Unii dintre adulți au primit în copilărie ceva bun…Ce se află în spatele dependenței de mâncare

Dacă nu mănânci, nu trăieşti – așa se spune din moși strămoși. De acord, dar totul este să nu cădem în ecese, după cum spun specialiștii. Deoarece putem avea de-a face cu altceva: dependenţa de mâncare. O dependenţă mai profundă decât alte dependenţe.

Și există dependențe cum ar fi fumatul, alcoolul, jocurile de noroc şi aşa mai departe…Dar cea care ține de alimente e gravă. După cum aflăm de la specialiști, totul ar proveni de la afecțiuni boli psihice. „Afecţiunile psihice nu influenţează doar modul în care ne alimentăm, ci efectiv modul în care ne percepem. Putem vorbi despre bulimie, anorexie, despre dezechilibre alimentare. Mergând mai în profunzime, putem vorbi şi despre anxietate şi depresie. Toate acestea creează dezechilibre şi în farfuria cu mâncare”, a spus psihoterapeutul Anca Alungulesei la Antena 3. 

Mâncarea este doar un instrument!

De ce ajung unele persoane la bulimie? “În primul rând, persoana respecivă trebuie să treacă printr-un proces terapeutic. Primul pas, ca în orice dezechilibru, este conştientizarea, adică acceptarea. Este foarte important sprijinul familiei”, a mai spus Anca Alungulesei. Mai aflăm de la psihoterapeut că mâncarea este doar un instrument! Către care mergem să ne împlinim anumite lipsuri sau nevoi. Nu în ultimul rând, foarte mulţi adulţi au probleme cu alimentaţia, pentru că în copilărie au fost recompensaţi într-o manieră sau alta cu ceva bun.
„În general, persoanele care au trecut prin diverse traume, pot trece prin dezechilibre mai profunde pe partea de alimentaţie. Nu ai cum să tratezi ceva ce nu cunoşti, este nevoie să ajungi la rădăcina problemei“, a precizat psihoterapeutul.

Ce e de făcut?

Unii specialiști în dezvoltare personală și nu în nutriție ar spune că „e momentul să lucrăm cu noi”…În cazul de față, după cum evidențiază Anca Alungulesei, trebuie să ne iubim așa cum suntem în primul rând, dar când greutatea ne face probleme intervine semnalul de alarmă și trebuie să începem să depunem eforturi, uneori chiar nu prea mari, pentru a slăbi: „Nu ai cum să te simţi bine când ai prea multe kilograme, pentru că eşti lipsit de energie, ai un grad inflamatoriu mare în organism, ai clar nişte obiceiuri care se sabotează. Este nevoie să te placi tu ca fiinţă, adică ai atâtea abilităţi şi atâtea calităţi pentru care să te simţi valoros, kilogramele sunt doar un amănunt”.