Un „genocid cultural”? Care dintre siturile de patrimoniu din Gaza au fost distruse

Aproape 200 de situri de importanță istorică au fost distruse sau avariate în cadrul raidurilor aeriene israeliene asupra fâșiei palestiniene în ultimele 100 de zile.

Un  port antic datând din anul 800 î.Hr., o moschee care găzduia manuscrise rare și una dintre cele mai vechi mănăstiri creștine din lume sunt doar câteva dintre cele cel puțin 195 de situri de patrimoniu care au fost distruse sau deteriorate de la începutul războiului Israelului împotriva Gaza, pe 7 octombrie, potrivit unui ONG care documentează pagubele de război pe site-uri culturale, și citat de Al Jazeera.

Eliminarea moștenirii culturale a unui popor este una dintre numeroasele crime de război pe care Africa de Sud le acuză împotriva Israelului într-un proces care a fost audiat săptămâna trecută la Curtea Internațională de Justiție. Acesta afirmă : „Israelul a deteriorat și distrus numeroase centre de învățare și cultură palestiniană”, inclusiv biblioteci, locuri religioase și locuri de importanță istorică antică.

Gaza, una dintre cele mai lungi zone locuite din lume, a găzduit o pastișă de oameni încă din secolul al XV-lea î.Hr., potrivit istoricilor.

Imperiile – inclusiv egiptenii antici, asirienii și romanii – au venit și au plecat, uneori dominând țara canaaniților, strămoșii palestinienilor, lăsând în urmă relicve ale propriei lor moșteniri culturale. Grecii, evreii, perșii și nabateenii au trăit și ei de-a lungul acestei porțiuni de coastă de-a lungul secolelor.

Situată strategic pe țărmurile estice ale Mării Mediterane, Gaza a fost întotdeauna într-o poziție privilegiată pe rutele comerciale din Eurasia către Africa. Porturile sale au făcut din acesta un hub regional pentru comerț și cultură. Începând cu cel puțin 1300 î.Hr., Via Maris – o rută care mergea de la Heliopolis în Egiptul antic, traversând coasta de vest a Gazei și apoi traversând ținuturile siriene – era principala rută pe care călătorii aveau să o parcurgă în călătoriile lor către Damasc.

„Infracțiunea de a viza și distruge siturile arheologice ar trebui să stimuleze lumea și UNESCO să acționeze pentru a păstra această mare moștenire civilizațională și culturală”, a declarat Ministerul Turismului și Antichităților din Gaza, după ce Marea Moschee Omari din Gaza a fost distrusă într-un atac aerian israelian pe 8 decembrie.

Ca urmare a acestei lovituri speciale, o colecție străveche de manuscrise păstrate la moschee poate să se fi pierdut pentru totdeauna. „Colecțiile de manuscrise au rămas în vecinătatea moscheii și sunt în prezent inaccesibile din cauza conflictului care continuă”, a declarat Columba Stewart, CEO al Hill Museum and Manuscript Library (HMML), pentru Al Jazeera la scurt timp după atacul Israelului.

Convenția de la Haga din 1954 , convenită atât de palestinieni, cât și de israelieni, ar trebui să protejeze reperele de ravagiile războiului. Isber Sabrine, președintele unui ONG internațional care documentează patrimoniul cultural, a explicat că crimele care afectează patrimoniul cultural fac parte din „daunele colaterale ale genocidului”.

„Bibliotecile servesc ca depozite culturale, iar atacarea lor este un atac asupra moștenirii culturale. Ceea ce se întâmplă acum este o crimă de război. Este împotriva primei convenții de la Haga”, a spus Sabrine. „Israelul încearcă să șteargă legătura oamenilor cu pământul lor. Este foarte clar și intenționat. Moștenirea Gazei face parte din oamenii săi, este istoria și legătura lor.”

În timp ce genocidul cultural șterge moștenirea materială precum muzeele, bisericile și moscheile, patrimoniul imaterial include obiceiuri, cultură și artefacte. Și acestea au fost avariate, inclusiv Uniunea artiștilor palestinieni de pe strada Jalaa din orașul Gaza și binecunoscutele vase de lut coapte cândva în cartierul al-Fawakhir al orașului.

Într-o declarație pentru Al Jazeera, UNESCO a spus: „În timp ce prioritatea este pe bună dreptate acordată situației umanitare, trebuie luată în considerare și protecția patrimoniului cultural sub toate formele sale. În conformitate cu mandatul său, UNESCO face apel la toți actorii implicați să respecte cu strictețe dreptul internațional. Proprietățile culturale nu ar trebui să fie vizate sau utilizate în scopuri militare, deoarece sunt considerate infrastructură civilă.”

Iată o privire mai atentă asupra unora dintre site-urile care au fost distruse sau deteriorate:

Muzee

În Gaza există patru muzee, iar două au fost nivelate, a confirmat pentru Al Jazeera Consiliul Internațional al Muzeelor-Arab (ICOM-Arab).

Muzeul Rafah a finalizat un proiect de 30 de ani pentru a păstra o colecție de monede antice, plăci de cupru și bijuterii, făcându-l principalul muzeu al moștenirii palestiniene din Gaza. A fost o victimă timpurie a războiului, distrusă într-un atac aerian pe 11 octombrie.

Mai spre est și odată așezat pe un deal, Muzeul Al Qarara (cunoscut și ca Muzeul Khan Younis) a fost deschis în 2016 de Mohamed și Najla Abu Lahia, o echipă de soți și soții care au spus că doresc să păstreze o istorie a pământurilor și a patrimoniului Gaza pentru generațiile viitoare.

Colecția sa a constat din aproximativ 3.000 de artefacte care datează de la canaaniți, civilizația din epoca bronzului care a trăit în Gaza și în mare parte din Levant în secolul al II-lea î.Hr.

Tot ce rămâne din muzeu acum sunt cioburi de ceramică și sticlă spartă.

ICOM-Arab a declarat pentru Al Jazeera că forțele israeliene au avertizat în avans că acest muzeu să-și golească conținutul și să evacueze în sudul Gazei.

Mathaf al-Funduq, un mic muzeu deschis în 2008 și găzduit în hotelul Mathaf din nordul Gazei, a fost avariat de bombardamente pe 3 noiembrie.

În orașul Gaza, Qasr Al-Basha, sau Palatul lui Pașa, din secolul al XIII-lea, a fost transformat în muzeu în 2010 de către Ministerul Turismului palestinian și a fost expusă o colecție de artefacte din diferite perioade ale istoriei Gazei. Situl a fost lovit de atacurile aeriene israeliene pe 11 decembrie, distrugându-i zidurile, curtea și grădinile.

La fel ca multe dintre siturile de patrimoniu din Gaza, această clădire și-a schimbat proprietatea și a funcționat de mai multe ori de-a lungul istoriei sale. Fortul cu două etaje, construit de conducătorul mameluc sultanul Zahir Baybars la mijlocul secolului al XIII-lea, a fost cândva un sediu al puterii, construit ca o apărare împotriva cruciaților și armatelor mongole. În secolul al XVII-lea, a fost folosit de conducătorii otomani și a servit odată ca locuință comandantului francez Napoleon Bonaparte în 1799, când a intrat în Gaza pentru a încerca să împiedice o așteptată invazie otomană a Egiptului, unde francezii țineau curtea.

Înainte de Nakba din 1948, când sute de mii de palestinieni au devenit refugiați în timpul creării Israelului și mulți au fugit în Gaza, palatul a servit drept post de poliție pentru britanici, care controlau zona, iar mai târziu, a devenit o școală de fete palestiniene.

Biblioteci

În timpul unei pauze de o săptămână în bombardamentul israelian care a început pe 24 noiembrie, palestinienii au putut să cerceteze pe scurt amploarea pagubelor aduse patriei lor. A devenit rapid clar că multe clădiri de serviciu public au fost distruse, inclusiv Centrul Cultural Rashad El Shawa din orașul Gaza, cândva locul pentru discuțiile de pace dintre liderul OLP Yasser Arafat și președintele american Bill Clinton în anii 1990. Librăria comunitară a lui Samir Mansour, care a fost restaurată cu grijă după bombardamentul israelian din 2021, a fost de asemenea grav avariată.

Biblioteca Marii Moschei Omari din orașul Gaza a fost odată plină cu manuscrise rare, inclusiv copii vechi ale Coranului, biografii ale profetului Mahomed și cărți antice despre filozofie, medicină și misticism sufi. Biblioteca, înființată de sultanul Zahir Baybars și deschisă în 1277, se lăuda cândva cu o colecție de 20.000 de cărți și manuscrise.

Multe dintre cărțile rare și manuscrisele găzduite acolo au fost pierdute sau distruse în timpul cruciadelor și al primului război mondial, rămânând doar 62 de cărți. Aceste copii pe hârtie au fost acum distruse și într-o grevă la Moscheea Omari din 8 decembrie.

Un proiect de digitizare a acestor cărți a fost finalizat anul trecut de către Hill Museum and Manuscript Library și la British Library și sunt accesibile online la HMML Reading Room .

Moschei

Ministerul Turismului și Antichităților din Gaza a estimat că până la 104 moschei au fost avariate sau distruse de la începutul atacului israelian. Aceasta include Moscheea Othman bin Qashqar din cartierul Zeitoun din orașul Gaza, care a fost construită în 1220 pe locul unde se crede că a fost îngropat străbunicul profetului Mahomed. Acesta a fost grav avariat într-un atac aerian din 7 decembrie.

Moscheea Sayed al-Hashim, construită cândva în secolul al XII-lea și reconstruită în 1850, a fost avariată într-un atac aerian din octombrie. Această moschee, construită din calcar rezistent în orașul vechi din Gaza, are o mare importanță pentru musulmani, deoarece se spune că găzduiește mormântul altui străbunici ai profetului Mahomed, Hashim bin Abd Manaf. Tradiția locală spune că era un comerciant care călătorește înapoi la Mecca din Siria când s-a îmbolnăvit, a murit și a fost îngropat în ceea ce este acum cartierul Daraj din Gaza.

Un scurt interludiu de dominație cruciată a urmat construcția moscheii înainte ca mamelucii să o preia și să o reconstruiască. Mai târziu avea să fie renovat sub supravegherea sultanului otoman Abdul Majid în 1850 și din nou după avarii în 1917 în timpul Primului Război Mondial.

La începutul războiului actual, moscheea a luat foc în timpul unui atac aerian israelian, care i-a deteriorat pereții și tavanele.

Marea Moschee Omari a fost un loc de cult religios într-o formă sau alta de aproximativ două milenii.

Cunoscută în arabă drept Al-Masjid al-Omari al-Kabir, se crede că este prima moschee construită în Fâșia Gaza acum 1.400 de ani. Pe 8 decembrie, a fost distrusă într-un atac aerian israelian.

Construită din gresie locală pentru a găzdui până la 5.000 de închinători pentru rugăciunile congregației, tot ce rămâne este minaretul său din epoca mamelucă, îndoit și rupt.

„Aceasta a fost mai mult decât o moschee pentru comunitate”, a spus Sabrine. „Un bărbat mi-a spus că se simte mai trist de distrugerea moscheii decât de cea a propriei sale case”.

Numit după cel de-al doilea calif al islamului, Omar bin Khattab, a fost construit în secolul al VII-lea deasupra ruinelor unei biserici antice construite în 406, care ea însăși a fost construită pe fundațiile unui templu păgân pentru zeul canaanit al fertilității, Dagon.

La fel ca multe situri istorice care supraviețuiesc oamenilor care le-au construit, acesta are povești diferite în spate. Potrivit unei relatări, Samson, un războinic israelit menționat în Vechiul Testament despre care se știa că își ținea puterea în păr, a fost îngropat sub dărâmăturile structurii după ce a doborât zidurile templului păgân asupra sa. Alții spun că templul a căzut după ce bizantinii au ars toate locurile păgâne când au preluat stăpânirea Gaza din 390.

Cuceritorul Ayyubid Salah al-Din a transformat clădirea din nou într-o moschee după ce cruciații au convertit-o în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul.

Moscheea a fost folosită ca loc de cult de către comunitatea musulmană locală din 1291 și a servit ca punct focal pentru adunări și activități culturale.

În parteneriat cu British Library Endangered Archives Programme, HMML a digitalizat anul trecut o selecție de cărți antice, un singur exemplar din biblioteca moscheii, care nu sunt disponibile „nicăieri în lume”, a declarat un consilier HMML pentru Al Jazeera. Printre lucrări se numără Cartea de poezii sufite a lui Ibn-Zokaa din secolul al XIV-lea și cărți ale unor juriști renumiti din Gaza, inclusiv Sheikh Skaike.

Greva din decembrie nu a fost prima dată când moscheea a fost lovită. De asemenea, a fost lovită pe 19 octombrie și a fost, de asemenea, avariată în timpul Primului Război Mondial și din nou în timpul atacului din 2014 al Israelului asupra Gazei.

Biserici

Podeaua Bisericii Bizantine din Jabalia , construită în 444, a fost odată decorată cu mozaicuri colorate înfățișând animale, scene de vânătoare și palmieri. Zidurile sale erau împodobite cu 16 texte religioase scrise în greacă veche, care datează din epoca împăratului Teodosie al II-lea, care a condus Bizanțul între 408 și 450.

Ministerul Palestinian al Turismului și Antichităților a redeschis biserica la începutul anului 2022, după o restaurare de trei ani în colaborare cu o organizație franceză, Premiere Urgence Internationale și British Council.

La acea vreme, Nariman Khella de la minister a spus: „Biserica a fost descoperită în timpul asfaltării străzii Salah al-Din, iar primul lucru care a fost descoperit au fost două morminte, unul pentru o persoană în vârstă și celălalt pentru un copil mic”. În același an, un fermier a descoperit o serie de mozaicuri complicate în apropiere. Starea mormintelor și a mozaicurilor din apropiere rămâne neclară.

În ceea ce privește biserica istorică în sine, aceasta a fost distrusă în octombrie de atacurile aeriene israeliene.

Mănăstirea Sfântul Ilarion se află într-o zonă numită Tell Umm Amer din satul Nuseirat de pe coastă și datează din aproximativ 340 în timpul stăpânirii romane a regiunii. Un „tell” este o movilă cu vârf plat, sau deal, care marchează adesea poziția unui oraș antic.

Pentru a se retrage din viața lumească și a se scufunda în activități spirituale, Sfântul Ilarion, un creștin despre care se spune că ar fi întemeietorul monahismului, și-a construit o cameră mică și simplă pentru el în ceea ce el credea că este un loc retras în Deir el-Balah de astăzi. centrala Fâșiei Gaza. În ciuda dorinței sale de singurătate, pelerinii l-au căutat în căutare de leacuri pentru boli și îndrumări spirituale. Clădirile din jurul camerei sale simple s-au răspândit de-a lungul anilor, devenind în cele din urmă una dintre cele mai mari mănăstiri din Orientul Mijlociu.

În sanctuarul mănăstirii de 25 de acri (10 hectare) vor exista în cele din urmă cinci biserici, un loc de înmormântare, o sală de botez și băi antice. Mozaicuri și calcar au decorat podelele și pereții pentru a primi pelerinii care călătoreau pe Via Maris din Egipt până în Damasc.

Avariat de un cutremur din 614, situl a rămas abandonat până când arheologii palestinieni au început săpăturile la sfârșitul anilor 1990. Situl, pe care UNESCO l-a adăugat în 2012 pe lista provizorie a patrimoniului mondial, a fost avariat în urma bombardamentelor israeliene.

Biserica greco-ortodoxă Sfântul Porfirie  este situată în Zeitoun de 16 secole. A fost lovită și avariată pe 19 octombrie.

Considerată a treia cea mai veche biserică din lume, Sfântul Porfirie a fost construit în anul 425 pe temelia unui vechi sit păgân și a fost numit după sfântul bizantin care și-a pus misiunea să închidă templele păgâne. Se crede că a fost înmormântat pe terenul bisericii.

Ca și alte situri semnificative, această biserică a fost transformată într-o moschee în secolul al VII-lea, dar a revenit la o biserică în anii 1150, când cruciații au revendicat-o. Renovată în 1856, a rămas un loc de cult pentru comunitatea creștină din Gaza pentru a se ruga și a căuta adăpost în perioadele de conflict.

În bombardamentul israelian din 19 octombrie , 17 persoane au fost ucise când acoperișul bisericii s-a prăbușit. Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului a spus că țintirea bisericii „constituie o crimă de război”. Moscheea vecină Katib al-Wilaya , în stil otoman, construită în secolul al XV-lea, a suferit daune în același atac.

Biserica Sfânta Familie, construită în 1974, este singura biserică romano-catolică din Gaza și un adăpost pentru comunitatea locală. A fost lovită într-un atac aerian pe 4 noiembrie. O școală din complexul bisericii a fost parțial distrusă.

Patriarhia Latină a Ierusalimului a confirmat că schije de la loviturile militare israeliene asupra clădirilor din apropierea Bisericii Sfintei Familii au distrus rezervoarele de apă și panourile solare de pe acoperișul bisericii.

Alte situri de patrimoniu

Ard-al-Moharbeen, sau Necropola romană, a fost descoperită anul trecut de arheologi din Palestina și Franța, după ce muncitorii din construcții care construiau case noi au descoperit morminte pe amplasament.

Cel puțin 134 de morminte datând din 200 î.Hr. până în 200 d.Hr. cu schelete încă intacte au fost găsite în ceea ce se crede a fi o necropolă romană.

Au fost descoperite două sarcofage de plumb decorate complex, unul cu motive pentru recoltarea strugurilor, iar celălalt cu delfini.

Fadel Alatel, un arheolog din Gaza și parte a rețelei Heritage for Peace, lucra la această săpătură înainte de 7 octombrie. El i-a spus lui Al Jazeera că se teme de ceea ce s-ar fi putut întâmpla cu aceste morminte rare.

„Aceasta este în zona în care a fost aruncat fosfor alb. Daunele aduse site-ului sunt necunoscute”, a spus el. „De asemenea, vremea de iarnă și ploile mai abundente pot însemna că descoperirea rară ar putea fi distrusă.”

Alatel a lucrat pentru a păstra moștenirea și arheologia Gazei prin nenumărate atacuri aeriene israeliene, dar a spus că de data aceasta situația este mult mai gravă și că nu a putut să se întoarcă la fața locului pentru a cerceta amploarea pagubelor.

Forensic Architecture (FA), o agenție de jurnalism de investigație cu sediul la Goldsmiths, Universitatea din Londra, a documentat distrugerea patrimoniului cultural din Gaza în investigația sa Living Archaeology . Pe 8 octombrie, la o zi după atacurile Hamas asupra Israelului, care au declanșat războiul, cercetătorii agenției care foloseau tehnologia satelitului au găsit dovezi ale a trei cratere mari de la rachete israeliene pe situl arheologic.

Într-un raport, FA a declarat: „Această nerespectare și distrugere a moștenirii culturale palestiniene diminuează atât pretențiile palestiniene la statutul de stat, cât și le refuză palestinienilor dreptul lor fundamental de a avea acces și de a-și păstra propria moștenire”.

Soarta unui alt sit antic, un port, este cunoscută. A fost distrus.

Situat în colțul de nord-vest al Gazei, primul port maritim cunoscut al enclavei, Anthedon , cunoscut și sub numele de Balakhiyah sau Tida, a fost locuit din 800 î.Hr. până în 1100 d.Hr. sau din epoca miceniană până la începutul epocii bizantine. A devenit un oraș independent în perioada elenistică.

După ce ruinele templului roman și podelele de mozaic au fost descoperite pe situl arheologic de 5 acri (2 hectare), acesta a fost plasat de UNESCO pe lista sa tentativă de patrimoniu mondial în 2012.

Alte vestigii datează din epoca târzie a fierului și din perioadele persană, elenistică, romană și bizantină.

Hammam al-Sammara , sau Baia Samaritenilor, a fost distrusă pe 8 decembrie. Era anterioară islamului și probabil a fost înființată de samariteni, o sectă religioasă de evrei etnici care locuia în zona Zeitoun, cunoscută și sub numele de Cartierul Evreiesc. Zona a avut o comunitate evreiască înfloritoare până la conducerea cruciaților în secolul al XII-lea. Ultima familie de evrei palestinieni a locuit în cartier până în anii 1960.

Singura altă piesă din istoria evreiască din Gaza a fost Mozaicul Regelui David, care datează din 508. A fost descoperit la rămășițele unei sinagogi din secolul al VI-lea și îl înfățișa pe regele David cântând la harpă. A fost transferat la Muzeul Israelului din Ierusalim după ce Israelul a capturat Fâșia Gaza în timpul Războiului de șase zile din 1967.

La un moment dat, orașul Gaza avea 38 de băi. Mulți s-au pierdut în timpul războaielor și ocupației, din cauza lipsei de resurse pentru a le întreține.

Hammam al-Sammara a fost ultimul rămas. Un semn agățat cândva la intrarea sa, care spunea că a fost restaurat în 1320 de conducătorul mameluc Sangar ibn Abdullah.

Site-ul a fost un loc de întâlnire popular pentru locuitorii din Gaza pentru a socializa și a căuta remedii pentru bolile de sub tavanele sale tradiționale boltite. Cu pardoseli complicate din marmură încrustate, hamamul era încă încălzit folosind cuptoare și apeducte tradiționale pe lemne.

Situat la nord-est de Nuseirat, orașul fortificat Tell el-Ajjul sau Dealul Vițeilor, se află între Marea Mediterană și Wadi Gaza. A fost înființat în jurul anilor 2000 până în 1800 î.Hr. și a fost deteriorat în timpul bombardamentelor israeliene.

Egiptologul britanic William Matthew Flinders Petrie a descoperit situl în anii 1930, după ce s-a mutat spre est, în Palestina, după ce a excavat Marea Piramidă din Giza. Aici a descoperit bijuterii din aur și monede antice folosite de hiksoși, romani și bizantini.

Cele mai multe dintre descoperirile sale făcute între 1930 și 1934, când Gaza era sub mandatul britanic, se află acum la Institutul de Arheologie al Muzeului Britanic din Londra. Alte descoperiri au inclus ceramică importată din Cipru, sticle și scarabe, multe piese datând încă din epoca bronzului cu aproximativ 3.600 de ani în urmă. Artefactele sugerează, de asemenea, că Tell el-Ajjul a fost cândva un centru comercial.

Statut necunoscut

Statutul multor alte situri istorice din Gaza rămâne necunoscut. Potrivit lui Alatel, este dificil să ții pasul cu situația de pe teren pentru că „se schimbă la fiecare cinci minute”. Fotografii locali nu au putut să se întoarcă pe multe locuri pentru a evalua pagubele din cauza situației periculoase.

Acestea sunt câteva dintre site-urile a căror stare nu este încă cunoscută:

Datând din secolul al XIV-lea, caravanseraiul Khan Younis a fost construit pentru a servi nevoilor oamenilor care călătoresc de-a lungul Via Maris.

Numit după fondatorul său mameluc, Younis al-Nuruzi, hanatul sau khanul a fost un tip de han care a fost popular în regiune din jurul secolului al X-lea, oferind călătorilor un loc de odihnă și o pauză în timpul călătoriilor. Acest caravanserai, construit în 1387, are o moschee, un oficiu poștal și încăperi de depozitare.

În timpul unei săpături arheologice din 1972 până în 1982, la Cimitirul Deir el-Balah a fost descoperită o colecție de sicrie de ceramică unice, în formă umană, care datează de la sfârșitul epocii bronzului (1550-1200 î.Hr.).

Situată în cartierul Daraj, moscheea sufită Ahmadiyyah Zawiya a fost înființată în 1336 de adepții șeicului Ahmad al-Badawi, un cunoscut savant sufi din secolul al XII-lea care a trăit în Gaza.

Închinătorii sufiți se adunau acolo pentru rugăciuni colective în zilele de luni și joia. Au existat bombardamente în zonă, a spus Alatel, dar nu se știe încă ce s-a întâmplat cu locul sacru.

„Toate siturile noastre de patrimoniu sunt marcate clar, dar loviturile militare israeliene, tancurile și buldozerele continuă”, a spus arheologul. „Dar am credință că toate acestea se vor termina. Chiar dacă încearcă să ne distrugă trecutul, vom reconstrui viitorul Gazei.”