Umbrele lui Nemetzi și Gehlen prin lumea serviciilor secrete

Faptul că, de mai bine șase luni, Serviciul Român de Informații (SRI) nu are încă un director, după demisia lui Eduard Hellving, iar conducerea este asigurată interimar de un militar, adică de prim adjunctul generalului Răzvan Ionescu, a generat o mulțime de comentarii și controverse în spațiul public și politic de la noi.

Numai că numirea unui civil la șefia unui serviciu de informații este destul de contestată de cei care au performat în lumea „umbrelor”, iar clasa noastră politică de astăzi habar nu are cum ar trebui să funcționeze un serviciu secret. Fostul șef al „fantomelor” SIE din Europa, în perioada 1990-1997, colonelul Cornel Nemetzi, explică foarte clar în cartea sa apărută în 2013- „Ultimul Curier Ilegal”, că „nu mă pot abține să nu-i critic pe conducătorii regimului de la București care nu au avut niciodată curajul ca la conducerea serviciilor de informații externe să promoveze oameni formați și experimentați în această muncă”. „În funcția de șef aproape întotdeauna au fost numiți fie activiști de partid care nu aveau habar de această activitate, cum au fost Gavriliuc, Tudor Postelnicu, Romus Dima etc, ofițeri de securitate de la organele interne, precum Doicaru, Pleșiță, din armată, I. Talpeș sau din viața civilă C. Harnagea, Gh. Fulga, C. Săftoiu, M.R. Ungureanu. Singura excepție notabilă pe care o cunosc a fost M. Caraman, fost șef SIE în perioada ianuarie 1990-aprilie 1992”, menționa Cornel Nemetzi. „Dacă foștii comuniști se temeau să numească în fruntea DIE (DGIE, CIE) ofițeri crescuți și formați în interiorul acestui serviciu și aduceau ofițeri din aparatul intern, guvernanții de după 1990 instalați la cârma țării, indiferent de orientarea politică după 1992, au numit la conducerea SIE indivizi fără pregătire de specialitate, cum ar fi fost un istoric din anturajul foștilor propagandiști de partid- I. Talpeș, un inginer geolog-C. Harnagea, un fost corigent de liceu, Fh. Fulga și alții”, a precizat Cornel Nemetzi.

Dar acesta face și o referire extrem de interesantă despre funcționarea unui serviciu secret: „La problema numirii șefului serviciului român de spionaj, trebuie să constatăm că autoritățile de la București, atât cele comuniste-până în 1990- dar și cele criptocomuniste care le-au succedat, nu au ținut cont de părerea și experiența unui specialist precum Reinhard Gehlen”.

Însă, puțină lume știe astăzi cine a fost Reinhard Gehlen, denumit „spionul secolului” pentru „performanţele” sale, unele unice în istoria serviciilor de informaţii. El este singurul agent care s-a aflat în conducerea unor servicii de spionaj aparţinând ambelor tabere care s-au confruntat în cel de al Doilea Război Mondial. După ce îndeplineşte funcţii de răspundere în spionajul Germaniei naziste, el s-a bucurat de încrederea, se poate spune aprecierea unor organisme informative ale Statelor Unite, aflându-se o vreme la conducerea unor servicii de spionaj ale Germaniei occidentale. Într-adevăr, Gehlen a deţinut atât funcţia de general în armata hitleristă („Wehrmacht”), cât şi pe aceea de ofiţerul cu gradul cel mai înalt şi de preşedinte al Serviciului federal de informaţii („Bundesnachrichtendienst”) al Germaniei occidentale. Dar poate cea mai importantă performanţă care i-a fost atribuită lui Gehlen este aceea de a fi contribuit în mod substanţial la dezlănţuirea Războiului Rece.

În Der Dienst, Reinhard Gehlen arata că „succesorul oricărui șef de serviciu de informații ar trebui întotdeauna să provină din sânul acestuia, să fie un specialist de cel mai înalt grad, fapt demonstrat de experiențele competente trăite în diferite țări”. „Orice altă regulă, cum ar fi alegerea unui politician străin de această muncă sau a unui funcționar administrativ, poate fi doar o soluție tranzitorie, condiționată de circumstanțe deosebite. Persoana respectivă ar trebui înlocuită-în toate cazurile pe care le cunosc- cu una de specialitate pentru a asigura continuitatea muncii de informații”, sublinia Reinhard Gehlen.

În continuare, fostul șef de serviciu secret care i-a purtat mulți ani numele, făcea la vremea respectivă o observație remarcabilă: „toate statele care au acumulat experiență în domeniul serviciilor de informații externe, precum Marea Britanie și SUA, știu că schimbarea repetată a conducerii serviciului are drept consecință cel puțin o scădere temporară a eficacității muncii și „aceasta se întâmplă mai ales când ajung în poziții de conducere persoane care nu dispun de experiența necesară în munca specifică serviciilor de informații externe”.

Mai departe, superspionul arăta că: „un serviciu de informații trebuie să fie coordonat politic de ministrul superior sau șeful guvernului” și „care aproape întotdeauna nu dispune de cunoștiințele de specialitate” iar „conducerea profesională a serviciului în toate sectoarele trebuie să se afle, însă, exclusiv în mâna șefului acestuia”. Deocamdată, președintele Klaus Iohannis refuză să propună un nou director civil al SRI, dar nici nu vrea să țină cont de sfaturile „ultimului curier ilegal”-Cornel Nemetzi, și nici ale legendarului spion al secolului, Reinhard Gehlen. De ce oare?