Un nou studiu face lumină asupra mecanismelor din spatele epocilor glaciare

O echipă internațională de cercetători a realizat un nou studiu care face lumină asupra mecanismelor din spatele epocilor glaciare și oferă o estimare concretă pentru momentul în care următoarea eră glaciară ar putea afecta Pământul.

Concluziile arată o legătură surprinzătoare între înclinarea axei terestre și formarea calotelor glaciare, ceea ce oferă un indiciu esențial pentru înțelegerea ciclurilor climatice, conform Phys.org.

Corelația dintre înclinarea axei Pământului și ciclurile glaciare

Studiul, condus de profesorul Stephen Barker de la Universitatea Cardiff, a analizat date climatice din ultimii 800.000 de ani și a identificat o relație directă între modificările înclinării axei Pământului și extinderea sau retragerea straturilor de gheață. Potrivit rezultatelor, astfel de schimbări de înclinare au marcat începutul și sfârșitul a opt epoci glaciare în acest interval de timp.

Cercetătorii estimează că, în condiții naturale, următoarea epocă glaciară ar trebui să înceapă peste aproximativ 10.000-11.000 de ani. Totuși, această predicție nu ia în calcul impactul activităților umane și al schimbărilor climatice cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră.

Cum influențează înclinarea și precesia clima globală

Pământul are în prezent o înclinație a axei de aproximativ 23,5 grade față de verticală, ceea ce influențează modul în care soarele încălzește diferite regiuni de pe glob. Această înclinare nu este fixă, ci variază pe un ciclu de aproximativ 41.000 de ani. Pe lângă înclinare, axa terestră mai prezintă și un efect de precesie – o mișcare asemănătoare unui titirez care se clatină – care se desfășoară pe un ciclu de aproximativ 21.000 de ani.

Acești doi factori combină modul în care energia solară este distribuită pe suprafața planetei, influențând astfel formarea sau topirea calotelor glaciare.

Confirmarea teoriei lui Milankovitch

Descoperirile recente validează parțial teoria astronomică propusă de savantul sârb Milutin Milankovitch la începutul secolului XX. Acesta a sugerat că variațiile în orbita și înclinarea Pământului determină apariția și sfârșitul epocilor glaciare.

De-a lungul decadelor, studiile geologice au susținut această idee, însă mecanismele exacte rămâneau incerte. Acum, echipa lui Barker a reușit să arate cum înclinarea și precesia joacă roluri distincte, dar complementare, în controlul extinderii și retragerii ghețurilor.

Ce spun datele geologice

Pentru a verifica teoria, cercetătorii au analizat miezuri de sedimente prelevate din oceane, studiind cochilii microscopice de foraminifere – organisme care trăiesc în ape marine și care înregistrează condițiile climatice în momentul formării.

Compoziția lor chimică reflectă variațiile în extinderea calotelor de gheață. Astfel, echipa a reușit să coreleze cu precizie perioadele de glaciațiune cu schimbările de înclinare și precesie.

Previziuni pentru viitorul climatic

Conform noilor date, următoarea fază de expansiune a ghețurilor ar trebui să înceapă peste aproximativ 10.000 de ani și să atingă apogeul în următorii 80.000-90.000 de ani. După acest vârf, procesul de retragere ar dura aproximativ 10.000 de ani. Totuși, această cronologie naturală ar putea fi complet perturbată de încălzirea globală. Nivelurile ridicate de dioxid de carbon din atmosferă, generate de activitățile industriale, defrișările și arderea combustibililor fosili, acționează ca un „scut termic” care împiedică formarea calotelor de gheață.

Omenirea schimbă ritmul natural al Pământului

Stephen Barker și colegii săi subliniază că, dacă emisiile de CO2 continuă să crească, șansele ca o nouă eră glaciară să se declanșeze în viitorul prevăzut sunt aproape inexistente. Încălzirea globală contrabalansează complet tendința naturală de răcire, transformând Pământul într-o planetă aflată într-o stare de „pauză glaciară” pe termen nedeterminat.

Deși studiul oferă claritate asupra mecanismelor naturale care guvernează epocile glaciare, el ridică și un semnal de alarmă. Pentru prima dată în istoria recentă a Pământului, activitățile umane perturbă cicluri naturale vechi de milioane de ani. Astfel, viitorul climatic al planetei nu mai este dictat doar de astronomie și geofizică, ci și de deciziile politice, economice și de mediu luate la nivel global.