Un maestru al fluierului a plecat dintre noi

„O veste tristă a venit ca un fulger pentru toți cei care l-au iubit pe Dumitru Zamfira. În Săptămâna Luminată, Dumnezeu l-a vrut să cânte la fluierul lui fermecat în ceruri, îngerilor”, sună anunțul apărut astăzi, pe rețelele sociale.

„A fost un novăcean, un prieten și, mai presus de toate, o valoare a folclorului românesc…A cântat de la vârsta de 4 ani și a învățat să cânte de la ciripitul păsărelelor din zăvoiul Novaciului, după cum mi-a povestit de multe ori…Ne întâlneam la București și era bucuros să-i povestesc de novăceni, de meleagul natal de care îi era foarte dor…Va fi adus și înmormântat la Cernădia. Dumnezeu să te ducă în lumină și să-ți odihnească sufletul, om minunat.”, a scris Marioara Barbu, anunțând dispariția lui Dumitru Zamfira.

Născut la 18 mai 1940, în orașul Novaci, Dumitru Zamfira și-a început parcursul artistic la vârsta de doar 4 ani, când a primit primul său fluier de la bunicul său.

08:29, 11.02.2025 • Business

Ciobanii de la Novaci au marcă înregistrată pentru transhumanța în Parâng

De-a lungul vieții, a devenit un simbol al folclorului autentic, abordând un repertoriu vast, format din creații păstorești, piese ritual-ceremoniale, doine, balade și melodii de joc din toate regiunile țării.

Printre piesele emblematice interpretate de Dumitru Zamfira se numără „Hora staccato” și „Hora spiccato” (de Grigoraș Dinicu), „Călușul oltenesc”, „Ceasornicul”, „Căruța poștei”, „Sârba rândunelelor”, „Dans țărănesc” (de Constantin Dimitrescu) și, nu în ultimul rând, celebra „Ciocârlia”, arată „Actual în Gorj”.

Într-una dintre mărturiile sale emoționante, artistul declara:„Cei mai buni profesori ai mei au fost păsările din pădurea Novaciului. Mă duceam primăvara, când eram mic, și le urmăream, le ascultam, le studiam bine, apoi încercam să cânt ca ele! Conservatorul, școala mea de muzică… au fost, așadar, păsările din pădurea Novaciului! Ele au fost profesorii mei!”

De-a lungul carierei, Dumitru Zamfira a fost recompensat cu numeroase distincții. A fost laureat al Festivalului Național din 1962 și al Festivalului „Cântarea României” în mai multe ediții. A reprezentat România la festivaluri internaționale în Franța, Grecia, Bulgaria, Finlanda și Italia.

A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural (1968), a primit Marele Premiu al Fundației ETHNOS (1997), Diploma de Merit din partea Societății Române de Radiodifuziune și numeroase Diplome de Excelență din partea Ministerului Culturii și a autorităților locale. În anul 2002, a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.