțe în cap. Ai vrea tu o perspectivă diferită, dar realitatea e una singură: ești un ratat cu o țară eșuată.

Putin: Istoria va judeca…

Trump: Istoria? Băiete, istoria va râde de tine! O să fii noul Hitler, dar fără talentul de orator. Un dictator minuscul care a încercat să pară un țar, dar a sfârșit ca un bețiv într-un buncăr, țipând la generalii lui imaginari. Îți spun direct: ai pierdut. Ucraina te-a umilit. Europa te-a îngenuncheat. America te-a pus la pământ. Singurul loc unde mai ai respect e la niște babuini speriați de pe Telegram.

Putin: Noi nu considerăm că războiul din Ucraina…

Trump: Nu considerați? Băi, Vlad, tu nu mai consideri nimic. Tu execuți. Și știi ce vei executa? Ordinul de retragere, dar nu înainte să fii judecat pentru crimele tale. Și, sincer, dacă e să fiu eu președinte din nou, o să mă asigur că tribunalul de la Haga te vede mai repede decât ai spune „Noviciok”.

Putin: Domnule Trump, haideți să nu…

Trump: Nu ce? Să nu-ți spun verde-n față? Să nu-ți dau peste bot? E prea târziu pentru diplomație, Vlad. Ai încercat să dai șah lumii, dar ai ajuns să joci bambilici cu economia ta. Ai crezut că poți distruge Ucraina, dar acum cerșești drone din Iran și muniție din Coreea de Nord. Ce naiba, omule, ai reușit să-l faci pe Kim Jong-un să pară mai deștept ca tine!

Putin: Rusia nu va fi niciodată îngenuncheată…

Trump: Dar e deja! Și știi de ce? Pentru că tu ai crezut că ești deștept, dar de fapt ești doar un criminal de rând cu paranoia în creștere. Când un dictator începe să-și omoare prietenii, e clar că nu mai are mult. O să ajungi și tu ca Gaddafi, ascuns într-o gaură, murdar, cu mâinile tremurând, înconjurat de oameni care abia așteaptă să te dea pe mâna tribunalului.

Putin (încercând să pară amenințător):
Să nu uiți, Donald, Rusia are cea mai mare forță nucleară din lume. Peste 6.000 de focoase. Nu ne provoacă nimeni fără consecințe!

Trump (râzând în hohote):
Ce-ai zis, măăăă? 6.000? Hai că deja minți ca un sondaj Sociopol. S-o crezi tu că le mai ai, Vlăduț. Ai băieți care-au vândut focoase pe vodcă și blugi prin Kazahstan!

Putin: America nu este în poziția să ne dea lecții…

Trump: Ba da! Și nu doar lecții, ci și sancțiuni, drone și distrugerea completă a economiei tale de gangster. Și dacă te mai prind încercând să te bagi peste democrațiile noastre, îți garantez că n-o să mai existe Rusia Mare, doar Rusia Mică și Nesemnificativă.

Trump: Ah, și încă ceva, Vlăduț! Vezi că ți-am lăsat două sandwich-uri cu pește sărat la bucătărie. Poți să le iei la pachet, poate îți mai revii pe drum. Da’ de vodcă nu te-atingi, că nu meriți. Să nu-mi faci iar figuri pe scări, că n-am chef să explic de ce ai aterizat cu capul înainte pe treptele Casei Albe. Hai, pa!

[Putin înghite în sec. Trump îl fixează cu un zâmbet larg, triumfător. Într-un final, dictatorul rus se ridică, dă din cap și pleacă fără un cuvânt. Biroul Oval revine la liniște. America e din nou în control.]

Așa trebuia să fie. Încă nu a fost.

Pentru că…

…acest dialog nu ar fi avut nevoie de un scenariu fantastic pentru a deveni realitate – ar fi fost suficient ca America să rămână ceea ce a pretins mereu că este: liderul moral al lumii libere, apărătorul democrației și garanția ordinii internaționale.

Trump nu l-ar fi tratat pe Putin cu mănuși dacă ar fi fost un adevărat campion al democrației și al libertății. Dacă ar fi reprezentat spiritul autentic al Americii, nu doar un reflex tranzacțional în care geopolitica devine o negociere de tarabă, fără principii, fără viziune și fără respect pentru costurile umane ale tiraniei.

Putin era deja în pragul colapsului

Rusia nu avea nevoie de o salvare, ci doar de un ultim impuls spre prăpastie. La începutul „negocierilor” de pace, Putin era mai aproape ca niciodată de o retragere umilitoare. Cu 250.000 de soldați morți și aproape un milion scoși din luptă, armata rusă se prăbușea din interior. Economia, sfâșiată de sancțiuni și de efortul de război, se clătina periculos, iar singurul lucru care îl ținea în viață pe Putin era lipsa de hotărâre a Occidentului.

Dacă ajutorul militar american ar fi continuat la aceeași intensitate, susținut de un sprijin european constant, în maximum trei luni Rusia ar fi intrat în defensivă totală, pierzând toate pozițiile strategice din Ucraina. Ar fi fost un moment istoric în care Rusia ar fi fost împinsă înapoi spre granițele proprii, fără posibilitatea de a mai pretinde vreodată că este o mare putere.

Unde greșește Trump

Trump ar fi putut fi președintele care să îl umilească pe Putin așa cum o merita. Dar n-a făcut-o. Pentru că nu a crezut niciodată în adevăratele valori ale Americii, ci doar în Dumnezeul Tranzacțiilor Reușite. Pentru că nu a văzut Rusia ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate de a negocia, de a face „deal-uri”, de a juca poker cu tiranii lumii. Și exact asta este marea sa slăbiciune: lipsa de principii, lipsa de viziune și lipsa de coloană vertebrală în fața unui dictator eșuat.

Dacă America, reprezentată azi de Trump, și-ar fi asumat pe deplin rolul de bastion al lumii libere, Putin ar fi fost azi înfrânt, umilit și scos din istorie. Iar un președinte american adevărat nu i-ar fi întins niciodată un colac de salvare. L-ar fi lăsat să se înece în eșecul propriei sale ambiții toxice.