Tunelul misterios din Hunedoara: Are peste 100 de ani și o lungime de circa 800 de metri
Unul dintre cele mai bine păstrate și misterioase tuneluri din România se află pe traseul fostei căi ferate miniere din Hunedoara, folosită odinioară pentru transportul minereului de fier. La mai bine de un secol de la inaugurare, tunelul, care conecta exploatarea minieră Ghelari cu furnalul de la Govăjdia, rămâne o relicvă impresionantă a vremurilor austro-ungare, când investițiile industriale dominau peisajul economic al regiunii.
Construit între 1897 și 1900, tunelul are o lungime de aproximativ 800 de metri, fiind cel mai mare dintre cele trei tuneluri ale Căii Ferate Miniere Ardelene. Acest traseu feroviar, unic prin ecartamentul îngust, a fost realizat de companiile Gfrerer, Schoch și Grossmann, traversând 16 poduri și șase viaducte pe o distanță de 16 kilometri. Inițial, trenurile foloseau locomotive cu aburi aduse de la Budapesta, iar ulterior acestea au fost înlocuite cu locomotive fabricate la Reșița și București.
Tunelul, săpat în munte, are pereții căptușiți cu cărămizi și intrările armate cu piatră, rămânând bine conservat în ciuda trecerii timpului. Deși nu mai este funcțional, continuă să fie utilizat ca o scurtătură spre satul Govăjdia, fiind situat la câțiva kilometri de Castelul Corvinilor, un alt punct de atracție important al zonei, notează Fanatik.
Vă recomandăm să citiți și: Primul metrou din Cluj, mai aproape de realitate: „Cârtițele” pentru tunelurile metroului au plecat din China
„Poate avea un impact important asupra gradului de atragere al turiștilor în zonă”
Cu toate că strategia de dezvoltare a Hunedoarei din 2011 evidenția potențialul turistic al acestui traseu, autoritățile locale nu au sprijinit inițiativele pentru reabilitarea tunelului și includerea acestuia în circuitul turistic. „Calea ferată îngustă de la Hunedoara la Retișoara este prima astfel de cale ferată din Ardeal. Cu toate că aportul industrial al acestei linii de cale ferată nu mai prezintă un interes deosebit, ea poate avea un impact important asupra gradului de atragere al turiștilor în zonă”, se arată într-un document oficial din 2011.
Eforturile voluntarilor de a transforma acest simbol al trecutului industrial într-un muzeu și un traseu turistic nu au primit sprijin, iar restul infrastructurii – șinele, podurile, haltele – s-a deteriorat sau a dispărut.