Tunelul Iubirii din comuna Obreja

Pe sistemul Domnul a dat, Domnul a luat, și Tunelul Iubirii, făcut de natură, de natură a fost răstignit! Al nostru, din Banat. Că mai e unul la ucraineni, dar ăla e în bună stare. Și chiar a adus bunăstare.

Tunelul Iubirii fuse, dar se duse…

Pe cuvânt că am vrut să vă poftesc într-o călătorie. Frumoasă. Romantică. Emoționantă. Cum nu facem și nu avem la îndemână întotdeauna. Dar cum visăm. Cum ne-ar plăcea. Cum vedem pe la alții. Prin Tunelul Iubirii aș fi intenționat să vă port. Să v-arăt verdele și arămiul lui. Al, ale tunelului ăstuia zic.

Să vă fac să vă topiți în mieriul și lăptiul lui. Să vă spun verzi și uscate, ca să vă determin să mai veniți în Tunelul Iubirii, ba să dați și sfoară-n țară, ca să mai știe și să mai vie și alții. De la noi, din Banat. Tunelul zic, Tunelul Iubirii. Nu din Ucraina. Că nu mergem, acum, acolo, să ne stricăm câlții printre bombardele.

Parcă și auzeam – și voiam să vă spun: Trenul personal… regio, mă rog, de la Caransebeş până la Oţelu Roşu, pleacă din stație de la linia 1. El are oprire în toate gările și-n toate haltele. În stația de pe raza comunei Obreja sunt rugați să coboare îndrăgostiții. Și iubitorii de frumos și de inedit. Și mirele și mireasa, bașca nașii, de la vreo nuntă. Și turiștii străini care au venit din India, Noua Zeelandă, Japonia, America, Africa, Europa, ca să-și facă poze în tunel.

Căci, da, în comuna Obreja este Tunelul Iubirii. Vă rugăm să nu vă înghesuiți la coborâre. Trenul nu se grăbește. Așteaptă să coboare toată lumea. Hai, nu vă înghesuiți! Că și mâine circulă trenul pe ruta asta”! Suna bine, așa-i? Da, dar nu mai zic. Știți, intuiți, bănuiți de ce. Pentru că nu mai există nici mama lu’ tunel. Lu’ Tunelul Iubirii. În buna tradiție și în bunul mers de pe la noi, s-a dus! A fost, adică, lăsat de izbeliște. Și autoritățile dau, ca la ping-pong, mingea de la unele la altele. Dar, să detaliem.

Locul cu îndrăgostiți și cu romantici

Tunelul Iubirii de la Obreja din județul Caraș-Severin chiar a existat, nu e banc. De la Obreja sau de la Glimboca, pentru că, atât timp cât a fost în vână, să zic așa, ambele localități între care se află, și l-au revendicat și disputat. Acuma, că s-a stricat, niciuna dintre cele două localități nu-l mai vrea.

Obreja zice că Tunelul Iubirii e al Glimboacei, Glimboca zice că e al Obrejei și amândouă spun că e al căilor ferate care nici nu l-a întreținut, nici nu-l reface. Dacă am ajuns în acest punct, să vedem ce e cu tunelul ăsta zis al iubirii. De fapt, este o porțiune de cale ferată, cam un kilometru și jumătate, unde crengile copacilor din jur au crescut și s-au dezvoltat unele într-altele, formând o arcadă și dând senzația de tunel.

Tunel verde. Tunel roșu. Tunel galben. Tunel uscat. Tunel alb. În funcție, desigur, de anotimp. Că doar am precizat că acest tunel era format din adunătura de crengi ale copacilor. Care au ițit un tunel de vreo cinci metri înălțime. Ierburile și șinele de cale ferată au completat tunelul, în așa fel încât să pară ceva de poveste.

Tunelul verde al iubirii

Locul cu Tunelul Iubirii e între cele două localități menționate mai sus. Și calea ferată pe care se formase tunelul este una abandonată, pe care, din cauza vegetației alandala, în principal, nu mai trece niciun tren. Despre tunel, zis al iubirii, nu se știa nimic. Până acum vreo zece ani, când niște oameni au descoperit locul și i-au făcut – artistic – poze. Acestea au fost de-a dreptul fabuloase și lumea, de peste tot din lume, când a văzut fotografiile pe internet, s-a grăbit să vină la fața locului să vadă tunelul format din crengi de copaci și din ierburi.

Cineva, nu știu dacă l-a personificat, dar i-a zis Tunelul Iubirii. Și așa i-a rămas numele. Tunelul Iubirii a fost inclus pe lista „comorilor ascunse” ale țării și ale Europei – de către Parlamentul European, nu de către nea Ilie de la sculărie – și a devenit locul preferat al îndrăgostiților, al mirilor, al romanticilor. Ce plimbări se făceau pe-aici, prin tunel, și ce poze!

Reporteri frenetici de la publicații din toată lumea, precum Atlas Obscura sau Livin4Wheel, au înmuiat tocu-n cerneluri și au scris în cuvinte dantelate și înmătăsate despre Tunelul Iubirii. I-a mers vestea Tunelului Iubirii în lume. Era prilej de bucurie și de mândrie pentru noi. Deși, nimeni nu făcuse nimic. Doar natura se manifestase după cum i-a venit cheful și inspirația.

Hățiș…

Și nimic n-a făcut nimeni nici mai târziu. Când ierburile, buruienile, arbuștii, copacii, au crescut alandala. De-au făcut un hățiș. Prin care nici nu poți, nici nu e indicat să te strecori. Că te înțepi, te rănești, te mănâncă șerpii. Nu. Tunelul Iubirii nu mai există. E doar un haos și un dezastru al naturii acum. Un rai al buruienilor, al târâtoarelor, al nepăsării.

Pentru că nimeni nu face nimic! Toți aleșii, de la cap la coadă, cară apa cu ciurul. Adică, îi vezi că fac treabă, cum naiba să nu, dar vax – ori vacs – albina, crema puca! Nu doare pe nimeni de nimic. Dezinteresul, nu interesul, sau, și așa și așa, poartă fesul! Știți ce-a rămas de și din Tunelul Iubirii? Pozele, maică! Pozele alea făcute de îndrăgostiți când tunelul era în vogă. Ce-a fost al naturii, în natură s-a dus. Că de haram nu pot și nu am de ce să zic, deși îmi venise.

Tunelul Iubirii din Ucraina

Dar știți ceva? În Ucraina există fix la fel un tunel de-ăsta format de natură cu complicitatea șinelor de cale ferată. Tot Tunelul Iubirii l-a botezat lumea. De fapt, se spune că noi i-am imitat pe ucraineni și am pus numele tunelului din Banat după cel al Ucrainei. Ce, credeți că e jelanie și la ăsta? Niet! Cu tot războiul, aud că tunelul de la ucraineni e la mama și la mămițica lui.

Adică, îngrijit, tuns, ras, frezat. Orășelul Klevan din nord-vestul Ucrainei, unde se află tunelul, a ieșit din perfuzii, cum era înainte, și a început să trepideze de viață și de vizite. Așa că autoritățile de acolo au amenajat tunelul și au făcut hoteluri și restaurante, ca, dacă vin turiștii, să aibă unde să se cazeze și unde să mănânce. S-au făcut poze și la Tunelul Iubirii din Ucraina. Au venit și acolo îndrăgostiții și romanticii. S-a vorbit și s-a scris și despre acela.

Tunelul iubirii din Ucraina

Habar n-am, acum, cu războiul, dacă o mai fi lumea încolonată ca să ajungă la Tunelul Iubirii de la Klevan. Dar ideea e că la ei, și la alții, oricare ar fi ei, se poate. La noi, nu! Am pus cruce, taică, și Tunelului Iubirii! Așa cum am pus și cum punem la toate. Și la orice.

Așa că, nu pot, și să vreau, să vă mai invit să ne urcăm în vagoane și să facem o călătorie până la Tunelul Iubirii. Poate altădată. Și altundeva.