Un fost deputat cere revizuirea pedepsei. Se plânge că a fost condamnat pentru „șpagă estimativă”

Fostul deputat PNL Theodor Nicolescu cerea revizuirea pedepsei de 8 ani de pușcărie pentru mita de 6,2 milioane de lei, primită într-unul din dosarele ANRP, pe motiv că șpaga „a fost calculată estimativ”.

Curtea de Apel București i-a respins lui Theodor Nicolescu cererea de revizuire pe data de 22.04.2023, hotărârea fiind confirmată de Înalta Curte pe data de 31.10.2023.

Printre denunțătorii lui Theodor Nicolescu în Dosarul ANRP s-au numărat afaceriștii Valentin Vișoriu și Ion Ștefan Barbu.

Reamintim că Valentin Vișoiu este cel care i-a dat mită primarului Tudor Pendiuc un apartament de lux (130.000 de euro) pentru fiica acestuia, Ema Pendiuc, pentru ca afaceristul și oamenii lui să obțină o asociere cu firma Consiliului Local Pitești, Publitrans 2000, cea care opera transportul în comun.

În apel, Valentin Vișoiu a avut „bafta” să obțină două soluții de achitare pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege” (pentru infracțiunile de spălare de bani și complicitate la abuz în serviciu) și o soluție de încetare a procesului penal (pentru dare de mită), ca urmare a intervenției prescripției.

Pe data de 12 octombrie 2016, în faţa Curții de Apel București a compărut denunțătorul Ion Ştefan Barbu, partener de afaceri al afaceristului Valentin Vişoiu, care l-a indicat pe Theodor Nicolescu drept destinatar al „para-îndărăt-urilor” din dosarele de despăgubiri.

Tot așa a spus în fața instanței și Valentin Vișoiu, la termenul din data de 13 septembrie 2016.

Ion Ştefan Barbu a relatat că a fost coleg de liceu şi partener de afaceri cu Valentin Vişoiu, iar în 2007 a fost cooptat de acesta în „afacerea” privind achiziţia de drepturi litigioase pentru terenuri.

„În dosarul cumpărat în 2007 figuram drept cumpărător în locul lui Vişoiu. E posibil să fi participat cu banii mei în proporţie de 20 la sută. Nu mai ţin minte dacă în momentul cumpărării drepturilor sau ulterior am aflat – e posibil să îmi fi spus Vişoiu – că ne va ajuta sau e posibil să ne ajute Nicolescu Theodor de la ANRP”, a declarat Barbu.

Acesta a relatat că după obţinerea despăgubirilor s-a implicat alături de Valentin Vişoiu în 2008 în achiziţionarea unui al doilea dosar.

„Înainte cu 2 sau 3 luni de a fi încheiat contractul dintre mine şi Vişoiu acesta (…) m-a informat că şi Manole va cumpăra şi că dosarul are şanse mai mari să fie soluţionat sau să fie soluţionat mai repede dacă suntem de acord să cedăm o parte din acţiuni către Theodor Nicolescu. (…) Vişoiu ne-a spus să îi dăm 5 la sută din acţiunile noastre, care într-un fel sau altul ajung la Nicolescu. Nu ţin minte cum au ajuns aceste procente la Nicolescu, (…) dar ştiindu-l pe Vişoiu un om riguros, ştiam că banii nu-i vor ajunge la Nicolescu în pungă, ci vor îmbrăca forma unui contract”, a mai spus Ion Ştefan Barbu.

La termenul din 13 septembrie 2016, Valentin Vişoiu a declarat că i-a dat lui Theodor Nicolescu, între 2009 şi 2011, aproape 2,3 milioane de lei, o parte cash, o parte în baza unui contract.

Ajuns la pușcărie și urmare a acestor depoziții, Theodor Nicolescu susține că Vișoiu și Barbu au mințit.

Condamnat pentru o șpagă „estimativă”

Ziare.com a consultat motivarea hotărârii Curții de Apel București din data de 20.04.2023, pentru a vedea ce anume a invocat Theodor Nicolescu în cererea de revizuire și argumentele pentru care i-au respins-o judecătorii:

• „Curtea apreciază că prezenta cerere de revizuire, formulată de către revizuentul (Nicolescu Theodor Cătălin – n.r.), este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
• În sarcina revizuentului s-a reţinut că, în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la sfârşitul anului 2007, s-a înţeles cu martorii (denunțători – n.r.), să primească 5% din totalul acţiunilor cuvenite martorilor, ca urmare a soluţionării dosarului de despăgubire nr. 13653/FFCC/2008 şi a primit de la aceştia, în perioada 2008 – 2013, suma de aprox. 6.200.000 lei, reprezentând sume de bani şi contravaloarea acţiunilor.
• Apărarea a susţinut că soluţia de condamnare este netemeinică, atâta vreme cât instanţa de apel a precizat în cuprinsul deciziei penale din 08.10.2019, faptul că suma primită cu titlu de mită (6.200.000 lei) nu poate fi exact calculată, ci doar estimativ, deoarece martorii au declarat că în aceeaşi perioadă revizuentul ar fi primit mită şi în alte trei dosare de despăgubire, iar prin ordonanţa de clasare dispusă în dosar s-a constatat că, în raport de aceste trei dosare de despăgubire, fapta nu există.
• Curtea apreciază că motivul de revizuire invocat de către revizuent nu poate determina netemeinicia soluţiei de condamnare
• Chiar dacă pentru cele trei dosare de despăgubire s-a dispus clasarea cauzei în baza art. 16 lit. a C.p.p., totuşi acest aspect nu este de natură să influenţeze soluţia de condamnare, care vizează un alt dosar de despăgubire (dosar nr. 13653/FFCC/2008).
• Faptul că în cuantumul sumei de 6.200.000 lei, reţinută a fi primită cu titlu de mită prin hotărârea de condamnare, ar putea intra şi sumele de 358.000 lei, de 327.000 lei şi de 60.000 lei, este de natură să influenţeze cel mult măsura de siguranţă a confiscării, şi anume cuantumul sumei confiscate, dar nu temeinicia soluţiei de condamnare.
• În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei de revizuire (…), Curtea apreciază că acesta nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate.
• Revizuentul nu a depus în susţinerea cererii sale de revizuire nicio hotărâre judecătorească definitivă care să ateste că martorii denunţători (…) au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
• Revizuentul a justificat această omisiune, prin faptul că cei doi martori denunţători au fost audiaţi de către DNA în cursul anului 2015, fiind împlinit termenul general de prescripţie al răspunderii penale cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă.
• Chiar dacă prescripţia răspunderii penale este o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, conform art. 16 lit. f C.p.p., totuşi, martorii denunţători (…) au fost audiaţi atât în cursul urmăriri penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, atât la fond, cât şi în apel.
• ÎCCJ şi-a fundamentat soluţia de condamnare pe declaraţiile date în apel de către cei doi martori, analizând pe larg aceste declaraţii, în considerentele deciziei penale din 08.10.2019, care, alături de dispozitiv, se bucură de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, soluţia de condamnare a revizuentului s-a fundamentat în mod definitiv pe declaraţiile date de către cei doi martori în apel, chiar dacă susţinerile acestora nu sunt diferite de cele de la urmărire şi de la instanţa de fond.
• Având în vedere faptul că revizuentul nu a probat existenţa situaţiei premisă (…), anume cei trei martori denunţători să fi fost anterior condamnaţi sub aspectul săvârşirii de infracţiunii de mărturie mincinoasă, atunci nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate.
• În plus, un alt motiv pentru care Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire este faptul că, din considerentele deciziei penale din 08.10.2019 ale ÎCCJ, şi anume atunci când analizează infracţiunea de luare de mită pentru care a fost condamnat revizuentul, rezultă că vinovăţia acestuia nu a fost stabilită doar pe baza declaraţiilor martorilor denunţători. De aceea, nu este îndeplinită condiţia (de revizuire – n.r.) deoarece, din moment ce declaraţiile celor trei martori denunţători nu au fost singurele probe care au determinat condamnarea, atunci nu se poate susţine că depoziţiile acestora au influenţat soluţia pronunţată”, se arată în documentul citat.

Singurii vinovați pentru fraudele de la ANRP

Pe data de 08.10.2019, magistraţii Instanţei supreme l-au condamnat pe fostul deputat PNL Theodor-Cătălin Nicolescu la 8 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită într-unul dintre mega-dosarele ANRP, în care erau vizați, printre alții, Horia Georgescu, fostul șef al Agenției Naționale de Integritate (ANI), precum și Ingrid Zaarour, fosta șefă a ANRP.

Toți inculpații din acest dosar – inclusiv avocata Ingrid Mocanu şi fostul deputat fugar Marko Attila-Gabor – au fost achitați de Înalta curte, cu excepția lui Theodor Nicolescu și a unui expert evaluator.

Motivul achitărilor pe bandă rulantă l-a constituit redefinirea abuzului în serviciu promovată de PSD în baza unei decizii a Curții Constituționale.

Pe data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel București l-a condamnat pe Theodor Nicolescu la 9 ani şi 4 luni închisoare, iar pe fostul deputat UDMR Marko Attila-Gabor (dat în urmărire internaţională după ce a fugit din țară) la 5 ani închisoare cu executare.

Fostul şef al ANI Horia Georgescu a fost condamnat la 4 ani de închisoare, iar avocata Ingrid Mocanu – vicepreședinte ANRP la data faptelor – a fost condamnată la 5 ani de închisoare cu executare.

Acuzațiile procurorilor DNA în Dosarul ANRP 2

În acest dosar, procurorii DNA au dispus, în 9 aprilie 2015, trimiterea în judecată în judecată a opt persoane care, la data faptelor, făceau parte din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi a patru inculpaţi care aveau calitatea de experţi evaluatori autorizaţi.

Anchetatorii susţin că, prin acţiunile sau inacţiunile lor intenţionate, cei 12 inculpaţi au produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de aproape 90 de milioane de euro.

„Inculpaţii Ingrid Zaarour, Baciu Remus Virgil, Marko Attila-Gabor, Iuoraş Mihnea-Remus, Popa-Mocanu Ingrid-Luciana, Georgescu Horia, Canangiu Constantin-Cătălin şi Nicolescu Theodor Cătălin au fost, în perioada 2008, membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. În acea calitate, cei opt inculpaţi au emis, în cazul a trei dosare (nr.13653/FFCC/2008, nr.26600/CC/2006 şi nr.8745/CC/2006) titluri de despăgubire, pe baza unor rapoarte de evaluare contrare Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a imobilelor şi contrare prevederilor art.13, art.10 alin.6 şi 7 din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Scopul acelor demersuri a fost supraevaluarea imobilelor menţionate, ceea ce a adus un prejudiciu bugetului de stat şi a asigurat avantaje patrimoniale unor persoane, cesionari ai drepturilor litigioase”, susţinea DNA la momentul trimiterii în judecată.