Ultima zi din viața marelui Ion Creangă: a căzut din sicriu la înmormântare și s-a rostogolit până în vale

În această zi, pe 31 decembrie, se împlinesc 134 de ani de la moartea marelui povestitor român, Ion Creangă, semnificativul eveniment fiind consemnat de cercetătorul și preotul dr. Florin Țuscanu. Într-o postare emoționantă, el aduce în prim-plan ultimii ani dificili din viața scriitorului și detaliile inedite legate de înmormântarea acestuia.

Ion Creangă, cunoscut pentru poveștile sale captivante, a trecut la cele veșnice la vârsta de 52 de ani, la Iași, pe 31 decembrie 1889. Ultimii ani din viața sa au fost marcați de o sănătate precară, având de înfruntat epilepsia moștenită de la mama sa. Se spune că în perioadele de boală, Creangă mergea la băi, la Slănic, pentru a-și ameliora starea, însă continua să nu țină cont de sfaturile medicilor și să adopte un stil de viață nesănătos.

Cercetătorul Florin Țuscanu dezvăluie că în ultimii trei ani ai vieții lui Creangă, sănătatea sa s-a deteriorat atât de mult încât nu mai putea să scrie. Într-o scrisoare trimisă în 1887, Titu Maiorescu menționa că povestitorul, devenit epileptic, nu aducea noroc literaturii române. Cu toate acestea, Creangă a rămas demn, chiar și în fața știrilor premature despre moartea sa.

În dimineața zilei de 31 decembrie 1889, timp în care orașul Iași era acoperit de ploaie și zăpadă, Creangă a intrat în tutungeria sa din strada Goliei 51, unde a suferit un atac de apoplexie. Într-o prăvălie întunecoasă, sub privirile fratelui său Zahei, povestitorul și-a dat ultima suflare.

Procesiunea funerară s-a confruntat cu condiții meteorologice dificile, iar mulți nu au asistat la slujba de înmormântare din cauza vremii nefavorabile și a lipsei de timp pentru distribuirea invitațiilor. Cu toate acestea, cercetătorul menționează că fiii, frații și surorile lui Creangă au rostit o invitație de înmormântare, marcând astfel plecarea în eternitate a marelui povestitor.

Într-o notă macabră, poetul Ioan Păun Pincio a relatat cum, după cuvântările din biserică, sicriul lui Creangă a fost purtat pe umeri deoarece dricul cu cai nu a putut coborî repede pe un drum alunecos. În aceste circumstanțe, unii dintre purtători au alunecat, iar trupul lui Creangă a fost aruncat afară din coșciug, rostogolindu-se prin zăpada topită până în vale. Chiar și în momentele acestea, amintirea și onoarea față de Ion Creangă au fost menținute cu demnitate, iar trupul său a fost dus la locul de odihnă cu cinste și respect.

Astăzi, în amintirea și recunoștința noastră pentru moștenirea literară lăsată de Ion Creangă, aducem un omagiu celui care a adus bucurie inimilor multora prin poveștile sale pline de farmec și înțelepciune. Veșnica să-i fie pomenirea!